1,368 matches
-
luat ca, un simbol al unei atitudini mult mai generale a creștinilor față de structura militară. Uciderea tânărului recrut ne arată amploarea sugestivă a antimilitarismului creștin, exprimată în termeni politico-religioși. Nici un document anterior creștinismului, nu ne spune că cineva ar fi pătimit vreodată pedeapsa cu moartea, pentru refuzul împlinirii serviciului militar din motive de conștiință. În anul 297, Galerius dobândea o mai mare popularitate în Imperiu ca urmare a victoriei sale asupra perșilor și, poate nu întâmplător, în același an, a promulgat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
greșelilor lor. Nici unul dintre persecutori nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita și că nu știa dacă era bine să-i plângă pe cei care au murit sau să se bucure împreună cu cei care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acest sens ne este oferit de Martirologiul roman care, pentru ziua de 22 iunie, ne amintește martiriul celor 10.000 de soldați romani răstigniți pe muntele Ararat, în Armenia, fără a preciza numele acestora și nici perioada în care au pătimit martiriul; cardinalul Baronio i-a introdus în această operă pe baza unei passio considerată demnă de crezare. Această operă din sec. XII-XIII, ignorată de hagiografiile occidentale și orientale înainte de această dată, ne spune că Acacius, un ofițer roman, probabil creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a concentrat atenția asupra acestui oraș, de unde Eusebiu ne-a transmis numele unor soldați martirizați aici: Besa, care a fost decapitat; Makarios, libian de neam, ars de viu; Alexandru și Epimah, după ce au fost mai multă vreme întemnițați și au pătimit chinuri, schingiuiri și biciuiri, au fost arși cu var clocotitor; o întreagă trupă de ostași: Ammon, Zenon, Ptolomeus, Ingenuus și Theophilus torturați până la spasmul final. În Epistola 34, Ciprian evocă alți doi soldați: Ignațiu și Laurențiu. După o scurtă perioadă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în De fuga in persecutione, împiedica a priori același principiu pe care îl enunțase în De spectaculis. Cu toate acestea, se încuraja prin anumite evenimente petrecute recent: unii creștini duși în tribunale, în entuziasmul și în delirul lor, de a pătimi pentru Cristos, s-au sinucis singulari sau în masă înainte de a fi conduși de călău spre locul supliciului. Cazurile similare erau limitate în sânul Bisericii, care poate să-l amintească doar pe cel al sfintei Apolonia, de vreo 40 de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție trebuie să vină și creștinii vor trebui să pătimească, să fie conduși la martiriu numai pentru că sunt creștini, iar aceasta va fi spre gloria lor, și nu pentru alte motive: Preaiubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi spre ispitire, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apoi un certificat ce demonstra lealitatea persoanei față de religia romană. Mulți creștini au cedat în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau apostați, renegați. Creștinii care s-au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa mărturisitorului sau a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au fost excomunicați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
veșmânt splendid și de mare preț, transportându-le și îngropându-le cu mare pompă într-un mormânt cuviincios. 3. Persecuțiile anticreștine din epoca Tetrarhiei În timpul domniei lui Dioclețian (284-305), înainte de izbucnirea persecuției, alți doi soldați creștini, Maximilianus și Marcellus, au pătimit martiriul în Africa, spunând că anumite obligații militare erau contrare conștiinței lor. Episodul, foarte semnificativ, ne luminează asupra perioadelor în care nu putem vorbi atât despre o persecuție oficială cât mai curând despre motivele ascunse ale unei neînțelegeri reale dintre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dacă nu vrei să renunți și să sacrifici, vei fi satisfăcut în dorința ta“. Iulius a răspuns: „Dacă vei face asta, nu pot decât să-ți mulțumesc“. Maximus a spus: „Tu ești fericit să mori și cred că vrei să pătimești pentru o răsplată promisă“. Iulius a răspuns: „Dacă eu merit să pătimesc, îmi va fi dăruită gloria veșnică“. Maximus a spus: „Dacă te vei convinge să suferi pentru patrie și pentru legi, vei primi o laudă pentru toată viața“. Iulius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dorința