1,724 matches
-
urmărește cursa împotriva morții a unui om accidentat, care își rememorează viața într-o confesiune aflată la limita halucinației (Criza de timp), fie că celebrează patetic sau solemn eroismul voluntarilor pe frontul antihitlerist (Marșul alb, Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă) sau cercetează datinile și istoria Maramureșului în încercarea de a descifra adevăruri uitate (Student la istorie), autorul este egal cu sine însuși, în pofida încercărilor de înnoire a formulelor epice. El experimentează modalități diferite, de la notația lirică la cea alegorică, de la
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
Sunt fiul lui Nan. Pățanii cu cai, parașute și un avion, București, 1972; Civica, București, 1973; Marșul alb, București, 1974; Jurnal hellenic, București, 1974; Amphitrion, București, 1976; Cartea Chinei, București, 1977; Destine muncitorești, București, 1979; Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă, București, 1979; Fotograful de îngeri, București, 1980; Bestiariu, Cluj-Napoca, 1981; Student la istorie, București, 1985; Orașe infidele, I-II, București, 1985-1986; Călare pe lup, București, 1990; Debarcând în amurg, Cluj-Napoca, 1990; Ultimul Unicorn. Dialogurile Unicornului cu Vulcana (în colaborare cu
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
mai aștept (1996), Moartea mea - Viața mea (1997), Când o femeie vine către tine (2001) ș.a. Poezia lui P. stă sub semnul unei interiorități care, în mod paradoxal, este exhibată în „transcrieri disperate”, printr-o sinceritate aproape violentă, netrucată, dar pătimașă: „tot ce aș putea atinge/ și nu ating/ tot ce aș putea înțelege/ și nu înțeleg/ tot ce aș putea fi/ și nu sunt” (Autoportret). Multe texte au în componența lor fragmente interogative sau se constituie ele însele în întrebări
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
narațiunea istorică. Romanul Pașala (1968) are un aer baladesc, descriind pitoresc viața de huzur în raiaua Brăilei pe la 1734 într-o succesiune concentrată și rapidă de capitole, cu intermitența specifică serialelor cinematografice, cu episoade de luptă și răzbunare, cu iubiri pătimașe și răpiri haiducești. Știința stilizării arhaizante este demnă aici de A. I. Odobescu. Alt roman, Pajura cu două capete (1977), narează domnia lui Mihnea Vodă cel Rău și pune în valoare virtuțile dramatice ale dialogului, îmbinând evocarea istorică documentară cu dinamica
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
ca prozator, P. are o pronunțată preferință pentru lumea rurală, din care extrage, bunăoară, subiectul romanului Vătaful Neculai (1943). Compus riguros, ca o dramă, cu o rostogolire epică viguroasă, romanul dezvoltă, dincolo de intențiile morale transparente, forța de a captiva. Prea pătimașul cocon George, întors de la Paris, unde a făcut studii de arte frumoase, o necinstește pe Anica, fata în casă. Un lanț de nenorociri se desfășoară, „temperat” totuși de vătaful Neculai care, apelând la conu’ Grigore, tatăl vitreg al lui George
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
rubrică aproape permanentă, Lucian Ruga, semnatarul ei, comentând cu aplicație romane precum Camere mobilate de Damian Stănoiu, Europolis de Jean Bart, Maidanul cu dragoste de George Mihail Zamfirescu („această dantescă a mahalalei bucureștene consemnată într-un roman de necruțătoare și pătimașă forță”), Locul unde nu s-a întâmplat nimic („Trebuia un Mihail Sadoveanu, [...] variat scriitor, care să cuteze să pătrundă în stepa aceasta a banalului și să reușească, prin minuțioase și răbdătoare introspecțiuni, să dea lumii personaje literare viabile”) sau Adela
PREZENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289015_a_290344]
-
vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse, au ceva sălbatic în această lume ce nu s-a desprins de primitivitate. Și tot astfel vrăjmășiile, ducând la năprasnice întâmplări. SCRIERI: Biserica
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
destinului, asupra familiei și societății, a sărăciei și bogăției, a fericirii. În fiziologiile lui (ciclul Tipuri apărute din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
