197,702 matches
-
omogene prin vîrstă și preocupări, fiind persoane cu nivel cultural ridicat, aflate deseori - pentru studii sau la lucru - în afara statului de origine; textele sînt foarte recente (2001-2002). Caracteristicile lingvistice cele mai generale și mai pregnante ale acestor mesaje mi se par a fi următoarele: amestecul de limbi (mai ales combinarea, pe fondul românesc, a rusei cu engleza); existența mai multor opțiuni ortografice; transcrierea conștientă a pronunției regionale. Engleza apare pe de o parte în expresii la modă, cu funcție "ornamentală", din
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
fel de probă de onorabilitate. Unii se fac cu totul de rîs și nu-i mai numesc, alții chiar sînt scriitori, așa cum este Cristian Tudor Popescu, indiferent cît de acide ar fi relațiile lor cu lumea literară. Tia Șerbănescu nu pare să se încadreze în aceste două categorii, în primul rînd pentru că îi lipsește un lucru esențial: orgoliul. Tot acest jurnal, scris între 1987 și 1989, apărut acum cu titlul Femeia din fotografie, este o lungă probă a acestei lipse de
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
marcat începutul unei alte clasificări de gen. Prima asociație care mi-a venit în minte a fost cu o carte îndepărtată geografic și anume cu romanul non-ficțional al unei scriitoare americane de origine chineză, Maxine Hong Kingston. De ce mi se pare importantă această diferențiere între jurnal și roman non-ficțional? Pentru că o asemenea diferențiere este semnul maturizării unei literaturi. O maturizare pe care cartea Tiei Șerbănescu, prin felul în care e scrisă, o indică din plin. Cu alte cuvinte nu încă o
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
bețivi care o traversează somnambulic, despre mătușile fantastice, despre fiul iubit cu disperare, despre fetele nerușinate din biroul de corectură. Și întotdeauna îi e oarecum jenă de procedeul literar, de tot ce ar însemna punere în literatură: "Rîndurile acestea care par a curge acum de la sine trebuiau să fie inițial romanul unei femei în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel, sub ochii colegelor venite la tratament. Am scris cîteva capitole (pe care ar trebui poate să le anexez aici, dacă
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
îndrăzneala să facă din acest jurnal un roman, deși pentru asta n-ar fi fost nevoie decît de un alt subtitlu. Atît. N-a avut nici mediul literar favorabil în jur, n-a frecventat cenacluri, n-au pasionat-o, se pare, disputele teoretice din ultimii douăzeci de ani. între Femeia din fotografie și Exuvii, de pildă, e în primul rînd o diferență de atitudine teoretică față de propria literatură. Spunînd azi că jurnalul Tiei Șerbănescu nu e jurnal, ci roman non-ficțional, nu
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene autobiografice. Pentru toți, Zaciu este împletirea ciudată a unei dimensiuni academice, rigide chiar, și a unei laturi polemice, mai apropiate de literatură, de partea "zbuciumată" a culturii. Nimeni nu uită să sublinieze schizoidia care pare să-l fi sfîșiat pe acest om. Bineînțeles nu e vorba despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem peste faptul că acest tip de dialectică a contrariilor intră
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
înaltă decență care o făcea pe Tanti Vichi, muribundă, să încerce să-și ducă mîna la gură cînd căsca, și Domnul Profesor, înainte de a muri, a spălat vasele și a aranjat bucătăria. Era un om învățat cu singurătatea, i se părea firesc ca nimeni să n-aibă de lucru de pe urma lui". Este o scenă de o concretețe uluitoare din care putem intui latura oarecum rigidă și "sigură" a personalității sale. "Decența" despre care este vorba aici va fi echilibrată cu texte
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
Miruna Barbu Un film a cărui producție durează patru ani este, să o recunoaștem, un fapt de excepție. În zilele noastre în care "graba strică treaba". În zilele noastre în care motto-ul pare a fi "cu cît mai multe filme, cu atît mai mulți bani". În sfîrșit, în zilele noastre în care calitatea a ajuns sinonimă cu încasările. În această ordine de idei blamabilă nu este dorința de cîștig în sine, ci replicarea
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
tiparul comercial acreditat oficial: lipsesc exploziile, sîngele apare în prea puține cadre și nu se revarsă în efluvii ce împînzesc ecranul, genurile policier și sf nu sînt amintite nici măcar în glumă, acțiunea poate fi rezumată în trei cuvinte, iar suspense-ul pare a nu fi fost inventat încă. O manieră nonconformistă, provocatoare de abordare a unui subiect ușor desuet (v. și sursa de inspirație pe filiera "Dama cu camelii"/ "Traviata") constituie premisa esențială a discursului cinematografic. Specularea la maximum a discrepanței dintre