ta“. Iulius a răspuns: „Dacă vei face asta, nu pot decât să-ți mulțumesc“. Maximus a spus: „Tu ești fericit să mori și cred că vrei să pătimești pentru o răsplată promisă“. Iulius a răspuns: „Dacă eu merit să pătimesc, îmi va fi dăruită gloria veșnică“. Maximus a spus: „Dacă te vei convinge să suferi pentru patrie și pentru legi, vei primi o laudă pentru toată viața“. Iulius a răspuns: „Sufăr cu siguranță pentru legi, dar pentru cele divine“. Maximus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai curând. Cei pe care i-ai salutat, au auzit deja mesajele tale“. Și, spunând aceste lucruri, sfântul Iulius a primit bentița, și-a acoperit ochii și și-a plecat capul spunând: „O, Doamne, Isuse Cristoase, pentru al cărui Nume pătimesc aceste lucruri, binevoiește a-mi primi sufletul între sfinții tăi“. Ministrul diavolului scoțând sabia l-a ucis pe preafericitul martir. Venerabilul Iulius, servitorul lui Dumnezeu, a fost martirizat în provincia Moesia, în orașul Durostorum, pe 27 mai, pe când era guvernator
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
am dat putere asupra trupului meu. Fă ceea ce vrei; eu sunt creștin“. Guvernatorul Maximus a întrebat: „Tu ce spui, Marcianus?“. Marcianus a răspuns: „Confirm cuvintele camaradului meu de arme“. Guvernatorul: „Foarte bine; veți fi conduși amândoi în închisoare și veți pătimi aceiași soartă“. Aruncați în închisoare, după douăzeci de zile, au fost aduși iarăși în fața guvernatorului. Guvernatorul le-a spus: „V-am lăsat suficient timp, Nicandros și Marcianus, pentru considera necesitatea supunerii față de voința împăraților“. Marcianus i-a răspuns: „Vorbirea ta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la sine pe Zotikos, spunându-i să-i aducă soția. Îndată ce a avut-o aproape a sărutat-o și i-a spus: „Reîntoarce-te la Domnul. Pentru că, cu sufletul tău sclav al diavolului nu vei putea să mă privești când pătimesc martiriul“. Sărutând apoi pruncul și îndreptându-și privirea spre cer spuse: „Doamne, Dumnezeule, ai grijă de el!“. Martirii s-au îmbrățișat și s-au îndreptat îndată să primească martiriul. Marcianus a privit împrejur și a văzut-o pe soția lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
găsit Dumnezeu vrednic de chemarea deosebită a muceniciei, căci El se bucură de astfel de fapte mai mult decât de fumul și de sângele jertfelor (cf. Ps 49, 14). El era cel de-al zecelea din cei pomeniți, care au pătimit în aceiași zi când, pe cât se pare, datorită martiriului lui Pamphilus s-a deschis „o ușă mare“, iar trecerea spre înaintarea în împărăție s-a ușurat pentru el și pentru cei împreună cu el. 4.2.6. Pătimirea sfântului centurion Ferreolus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Comunitatea creștină primară a considerat oportun să transmită mărturiile creștinilor care au părăsit armata pentru a trăi Evanghelia în forma ascetică. Sfântul Vasile din Cezareea Capadociei a pronunțat o rugăciune în amintirea lui Gordius, concetățean de-al său, care a pătimit martiriul sub Maximianus, după ce a renunțat la gradul său de centurion și începuse o viață ascetică; aceiași soartă a avut-o sfântul Mena în Egipt sub Dioclețian. La Anazarb, în Cilicia, sub Dioclețian a fost executat împreună cu Probus și Andronicus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după ce s-a retras în viața ascetică. Tot în Capadocia, dacă nu vorbim despre aceiași persoană, un alt Longinus, un simplu soldat care a lovit costa lui Cristos răstignit pe cruce cu o lance (In 19, 34), care ar fi pătimit martiriul după ce a părăsit armata pentru a practica cât mai bine mesajul creștin. Trebuie să-l amintim aici și pe Montanus care abandonând armata pentru opțiunea religioasă a fost ucis la Terracina, Italia, în timpul domniei lui Hadrian, prin aruncarea în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
domniei lui Hadrian, prin aruncarea în mare. În sfârșit prezentăm o listă de mărturii despre câțiva dintre soldații creștini martirizați pentru contestarea idolatriei ori a ridicării anumitor obiecții de conștiință față de puterea civilă: 1. pe durata domniei lui Nero au pătimit martiriul Processus și Martinianus; 2. sub domnia lui Vespasian: Leontius, Hypatius și Theodulus la Tripoli, în Fenicia; 3. în timpul domniei lui Traian: la Melitene: Eudoxius, Zenon și Macarius; praepositus Romulus; la Roma: Eustatius, Placidus (un general victorios din armata lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
