3,617 matches
-
mult de ură, de indiferență, decât de iubire sau de cultură. Nu este ușor ca scriitor începător să pătrunzi și să te afirmi atunci când nu ești ajutat și susținut de cei care ar trebui să o facă și să le pese că tu le poți purta mai departe amintirea lor atunci când vor trece în ,,,lumea umbrelor,, .Noi, scriitorii de limba română din Israel dacă nu ne vom gândi să captăm și să găsim oameni tineri, doritori să ajungă în lumea scrisului
VIAŢĂ DE SCRIITOR de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364781_a_366110]
-
să conștientizeze pericolul legalizării căsătoriilor și adopțiilor pentru cuplurile homosexuale, precum și al publicității deșănțate făcută acestor practici abominabile. Aceeași nepăsare transformă părinții în monștri de indiferență: nu se apleacă asupra educației copiilor, ba chiar încurajează deviații grave, fără să le pese de consecințe. S-a constatat faptul că școala este un spațiu predestinat dezvoltării unor tensiuni între religie și postmodernitate. Religia își revendică de partea ei spiritul tradițional, iar postmodernitatea clamează necesitatea unui învățământ de tip secular. De aici, inevitabilul conflict
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
este tot neîncăpătoare. Până acum, pe aici au trecut 1600 de suflete. Așa ca în Valea Screzii apar mereu case noi, fiindcă este mare nevoie. Într-o lume egoistă, în care trecem unul pe lângă celălalt fără să ne intereseze ori pese, ce se întâmplă în Valea Screzii pare greu de crezut. Aici, “egoismul” a fost scos și șters din dicționar. Pe cei care ajung în Valea Screzii, mânați de curiozitate îi duce prin camerele copiilor cu gândul ca poate îi convinge
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
am reușit să evadăm, pentru a doua oară. Eu și Mutică, un prieten din cartier, am fugit din Insula Mare a Brăilei animați de gândul că suntem oameni, nu fiare cum ne considerau ei. Cu câinii ne vânau. Nu ne păsa dacă murim. Credeam în reînviere, în eternitate, în reușita luptei noastre pentru dreptate. Deși nu puneam mare preț pe viața noastră, luptam pentru ea, pentru demnitatea de a fi Om. Și credeam cu toată tăria în cuvintele spuse de Mahatma
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
ajunge într-o zi și la ei... Doamne, lasă te rog ca teii copilăriei să nu sufere... ocrotește-i Doamne, de cel nebun și de planurile lui...! Am trecut prin Parcul Copou și am mângâiat aproape fiecare copac. Nu-mi păsa de privirile mirate a celor din jur. Eram ACASĂ lângă dragii mei tei! Ce este mai frumos decât momentul regăsirii? Ce este mai plăcut decât acel sentiment de a păși pe locurile cunoscute din copilărie? M-am bucurat atât de
CINE A ”VÂNDUT” ORAŞUL? de DOINA THEISS în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364967_a_366296]
-
Toate Articolele Autorului Atâtea lacrimi cad pe lume, ne-am dus de-acasă pentru bani, ca să rămânem cu alt nume, în suflet ne numim sărmani. Crezând așa să fie bine, pe drumuri pumnii îi strângeam, meleagurilor prea străine, nu le păsau că noi plângeam. Un dor de-acasă-i cerul nopții, cernând durerea-n surdină, o cale lungă-i calea sorții, sufletului ce-i ruină. Speranțele-au rămas speranțe, la ele astăzi n-am răspuns, nici zilele nu au nuanțe, când ești străin
CHIAR ȘI SĂRAC N-AȘ FI UMIL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366437_a_367766]
-
românilor, sunt deasupra lor; din care cauză nu li se poate ridica imunitatea spre a fi judecați pentru infracțiunile pe care le fac și socotesc firesc să aibă salarii de zeci de mii de lei pe lună, fără să le pese că sunt români cu pensii și sub 500 de lei. Așa au grijă „aleșii” noștri de români și de România. Iată acum și opusul acestei situații: felul în care se ajungea în capitalismul românesc în funcții de răspundere. Dau de
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > GROAPA Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1503 din 11 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Plutesc pe apa cristalină fără să-mi pese de nimic.Nici măcar gravitația nu reușeste să mă mai tragă-n jos.M-am dezbrăcat de grijile cotidiene și le-am lăsat pe mal,sub o umbrelă protectoare,de frică să nu se înmulțească de la soare ! Dar ce e vuietul
