1,764 matches
-
Râul Hreniuc De câte ori te întâlnesc, iubito, doruri păgâne mi se furișează-n suflet, pălește chipul lui Hristos din mine și-o sete de păcat m-apucă, nebună. De câte ori te văd, mă-nchin doar ție, căci ochii-ți aruncă în lume scântei, ce vin de pe alte tărâmuri. După cum stelele-s ochiuri, pe bolta-ntunecată, prin
CALEIDOSCOP VERSURI by Raul Hreniuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/571_a_759]
-
malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
avea un râs sarcastic, veșnic întins pe jumătatea bună a chipului, enigmatic și obsedant pentru mulțimea plozilor care, îndată ce Frochi apărea pe stradă, îi alcătuiau alai. Sănătos tun, nebunul o făcea ba pe șchiopul, ba pe câșul și câteodată îl pălea damblaua. Aceste infirmități de care suferea numai câte o zi exprimau dureri mai adânci și mai durabile, de ordin sufletesc. De pildă, odată, umbla cu cârpă albă legat la cap. - Azi ce ai, Frochi ? strigau copiii, ținându-se grapă de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
arșița, i-a luat mâinile și, frecându-le, îi vorbea: „Ce ai mai avut tu de tras! Cui ai făcut tu rău, să se răzbune așa pe tine? Numai că o vrut să-ți fure banii... De asta te-o pălit cu baltagul. Ce și-au zis ei? Îl lovim în cap cu baltagul și chiar dacă nu moare da’ de căzut tot cade. Fie el cât de voinic. Cine știe de când te urmăresc ei? Și în noaptea asta le-o venit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au zis ei? Îl lovim în cap cu baltagul și chiar dacă nu moare da’ de căzut tot cade. Fie el cât de voinic. Cine știe de când te urmăresc ei? Și în noaptea asta le-o venit la îndemână. Te-o pălit din spate, nemernicii! Din față n-o avut curaj, că le stăteai împotrivă și naveau nici un spor. Așa-i, băiete?” În cele din urmă, s-a oprit din vorbire. După felul cum îl privea pe Hliboceanu părea că așteaptă un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tras! El, căruia nu-i era frică decât de Dumnezeu, să pățească asemenea nenorocire! Da’ nu s-a face el bine? Să vedem atunci cine îi mai stă în cale? Mă întreb însă cine or fi cei care l-au pălit atât de rău? Numai unii care știau că are gologanii cărăușilor la el... Cred că îl urmăreau ei de multă vreme și pe vifornița ceea i-o venit de hac! Dacă era altul mai slab în locul lui, cred că era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar fi, dar lui îi plăcea să aibă în față ulcica mereu plină. Că o bea, că n-o bea, asta-i altă vorbă. Uite că am început să vorbim de Pâcu, ccea ce poate să însemne că ne-o pălit dorul de el - a încheiat vorba Puicuță... Hooo! Opriți plugul, măi flăcăi, că am ajuns - s-a auzit glasul lui Cotman. Costache s-a arătat în poartă, cu felinarul în mână. Bine sănătoși, feciori? Intrați, aranjați dobitoacele și, ce mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Până o să vă trageți sufletul, spuneți-mi ce face Hliboceanu? Îi bine, jupâne. S-o pus pe picioare și ca mâinepoimâine îți dă binețe - a răspuns Cotman. Dacă-i așa, apoi bărbat îi aista nu șagă. Auzi dumneata! Să-l pălească cu baltagul în cap și el să învie așa peste noapte! Aiasta-i minune mare, domnule! O fi minune, da’ nici noi nu suntem de ici de colea, jupâne - a replicat Mitruță cu oarecare mândrie. Și dacă tot am ajuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pornită ca din senin a stins felinarul lui Mitruță... Dintr-un salt, Cotman a fost lângă el, l-a apucat de umăr și i-a vorbit în șoaptă: Aiasta-i pocnitură de pistol... Acum nu știu: o vrut să te pălească pe tine sau să ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
foarte atent. Acceptase în mod automat ideea că Seal ar fi jucător de profesie, dar nu-și putuse face o părere clară despre ceilalți. Oare, cine era fraierul. - Asta ar mai da sare și piper jocului nostru, sugeră Seal. Cayle păli dintr-odată. Acum realiza că cei trei formau o echipă. Iar el era victima pe care și-o aleseseră. Instinctiv, se uită de jur-împrejur să vadă câți oameni asistă la rușinea lui. Dar, spre marea lui ușurare, nu se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i fuseseră confiscate de portărel, se aflau din nou aici, gata să fie folosite. Zguduit încă de emoție, Fara o chemă pe Creel prin teleecran. Ea apăru puțin mai târziu, îmbrăcată într-un capot. Când văzu cine a făcut apelul, păli la față. - Fara, ah, Fara! Credeam că... El îi reteză vorba cu severitate: - Creel, am fost la Arsenale. Vreau să faci următorul lucru: du-te direct la maică-ta. Eu sunt la atelier. Stau aici zi și noapte până când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
