2,742 matches
-
și ninsori parcă cernute printr-o sită nevăzută” (p. 143), ori: „timpul trecea ca un râu de câmpie, lâncezând prin bălți”. Câte-o evadare din cotidian ne face cunoștință cu poezia vremii precum romanțele lui Artur Enăchescu: „Rita”, „Cruce sfântă părăsită” etc. sau ne oferă prilejul ascultării unor judecăți de valoare aparținând marilor scriitori: „D-zeu este autorul sufletului și logica este anatomia gândirii” Sadoveanu. Oricum, portretul scriitorului Gib Mihăiescu apare complex și sub aerul de superficialitate, de neangajare se descoperă
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
iar firul ierbii țipă, Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă, Natura revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne devine. Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație, Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine. Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agale Unul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie, ... Citește mai
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
iar firul ierbii țipă,Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă,Natura revoltată așteaptă ajutor.Cazanele urgiei erup, dezlănțuite,Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi,Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e,Niciun suflet pe stradă, în afară de noi.Privim speriați la norii ce-amenință să cadăși ne rugăm în taină să nu fim risipițiDe ropotul cascadei în haine de paradă,Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți.Ne-nghesuim zadarnic în micul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
stradă, în afară de noi.Privim speriați la norii ce-amenință să cadăși ne rugăm în taină să nu fim risipițiDe ropotul cascadei în haine de paradă,Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți.Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație,Ce părăsit și singur, prieten ne devine.Perdeaua grea a ploii se-nclină-ncet, cu grație,Lăsându-ne-năuntru, o clipă. Apoi revine.Uzi leoarcă, mână-n mână, ne-apropiem agaleUnul de altul chipul, ce-i răvășit de ploaie,... XXX. IUBIRE MURIBUNDĂ
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Durerea-mi că pe-a mea iubita avut-ai deși ea e mai mult decat eu insumi sunt iar lacrimile-mi sunt cernite când părăsit-ai prietenia noastră; pe dansa dorind-o crunt A voastră crimă - cuțit cu două tăișuri - în mine-nfipt... că, tu, prieten bun și drag iubia-mi furi deși mă știi cât sunt al ei iubit, ci nu eucalipt, o suferință dublă îmi
SONET 42 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381395_a_382724]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ASFINȚIT Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stau și privesc soarele cum dispare, pe țărm sunt stânci și alge, cochilii părăsite, năvodul de lumină lin așternut pe mare încet scufundă astrul în străvezie criptă. O linie tremurândă s-a format în zare și fiecare val cu o mână nevăzută îmi scrie pe nisip un rând ca de scrisoare, că mâine vei
ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381501_a_382830]
-
împăratului vorbă prin ostașul care îi aducea hrană și apă că este gata să își ia în serios îndatoririle, feciorul părea să se adâncească și mai mult în nebunia lui. Ei, dar ce nu uitase împăratul era că acel turn părăsit, în care se grăbise să-și închidă feciorul, devenise de ceva timp locul de întâlnire al celor patru vânturi: Boreas, vântul rece din nord, aducătorul iernii și cel mai mare dintre vânturi, Notus, vântul din sud, schimbător și mereu nemulțumit
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Tălpău , publicat în Ediția nr. 2011 din 03 iulie 2016. William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Durerea-mi că pe-a mea iubită avut-ai deși ea e mai mult decât eu însumi sunt iar lacrimile-mi sunt cernite când părăsit-ai prietenia noastră; pe dânsa dorind-o crunt A voastră crimă - cuțit cu două tăișuri - în mine-nfipt... că, tu, prieten bun și drag iubia-mi furi deși mă știi cât sunt al ei iubit, ci nu eucalipt, o suferință dublă îmi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
ar fi o artăUmplută cu săruturi e doar fățărniciaIubirea-i așteptarea cu guler de răbdareScrobit în ochii talazului muncitDe ale nopți muze răpite de-ntristareMimând în întuneric minutul adormitIubirea e dezastru, tezaur și sărutE mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacăLumina părăsită-n cuvântul ce-a durutPe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacăIubirea-i nervul sacru ciupit în relaxareDin care țășnesc norii și aripi faci din eiStrănut mai e în tine, în pântecul ce areO strălucire-țipăt, un lacăt prins în
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. MOTTO : „Un bărbat adevărat e ca un lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite, Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite. Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blăniță Și pândește peste vale după Roșia Scufiță. Oare pentru a câta oară ? Dar fetița nu mai vine, c-a murit povestea-n seară - Este viu doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
purcede. Oare pentru a câta oară ? Citește mai mult MOTTO :„Un bărbat adevărat e ca un lup; sau e singur, sau e cu lupoaica lui pentru totdeauna.” Umbra serii se coboară peste inimi vag cernite,Luna picotește iarăși prin cotloane părăsite.Oare pentru a câta oară ? Lupul alb pășește agale - mândru de a sa blănițăși pândește peste vale după Roșia Scufiță.Oare pentru a câta oară ? Dar fetița nu mai vine, c-a murit povestea-n seară -Este viu doar vânătorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Prin rumegușul iernii vântul taie Mici fulgere în vidul pal dansând. Norii se țin în cârje de ninsoare, Vag timpul țesătura și-o complică, Contururile ard în îngroșare Sub marea de lumini cu ochi de sticlă. Culorile sunt reci și părăsite, E-o revărsare de metale gri, Largi voaluri indigo cad împietrite, Sub răsuflarea serii albăstrii. Atâta timp s-a condensate în aer Și-atâta necuprindere-n cuvânt. Prin zațul depărtărilor mă-ncaier, Cu umbra mea, în vidul pal dansând. Din volumul