GROAPA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366455_a_367784]
-
povești de pe la noi, fiul mare-al babei Dochia, ciobănel la mândre oi. Care, ajuns pe malul apei, văzu Luna, mândră fată și, privind-o cu uimire, se îndrăgosti pe dată. Și-i vedea o lume-ntreagă însă lor nu le păsa, dragostea plutea-ntre dânșii și-mprejur tot lumina. Dar din cer, aprinsul Soare galben foc de gelozie luă Luna și pe boltă-o țintui el pe vecie, Iar pe ciobănelu-acela, botezându-l Dragobete îi dădu pedeapsă ca să fie-ndrăgostit de
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
și chiar m-a avantajat în munca de chirurg, unde deseori ești nevoit să-ți păstrezi calmul și concentrația mintala ore în șir, fără să mănânci. Apoi, nu doar ore, ci zile întregi, pot să „ard gazul”, fără să-mi pese că sunt nefolositor omenirii sau mie însumi. Dacă din întâmplare îmi vine vreo idee sau vreun gând interesant, încerc să-l notez, chiar dacă sunt la clinică, față în față cu un pacient, sau la restaurant. Multe idei interesante sau versuri
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
m-ajută Zilnic să petrec la nuntă. Cum nu mai sunt o subretă Foarte-ades joc la ruletă, Și simt adâncă chemare Spre jocuri imaginare. Dac-am chef voi fi mireasă, Fiind o fire voluptuoasă M-oi mândri fără să-mi pese Că mai sunt și-alte mirese. CUVINTE INTERZISE Se rostogolesc anarhic cuvinte, Din gânduri ce nu au fost încă rostite La ceasuri de veghe și așteptare, Sub cerul, prea sumbru, lipsit de culoare. Născute din infi nitele vise Cuvinte tăioase
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
Să uităm orice va fi! În cameră îmi e prea greu... A XIII-a poezie pentru Ali Întoarce-te, nu-ți fie frică, dragă Ali; Revino la femeia care te iubește! Aștept, strigătul meu îți cere a veni. Nu-ți pese dacă lumea ne bârfește! Vino, iar în brațe să mă iei ; Uită că ne-am arătat colții... Îmi lipsesc urmele pașilor tăi Și fruntea ta, deasupra bolții. Îmi lipsesc parfumul și căldura, Vocea ta melodioasă și calmă, Îmi lipsesc visul
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată un ghimpe; eram împreună și ne PLIMBAM PRIN PLOAIE. Ploua mărunt și mie puțin îmi păsa că arătam atunci ca o murătură și că puteam răci. Îl sărutam in gând și mă felicitam că puțin mai departe înfloriseră salcâmii. M-am repezit atunci să le culeg florile, să mă satur de gustul lor dulceag strivit pe
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
plăcerile cu bun simț, te voi ruga să alegi un bărbat din cei doi, pentru că, pe viitor, vreau să fii văzută ca fiind o femeie mai stabilă. Așa pot și oamenii ăștia să își schimbe părerea, nu că mi-ar păsa mie foarte mult de părerea lor... în fine, ideea e clară. Deci? Climene se lumină la față și răspunse zâmbitoare: - Draga mea prințesă, mă voi gândi și diseară îți voi da răspunsul. Îți mulțumesc pentru înțelegere și bunătate... pentru soluția
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Luca însă, Spania nu însemna nimic din toate acestea. Nu însemna nici patria lui Cervantes, nici acel tărâm mirific al artei lui Dali ori Vel" zquez și nici spațiul arhitectural inovator al catalanului Gaudi. Nu auzise - și nici nu-i păsa, de altfel - de Lope de Vega sau de Garcia Lorca și nu îl interesau în vreun chip anume ilustrele compoziții ale lui Manuel de Falla ori Enrique Granados. Acestea nu aveau o semnificație aparte în sufletul său. Pentru el, la
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
surâzâtor în drum și nici un vis nu are vastitate când vezi că-ntotdeauna faci numai ce se poate înfăptui în clipa de acum. Pe viața ta întreagă azi poți să te răzbuni dând sens neîmplinitelor esențe. Arunci fără să-ți pese ale ratării zdrențe și-n tulnicele altor vise suni. Cât a rămas? Nu-ți pasă. Și-o zi e de ajuns ca în destin să îți cioplești menirea când simți cu ce tandrețe te-alintă nemurirea ce-n suflet cu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365640_a_366969]
-