intuitivă specific feminină, greu de reprodus, din romanele Katherinei Mansfield sau particularitățile lui Iris Murdoch, calitatea poetică a romanelor Virginiei Woolf, fluiditatea trecerilor de la gândurile personajelor la dialogul nerostit dintre ele și virtuozitatea mânuirii „vorbirii libere indirecte”, a obținut intensitatea pătimașă din scrisul lui D.H. Lawrence, coerența pe care romanele acestuia o capătă tocmai din alternanțe de ritm narativ, nuanțe ori tonalități, a găsit echivalențe pentru stilul eseistic al lui Aldous Huxley, ca și pentru inventivitatea stilistică a lui Raymond Federman
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
el însuși (Cântece și obiceiuri la nunți, Despre strigoi, strige sau strigoaice ș.a.) conține exemplificări interesante, dar comentariul, ideologizat, exclusivist, tinde să demonstreze doar caracterul de clasă, locul luptei sociale în folclor etc. N. este pretutindeni un susținător îndărătnic și pătimaș al pozitivismului și al determinismului social în artă (Direcția urmată de „Contemporanul”, Baza pozitivă a artei, Menirea artei ș.a.). Imposibilitatea gratuității în artă, imperativul angajării artistului, rolul artei în lupta de clasă, devize ale ideologiei lui C. Dobrogeanu-Gherea, sunt preluate
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
Octavian Paler, eseist și prozator al cărui scris impecabil cadențat are mereu solemna gravitate impersonală a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat de toate neliniștile sufletului modern și acuză o subiectivitate violentă și pătimașă, recunoscută de altfel. [...] Jurnalist de mare vocație, pasionat, mobil, inventiv, Octavian Paler are înfățișarea austeră și anacronică a unui consul roman în acțiune, ce trăiește urmând cu o fidelitate absolută cugetările lui Marcus Aurelius. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI: Umbra cuvintelor. Definiții
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține și unele elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura teribilă, prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
împreună la această ședință. Abia intrat în cabinet, Hubert începe să vorbească: Hubert - Nu-i chiar așa... Terapeutul - Poftim? Puteți să precizați? Hubert - Penetrarea. Incepusem bine... am simțit ușor graba lui Carolyn de a vedea dacă reușeam. Ea este mai „pătimașă” decât mine în dorința de a obține un rezultat pozitiv. Acest lucru mă uimește! Terapeutul - Este adevărat, grăbită, pătimașă: ce vrea să spună Hubert? Carolyn - Are dreptate, asta este ceea ce vreau. El simte acest lucru, dar i-am spus-o
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Puteți să precizați? Hubert - Penetrarea. Incepusem bine... am simțit ușor graba lui Carolyn de a vedea dacă reușeam. Ea este mai „pătimașă” decât mine în dorința de a obține un rezultat pozitiv. Acest lucru mă uimește! Terapeutul - Este adevărat, grăbită, pătimașă: ce vrea să spună Hubert? Carolyn - Are dreptate, asta este ceea ce vreau. El simte acest lucru, dar i-am spus-o din nou azi. Erecția sa este bună. Nu-mi este teamă. Vreau doar să regăsesc sexualitatea noastră de dinainte
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nedreptate și abuzuri, de permanentă primejdie, de încălcare brutală a legilor și principiilor morale au accentuat anumite date ale temperamentului său, determinând și un mod particular de a înțelege și a aprecia lumea. A fost un om profund nemulțumit, irascibil, pătimaș, acuzator, cu o vedere limitată asupra existenței și a oamenilor, sesizând numai partea urâtă și rea a lucrurilor, cu un spirit conservator și terestru, insensibil la idei și fapte mari. Lipsit de studii sistematice prin care să-și apropie și
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
roșie. Un publicist temperamental se dovedește a fi N. în luările lui de poziție pe teme politice sau în alte felurite „chestiuni palpitante” care țin afișul, cum ar fi urgența reformei agrare și electorale. E, chiar dacă nu recunoaște, o fire pătimașă. Se aprinde repede și devine patetic sau se îndârjește, proferând vorbe tari. Evocând „scene din război”, descrie, în maniera lui agitată, impresionante fapte de bravură, dar, cum un oarecare umor nu-i lipsește, și unele întâmplări hazlii. De altfel, o
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