ALERGARE ÎN NORI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374345_a_375674]
-
despre viața și opera lui Marin Preda, sunt entuziaști, vin și din județe îndepărtate de Teleorman pentru a participa la concurs, văd școala lui Preda..., satul, sub anumite aspecte, încremenit în timp. Dar unde este Preda? Casa părintească a rămas, părăsită, nelocuită, buruienile umplu curtea, o mică plăcuță pe zidul de la drum al casei amintește că acolo a copilărit cel mai mare romancier al Sudului de țară. În rest, nimic. Localnicii mai șușotesc , dacă-i întrebi câte ceva despre ai lui Preda
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
Acasă > Poeme > Meditație > RĂDĂCINI Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Rădăcini Rădăcina atârnă de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau vărul de pe glezne Își aruncă urechi suitoare de grinzile vântului care suspendau acoperișul pe inimă zidurilor flagelate in extenso * Acolo am ținut prima dată lumină în căușul ochilor fizici acolo am îmbobocit în copilărie și înflorit în
RĂDĂCINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374521_a_375850]
-
vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid, la viață, Iar sabia fragilă-a firului de iarbă Va-mpunge cerul, viața s-o absoarbă... Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în mine viață, Precum vulcanul de verdeață... Referință Bibliografică: VULCAN LATENT / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de
VULCAN LATENT de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374599_a_375928]
-
mai 2017 Toate Articolele Autorului Murim un pic cu fiecare, Cel ce-a plecat voit, sau l-antâmplare, Și ne rămâne dor, amar și întristare, Și gândul ca-ntr-o zi, s-avem aceeași cale. Murim un pic prin fiecare, Cei părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare, Ne mai croim un drum, pășind cu resemnare, Si mai lăsăm o floare, un gând, o lumânare. Murim un pic ca fiecare, Cel ce-a rămas strigând, putere și iertare, Să ducă-mpovărat cunună de-mpăcare
PIERDERI de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374614_a_375943]
-
nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i frumoase, dulci, croită, I-alintă păru-i lung și mătăsos, vrăjită, I-atinge
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25) Note bibliografice: 1. N. Steindardt, Jurnalul Fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pag. 19. 2. Ibidem, pag. 106. 3. Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia, N. Steihardt răspunde la 365 de întrebări, Editura Humanitas
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
ai trăit nădejdile, i-ai împărtășit temerile, i-ai suferit rănile, i-ai plâns lacrimile și i-ai sângerat rănile. Uitată de același popor a cărui flacără sfântă ai păstrat-o mereu vie. Îmi sângerează inima la gândul Inimii Tale părăsite și uitate, de poporul Tău, de România Ta. Aș vrea să pot face ceva să îți duc Inima înapoi Acasă. Dar ce înseamnă oare Acasă? Și ce poate face o biată inimă, ce pot face o singură voință, un singur
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului Ion Ionescu-Bucovu Prințesa și patefonul Era prin anul 1946, primăvara, pe timpul foametei... O zi caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită de curând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite. Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită de curând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite. Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă, în care erau niște oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cunoști pe mine? -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul satului
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
a povestit despre ciudata urmă din livadă. Costică Cosașul, se oferi imediat să meargă să cerceteze partea cealaltă de livadă, iar Viorel Greierașul îl însoți de îndată. Ascunse printre florile de trifoi, căsuțele melcilor erau acoperite de praf și păreau părăsite. Dintr-una scoase capul la un moment dat un păianjen mic și verde. Viorel îl salută politicos: - Bună ziua, locuiți cumva în acest loc? - Bună ziua, eu m-am mutat chiar azi. Am auzit că melcii și-au părăsit casele pentru cartierul
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
se gândească la astfel de lucruri, hotărî Viorel, acum trebuiau doar să își recupereze căsuțele. Hărnicel nu era de aceeași părere. Avea el un plan, un altfel de plan, așa că, trebuiau doar să se adune cu toții în partea de livadă părăsită. Într-o dimineață, Limax se trezi mai devreme decât de obicei, nedumerit. Îl strigă pe Helix și se întinseră împreună la umbra prunului bătrân, pe trunchiul lucios. - Nu am mai văzut de ceva timp nici o gâză în livadă. Ce spun
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
întrebă în sfârșit Helix, privind către păianjenul din fața lui? - Păi, cartierul cel nou, aeroportul, sala de concerte, știi tu... Helix nu știa, chiar nu avea habar ce năzdrăvănii îndruga păianjenul mic și verde. Se opri să îl asculte. În zona părăsită, iarba fusese cosită de Costel și se ridicase o metropolă a gâzelor. În noul oraș, Viorel dădea concerte de binefacere în fiecare seară, într-o sală iluminată de felinarele licuricilor, cu o cortină fină țesută de două superbe domnișoare păianjen
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]