domniei lui Dioclețian (284-305) și Maximianus (286-305; 306-308; 310) au fost martirizați o imensitate de soldați: în Armenia: Eustratius și un soldat în poliția urbană Irenarhus; în Capadocia: Acacius și Gheorghe; în Cezareea Palestinei: Procopius; în Egipt, la Alexandria: a pătimit martiriul Philoramus, care nu a fost un soldat, ci administrator imperial, tribunul Marcellus și soldatul Petrus, protectores Arianus și Teotieus; în Moesia: veteranul Iulius, Dasius, Nicandros și Marcianus; în nordul Italiei, la Como: Fidelis, Exantus și Carpophorus; în Pont: Eutropius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
această bucurie. Și binecuvântat este Isus Cristos, Fiul tău, Regele cerului și al pământului, al mării și al adâncurilor, și al tuturor lucrurilor vizibile și invizibile. Te laud și te slăvesc pe tine, Dumnezeul meu, care m-ai învrednicit să pătimesc pentru numele Tău, și m-ai destinat însoțitor al sfinților martiri“. 5. El recita aceste laude lui Dumnezeu, dar tribunul și praepositus au crezut că îi striga să-l elibereze: „Așadar, vrei să prestezi serviciul militar?“. Slujitorul lui Dumnezeu, Theogenes
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a voit să le accepte: „Mă hrănește Regele meu, și în fiecare zi primesc de la El ceea ce trebuie să mănânc“. 9. Făcându-se ziuă, tribunul a trimis către împăratul său, Licinius, un raport cu privire la tot ceea ce a fost supus să pătimească Theogenes, care refuza să devină soldat. Licinius a spus ca Theogenes să fie aruncat în mare, pentru ca trupul său să nu mai poată fi recuperat. Atunci slujitorul lui Dumnezeu, Theogenes, învrednicit de o asemenea pedeapsă, s-a îndreptat cu bucurie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu Constantius. Lamentările și răscoala trupelor care luptau pe Rin, lângă Mosa (358), și răzvrătirea garnizoanelor din Aquilea (360) i-au slujit de învățătură. Inițial, soldații îl iubeau prea puțin, fie pentru că erau obosiți de a mai lupta, de a pătimi de foame și de a nu fi remunerați, fie pentru că erau insuflați de opoziția constantă a unor ofițeri legați afectiv de Constantius, chiar și după moartea sa, iritați de lenta și vizibila sa luare de atitudine în favoarea păgânismului. Lentă, pentru că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păgână a Imperiului. Aceștia erau conduși cu mult curaj de tribunii Valentinian și Valens, viitori împărați (364-375, respectiv 364-378), care nu doar creștini convinși ci chiar și cunoscători ai problemelor religioase. Deși au aruncat centironul, anterior constrângerii împăratului, nu au pătimit molestări fiind considerați utili și necesari statului. Apropiindu-se vremea purtării războiului împotriva Persiei, pentru strânge banii necesarii acțiunii militare, Iulian recurse la acest expedient: a impus o taxă creștinilor care nu voiau să sacrifice, corespunzătoare condițiilor economice ale fiecăruia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
militarii i-a destituit și pe toți guvernatorii creștini din provincii, poruncind ca pe viitor nimeni să nu poată lua centironul militar, dacă nu va aduce sacrificii zeilor. În aceste condiții, fii curajoși ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
doilea război mondial. De asemenea, aplecarea asupra problematicii serviciilor secrete mi-a fost într-un fel stârnită și de lectura lucrărilor unor autori străini privind spionajul și contraspionajul legat de conflictul planetar din 1939-1945 prin care a trecut și a pătimit omenirea. Atenția mi-a fost atrasă și de lucrările, studiile sau articolele deosebit de interesante și atractive apărute deopotrivă sub semnătura unor autori români și străini (Mihai Pelin, Florin Constantiniu, Horia Brestoiu, Ivor Porter, Jacques de Launnay ș.a.). Rețin, în context
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
nu este decât praf și fum, doar niște iluzii deșarte.” În ce îl privește direct pe autor - dr. Liviu Romoșan, doctor în neurologie, ca fost disident și om reîn viat din propria-i cenușă, după toate pe care le-a pătimit,îmi pla ce că în calitate de vechi combatant încă din școala militară și de pe front, rămâne dispus, oricând, să dea țării întreaga lui ființă și tot ce poate avea mai bun. Și-i reținem pentru noi și ultima lui mărturisire: „La
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]