Timuș o agresează verbal pe Maria, soția tatălui său, Bogdan Hmielnicki: „Și pe tata-l urăsc că ți-e soț. Și pe mine că-i sunt fiu. Pleacă.” Pradă aceluiași nebunesc vertij, scos din minți de nălucile ce-l răvășesc, pătimașul o ucide, ascunzând-o după o draperie. Își va suprima, astfel, una din împăienjenitoarele obsesii (Dincolo de praguri, din volumul Iadul și pasărea, 1972). Modelul nu e reperabil doar în planul raporturilor sentimentale, al disponibilităților erotice. Ci și în acela de
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
atât gândirea rarefiată a unor veleitari, cât și ideile mișcate de fior metafizic ale lui Lucian Blaga (Despre personanță, fragment din primul volum al Trilogiei culturii, aflat sub tipar). Publică aici și tânărul Emil Cioran, animat încă de un naționalism pătimaș (Lupta cu timpul, Schimbarea la față). Eseuri mai dau Bucur Țincu, Stelian Constantin-Stelian, V. Beneș, I. I. Russu, Olga Caba, Octav Șuluțiu. Un articol cu valoare de diagnostic, Tendințe actuale în literatura noastră (6-8/1936), semnat de Romulus Demetrescu, oferă
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări se întâlnește mereu, prin timp și spațiu, cu Satan, cavalerul Întunericului înfățișându-se
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
intră în viața politică, fiind ales cinci ani la rând senator de Vlașca. Frapante în sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului Lăcusteanu - scrise în 1874, dar apărute postum, în 1935 - au ceva din caracterul vechilor cronici muntenești prin accesele pătimașe și vehemența verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul, cu toate că boieria lui e una de rang secundar, ceea ce îl face să arunce priviri piezișe protipendadei, are o teribilă aroganță a castei sale, privilegiile nobiliare fiind pentru
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
întâlnirea cu lumea ca totalitate nu este melancolică, ci pascală. Ea necesită „pogorârea la iad”. Contemplarea infernului atinge, în chip nevăzut, proporții cosmice. Compasiunea universală pentru întreaga creație este rezultatul trecerii (Pascha) iubirii lui Dumnezeu prin inima purificată de gândurile pătimașe ori egoiste. Acest veritabil Paște lăuntric impus de solidaritatea ontologică cu soarta întregului Adam nu poate fi comparat cu simpla curiozitate intelectuală sau chiar morala bunei intenții cu care, în cel mai bun caz, profesioniștii cunoașterii de tip istoric își
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cheia înțelegerii timpului nostru. Deslușind printr-o lectură hristocentrică dinamica apocaliptică (i.e., revelatorie) a istoriei, vom putea înțelege „că Dumnezeu există în absența lui Dumnezeu”. Părintele Emilianos are ceva din gingășia fratelui starețului Zosima. Acest bătrân vedea în orice om pătimaș un copil bolnav „deosebit de vrednic de compătimire”. Emilianos Simonopetritul adaugă o ironie tipic grecească acestei perspective realiste. El tratează cu o afecțiune maternă frăgezimea minții omenești ce confundă trandafirul cu un mărăcine. Când vrem să scriem o epistolă și descoperim
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ținută artistică. (Ă). Iată, de pildă, poemul lui Eugen Jebeleanu Lidice sau versurile Mariei Banuș În munții Georgiei sau poemele pline de foc ale lui Dan Deșliu (Ă) În numele vieții (Ă). Câte mame n-au fost cutremurate de strigătul „adânc pătimaș” pe care Îl ridică Maria Banuș În poemul În munții Georgiei (Ă). «De-aici de pe Înalta punte Mi-arunc blestemul spre apus Spre monștrii care vor copilul Să fie-așa, strivit și dus». Poezia a reușit În ultima vreme să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literari sovietici. Lenin și Stalin i-au fundamentat principiile de bază, ridicând-o cu adevărat la nivelul unei științe. (Ă). Unora dintre criticii noștri, atât de la Almanahul literar cât și de la alte publicații, le lipsește această pasiune, le lipsește dragostea pătimașă pentru tot ce constituie un mugure valoros În lucrările scriitorilor noștri. Ion Vitner Îi Îndemna pe critici cu o insistență demnă de admirat, În Pasiunea lui Pavel Corceaghin (1949), să-și exercite meseria cu o „pasiune vie”, făcând din critică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]