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
Moulin Rouge, Satine (Nicole Kidman, impecabilă în ipostaza de divă curtezană a sfîrșitului de secol 19), și tînărul scriitor Christian (Ewan McGregor, seducător prin spontaneitate, naturalețe). Un film centrat pe relația celor două personaje, pe sentimente, nicidecum pe acțiune, poate părea la prima vedere plictisitor, derutant, ba chiar imposibil de urmărit de vreme ce unii părăsesc sala de cinema după primul sfert de oră de proiecție. Ce este, însă, Moulin Rouge în versiunea anului 2001? O lume-spectacol. Iubire în culise. Iluzie a realității
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
avea în vedere "abaterile" de la norma ideologică din reviste și cărți decît la nivelul vocabularului; elimina, adică, unele cuvinte (care se refereau la religie sau la sex, îndeosebi) și cu asta considera că norma a fost restabilită. Mie mi se pare că mai grave decît expresiile triviale (desigur, nerecomandabile, totuși, în anumite contexte, firești: nu înjuram noi, toți, cînd se întrerupea curentul și pierdeam și bruma de emisiuni tv.? Ce să fi zis vocea telespectatorului din clipul cu berea?) sînt "temele
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
absolut naturală, dar nici nu s-a lăsat sedus de sirenele livrescului. S-a legat, ca Ulise, de catarg, ca să le asculte în liniște vocile. De la splendidele balade din anii '40, care renovau un gen vechi, tocmai cînd expansiunea modernistă păruse a-l da complet uitării, și pînă la poeziile recente în formă fixă, ecuatorul operei în versuri a lui Doinaș străbate deopotrivă emoția și ideea, viața și cartea. O demarcație este imposibilă. Cine ar încerca s-o facă, ar risca
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
de restrînsă adună aluvionar atît de multe influențe de marcă! Poezia acestui abulic "mai peste marginile iertate", sentimental sub camuflaj flegmatic pînă la absurdul noncomunicării, rezistă mai ales ca "focar de reminiscențe". Sub eminesciene "stele reci", "ureche de cîine întinsă" pare atentă la pașii "celor încă nenăscuți", migrați dinspre Nichita Stănescu, iar "ecoul lejer" din Saint-John Perse izbește țărmul "grecilor zgomotoși", spre a se amesteca "cu muzici sublime, cu strigăte" din poezia lui Constantin P. Kavafis. Ca un cameleon bolnav ce
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
sau de la Homer la Malraux, Căutătorii, cartea americanului Daniel J. Boorstin, recent tradusă de Antoaneta Ralian în cunoscuta colecție Biblioteca de artă a editurii Meridiane, propune o istorie a modurilor de căutare, a întrebărilor, cel mai adesea fără răspuns, care par să rezume, definitoriu, întreaga cultură occidentală. Volumul e ultimul dintr-o trilogie, integral publicată în română în ultimii ani la editura Meridiane, care în America, la apariție, a fost cotată drept bestseller. Descoperitorii, primul volum, s-a ocupat de știința
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
o scriere originală. Boorstin nu emite ipoteze asupra problemelor controversate și nici nu încearcă reevaluări sau schimbări de perspectivă. Capitolele cărților sale nu sînt mai mult decît simple rezumate ale unor bine cunoscute momente ale istoriei culturii, dar alăturarea lor pare a fi pretextul de a formula un mesaj original. Construcția cărții, concepută în trei mari părți, reflectă teoria lui Boorstin, sumar expusă în nota către cititor. Au existat în cultura occidentală, potrivit lui Boorstin, trei epoci de căutare. Prima e cea
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
rămâne să-și perfecționeze dicțiunea, alterată de un ușor accent. Suzuki a fost Claudia Codreanu, cunoscută publicului mai ales ca interpretă de lied, căreia frecventarea asiduă a repertoriului de concert îi conferă rafinament; și chiar dacă aici țesătura mi s-a părut puțin prea joasă pentru vocea ei, a suplinit prin muzicalitate și talent actoricesc, într-un rol care obligă să fie permanent un reflex al tuturor nuanțelor și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
și lucrat cu grijă de Adrian Stanache. În rezumat, într-o perioadă în care teatrele noastre lirice trăiesc tulburări păgubitoare, Opera constănțeană prezintă poate cea mai bună, mai omogenă premieră din ultimii ani, dovedind că dificultățile de tot felul ce par insurmontabile pot fi depășite.