licăr de viață. Bine că plânsese fetița și cumnata ei plecase din bucătărie, ar fi durut-o să poarte povara încă unei vieți distruse din cauza ei. Acum totul se terminase ... O auzi ca prin somn țipând, dar nu-i mai păsa. Mama și tata vor fii supărați, dar spera că bucuria de a-și cunoaște nepoata, va alunga repede pierderea ei. Vor fi frații care să-i sprijine și să aibă grijă de bătrânețile lor. Se simțea ușoară și parcă plutea
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
simțea ușoară și parcă plutea cumva deasupra camerei, o vedea pe cumnata ei cum o ținea în brațe și îi strângea capul la piept plângând, mangaindu-i părul plin de sânge. Câtă mizerie în bucătăria imaculată, dar nu-i mai păsa. Se simțea eliberată de orice griji, nu avea nici un regret, nici o teamă își știa sufletul fără de păcat. Alunecă pe lumina albă în sus la întâlnirea cu îngerii. Un singur lucru regreta că nu putea să-și prindă în păr un
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
și plecau din mintea ei căutând cu disperare răspuns. Își dorea cu înfocare să poată arunca cu piatra în oricine, dar poate mai mult, în femeia necunoscută ce-și trăgea numele și frumusețea dintr-o legendă (Ei și? Ce-i păsa ei de legende?) sau în Șerban, care își nesocotise jurământul făcut ei. Poate așa ar scăpa de sentimentul de vinovăție ce-i măcina sufletul. Era convinsă că o dată ce povestea va ajunge la urechile sătenilor, nimeni nu ar fi de partea
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
și plecau din mintea ei căutând cu disperare răspuns. Își dorea cu înfocare să poată arunca cu piatra în oricine, dar poate mai mult, în femeia necunoscută ce-și trăgea numele și frumusețea dintr-o legendă (Ei și? Ce-i păsa ei de legende?) sau în Șerban, care își nesocotise jurământul făcut ei. Poate așa ar scăpa de sentimentul de vinovăție ce-i măcina sufletul.Era convinsă că o dată ce povestea va ajunge la urechile sătenilor, nimeni nu ar fi de partea
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
sărutare... Ei, treceau prin pat ca fumul... Lăsând dorință și sudoare... Casa din lut și șubrezită... Femeia-n pat, lăuză... Copiii îmbăiați la râu, Și pâinea caldă-n spuză... Doar războiul era legea Sub care toți se aplecau... Nu le păsa de s-ar întoarce, Sau dacă-n câmp mureau.... Dar ce n-ași da măcar odată, Să fiu iubită de un "DAC"... Și să ard ca lumănarea Sub trupul lui...într-un hamac. MUZA Înaripată, transparentă, Mititică și confuză... A
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
posibilitate de întoarcere spre copilărie, spre acea perioadă fără de griji și fără de prea mari responsabilități. A fost timpul în care făceai tot ce-ți trecea prin cap și, chiar dacă nu întotdeauna era ceva de care să fii mândru, nu-ți păsa, treceai peste aceste evenimente cu nepăsarea, care caracterizează această vârstă. Vârsta primei țigări fumate în toaleta școlii, primei sticle cu bere, un sărut furat de către vreun coleg mai îndrăzneț după care nu regretai niciodată, sau poate prima clipă când simțeai
(ROMAN) EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361622_a_362951]
-
Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine, ea m-a rugat, / cele două picioare din spate / în laț greu îmi sunt ferecate. Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi-a zis. // Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, / vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi-a zis. // Mergeam înfrigurat și nici că-mi păsa, / vulpea argintie din laț spre mine se lungea, / «Ia-mă cu tine, ia-mă cu tine», mi se ruga, / mie nici că-mi păsa, / înfrigurat prin zăpadă mergeam, / fără de suflet în mine și fără de ram, / se albea argintiu spre dimineață, / vulpea prinsă în laț se lungea ca o frânghie în spatele meu / începuse să ningă, dar tot o mai auzeam / cum mă ruga s-o
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ajuns colonel. Fiind fiu de învățător nu eram prea bine privit, țăran sărac sau muncitor necalificat, astea erau piesele bune la dosar. Dar șeful de la cadre era fiu de preot legionar. Tat-su era la pușcărie, lui nu prea îi păsa. Poate de aia îl țineau. Acum merg în Cișmigiu, vara, mai joc un șah, table și remy nu joc că jocu-i pe bani. Banul e ochiul dracului, mi-a spus și tata. Nici de la contabilul unității nu am împrumutat bani
DOM” COLONEL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361694_a_363023]