primarul care pleca. Se profila o criză. Trase aer în piept, își îndreptă spinarea și-și zise: "N-au decât să vină, să vină și..." Totul se desfășură mai ușor decât se așteptase, căci bărbații care-i intrară în atelier păliră la vederea revolverului din toc. Urmară niște proteste violente. - Uite ce este, avem aici polița dumitale pentru douăsprezece mii o sută unități monetare. Sper că n-o să negi că datorezi banii ăștia. - O răscumpăr, zise împietrit Fara, cu exact o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
minute, se sculă din pat, din poziția lui obișnuită, scoase din buzunar o legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo unde valurile mării reduceau totul la mici grăunțe de nisip; acolo unde moartea ființei și a neființei nu venea din afară, din cine știe ce conjuncturi sociale sau stelare, ci din însăși substanța lor, acționând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul din lemn alb de santal. Bătrânul privea fascinant brățara, gândi că nici un alt element n-ar fi fost necesar pentru a-i completa frumusețea. Dar chiar în acel moment păli, căutând înfrigurat o lupă mai mare, căci ceea ce crezuse că este o simplă dungă de argint alb negru, înconjurând brățara, i se părea acum a fi de fapt o înșiruire de litere. Erau într-adevăr minuscule litere de argint, încrustate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cheițele, deschide portițele,/ Să curgă ploițele, să crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță și colb. Bătrânul intrase după o țigancă cu galbeni în păr și lulea în gură, care îi îmbia pe cheflii să-și afle viitorul în "planete de tânăr". Dar cui îi pasă de rostul stelelor, cu parale în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai curând,/ Astă seară, deseară,/ Astă noapte, de noapte..." încremeniți de groază, poterașii ar fi aruncat cât colo puștile încărcate cu cuie de potcoavă găsită și sfințită apoi de preotul satului. Ar fi fugit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au venit păsările și au mîncat-o. 5. O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n-avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pămînt adînc; 6. dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, și n-a dat roadă. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
iar tu începi să aștepți momentul psihologic. Îi dai să execute câte o lucrare măruntă, „de probă”, apoi nu-i mai dai nimic, o săptămână, și trei chiar! Căci așteptarea este teribilă! Ea trebuie bine condimentată cu speranțe verzi, care pălesc repede, ca salata. Angajata (virtuală) trebuie fiartă la foc mic, și cât mai mult. Oricât de ațoasă ar fi, se moaie... Azi îi spui că ai o veste bună pentru ea, mâine - că încă nu e nimic clar, că mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
spre a le șterge sau pentru a risipi duhoarea lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pricină mai serioasă. Voiam să stric jocul și, mai cu seamă, să spulber reputația măgulitoare de care mă bucuram și al cărei gând mă făcea să turbez. "Un om ca dumneavoastră", mi se spunea cu amabilitate, iar eu simțeam cum pălesc de furie. Mă săturasem de stima lor, de vreme ce nu era generală, și cum ar fi putut fi generală, de vreme ce eu n-o puteam împărtăși? De aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, judecată și stimă, cu vălul ridicolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ce se împrăștiau în fiecare om din autobuz. Eram lipiți unul de altul fără să ne dăm seama. Sufletele, sentimentele, gândurile, trăirile, erau comune dar duse de fiecare în stilul lui propriu. - Florica iasta iar umblă cu bățu cela. O să pălească pi cineva într-o zi. - Cred cî s-o tuns așa cî avea păduchi... - Ci zîci?... - Cî avea păduchi, di asta s-o tuns așa... - Ei, apoi arz-o focu’ di treabă cî cine știe ci mai are și fata
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]