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
scarpină mereu... Ospătărița se apropie cu o cană plină în mână de masa noastră proletară, se împiedecă de ceva și cade cu mâinile înainte, împroșcându-le pe unele cu lichidul din cană care s-a spart pe jos și care pare să fie apă, nu vin sau bere... Țipă cu toatele sărind în sus, agitându-se. Una a căzut peste mine și trebuie să mă țin bine de scaun ca să nu cad și eu... Ies pe stradă. Aglomerație. Oameni sărăcăcioși, îmbrăcați toți
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
refugiul oricărei abjurări silite. Evanghelia va ceda oare locul istoricului obiectiv, intratabil, de felul lui Cornelius Tacitus?... Acestui mod de a vedea lumea și de a relata, cum face latinul în istoriile sale: " Știu că cele mai multe din faptele povestite... vor părea neînsemnate și nevrednice de a fi amintite... Osteneala noastră este închisă într-un câmp mai strâmt și fără glorie: o pace neclintită sau abia hărțuită; o viață publică jalnică și un împărat ce nu voia să mărească hotarele imperiului. Nu
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
mari ai lumii, dezarmați social și financiar, mor tineri, săraci, deseori necunoscuți mulțimilor. Cazurile fiind numeroase, nu mai cităm. Nici la noi regula nu se dezminte. Exceptându-l pe Tudor Arghezi, aprig la câștig, exemplele sunt rare. Doinaș, academician, senator, pare să intre în tagma din urmă, și datorită fericitei longevități. Și totuși, în ciuda succeselor sociale precum și a vârstei înaintate, el a rămas un sărac, un singuratic, un om modest, cu o fire atât de echilibrată și de aleasă. Soarta se
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
să intre în tagma din urmă, și datorită fericitei longevități. Și totuși, în ciuda succeselor sociale precum și a vârstei înaintate, el a rămas un sărac, un singuratic, un om modest, cu o fire atât de echilibrată și de aleasă. Soarta se pare că i-a făcut cu ochiul: hai, băiete, treci, cu tine facem o excepție!... Iată ce scrie poetul sărbătorit la pagina 358 a splendidei sale cărți de proză T de la Trezor în care definește cel mai bine crezul liricii sale
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
structurante, examinând psihologiile și formele de trăire morală, caracterizând personajele și urmărindu-le evoluția, precum și felul în care creatoarea lor "împinge analiza mai departe, dincolo de planul vizibil al socialului". Această critică nu este deci sociologizantă, cum ar fi putut să pară, și chiar dacă nu ignoră socialul cel mai mult se interesează de ceea ce se întâmplă dincolo de "planul vizibil" al acestuia. Adică de trăirile psihice și de procesualitatea biologică, de stările maladive și de manifestările morale însoțitoare, teritoriul de acțiune vast al
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
a începutului de veac XX, alături de aceea a lui Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, pe de o parte, și a lui Mihail Sadoveanu, pe de alta. Mai apropiată ca spirit de a primilor doi, prin obiectivare și răceală, i se pare exegetei literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, și mai depărtată de a lui Sadoveanu, cu toate că, la fel ca Sadoveanu, H.P. Bengescu înfățișează procesul disoluției lumii vechi, patriarhale, și a valorilor ei. Sadoveanu pune compasiune și chiar patetism în evocarea acestui proces disolutiv, în timp ce
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
concretul inconvertibil al acesteia. Retragerea sa nu e din lume, ci în lume, sub chipul unei identificări senin-dureroase cu obiectele, cu peisajul anorganic care dobîndește calitatea de a-l reprezenta prin jocul caleidoscopic al imaginilor. Încifrat în lucruri, eul liric pare a le cere proteguirea, a se pune sub pavăza microuniversului lucrurilor umile, anodine, susceptibile a se transforma în revelații poetice, într-o misterioasă unitate cu ființa cu care ajung în contact. Existența poetului se confundă cu cea a ambianței sale
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
mai puțin sugestiv, nu mai puțin sistematic și chiar cochet în cheia sa negativă. Un baroc ce se silește a se opune trecerii devoratoare a timpului printr-o strategie subtilă a acceptării, a supunerii, a resemnării. Din care pricină poate părea întrucîtva ridicol, reductibil la o mecanică gestuală, la o poză (anti)melodramatică ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]