1,077 matches
-
Eu nu sunt un luptător. M-a urcat pe baricade durerea din sufletul meu și nevoile. Eu sunt o fire mai mult dramatică ... ”). Taxați nemilos după 1989 de „elitiștii” de la București dar și de emulii lor din interiorul tinerei republici („pașoptiști”, etc), el și confrații de-aceeași simțire și-au asumat ca pe o necesitate istorică misiunea de „poeți ai cetății”. Lor și miilor de actori mai puțin cunoscuți, care au înțeles că trebuie să se înroleze în marea bătălie, precum
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
în ,,destinul unui Cezar" pe care ,,țîța maică-sii l-a alăptat cu laptele stelar din Calea Laptelui" (Iliade, Heliade... în Luceafărul din 16 ian. 1971). Tot cam în aceeași perioadă I. Negoițescu ignoră cu dezinvoltură exagerările ("rătăcirile"?) italieniste ale pașoptistului și alege cu iscusință versul "Umbrit de chedrii slavei, florat de amarante..." sub delicat dar apodictic comentar: "Dulceața ce emană din sonoritatea italică (...) e în adevăr rarissimă și se integrează ca un bun propriu poeziei noastre". Adevărul e că, oricît
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
Limbajul prozei narative - modalități ale narării: povestire; rezumat, scenă; - mărci ale prezenței naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă și indirectă, stilul indirect liber; - registre stilistice (popular și cult, scris și oral etc.). 3. Poezia a. Poezia - accepții ale termenului; evoluție (poezia pașoptistă; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului și ale clasicismului; simbolismul; tradiționalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirică și epică). b. Structura textului poetic - comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor - eu liric); - tipuri de lirism: subiectiv și obiectiv; - elemente de
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
Limbajul prozei narative - modalități ale narării: povestire; rezumat, scena; - mărci ale prezenței naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă și indirectă, stilul indirect liber; - registre stilistice (popular și cult, scris și oral etc.). 3. Poezia a. Poezia - accepții ale termenului; evoluție (poezia pașoptista; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului și ale clasicismului; simbolismul; tradiționalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirica și epica). b. Structura textului poetic - comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor - eu liric); - tipuri de lirism: subiectiv și obiectiv; - elemente de
ANEXE din 31 august 2004 cu privire la lista disciplinelor la care se sustine examenul naţional de bacalaureat pentru probele d), e) şi f) şi programele pentru disciplinele examenului naţional de bacalaureat din sesiunile anului 2005*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/165281_a_166610]
-
Limbajul prozei narative - modalități ale narării: povestire; rezumat, scenă; - mărci ale prezenței naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă și indirectă, stilul indirect liber; - registre stilistice (popular și cult, scris și oral etc.). 3. Poezia a. Poezia - accepții ale termenului; evoluție (poezia pașoptistă; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului și ale clasicismului; simbolismul; tradiționalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirică și epică). b. Structura textului poetic - comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor - eu liric); - tipuri de lirism: subiectiv și obiectiv; - elemente de
ORDIN nr. 4.786 din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
Limbajul prozei narative - modalități ale narării: povestire; rezumat, scena; - mărci ale prezenței naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă și indirectă, stilul indirect liber; - registre stilistice (popular și cult, scris și oral etc.). 3. Poezia a. Poezia - accepții ale termenului; evoluție (poezia pașoptista; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului și ale clasicismului; simbolismul; tradiționalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirica și epica). b. Structura textului poetic - comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor - eu liric); - tipuri de lirism: subiectiv și obiectiv; - elemente de
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
Limbajul prozei narative - modalități ale narării: povestire; rezumat, scena; - mărci ale prezenței naratorului; limbajul personajelor; vorbire directă și indirectă, stilul indirect liber; - registre stilistice (popular și cult, scris și oral etc.). 3. Poezia a. Poezia - accepții ale termenului; evoluție (poezia pașoptista; Mihai Eminescu; prelungiri ale romantismului și ale clasicismului; simbolismul; tradiționalismul; modernismul; neomodernismul; postmodernismul); tipologie (poezie lirica și epica). b. Structura textului poetic - comunicarea în textul poetic (eul liric; raportul autor - eu liric); - tipuri de lirism: subiectiv și obiectiv; - elemente de
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
XX, București, Editura Fundației Culturale Române, 2000 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, București, Editura Fundației Pro, 2002 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Poezia, București, Editura Fundației Pro, 2003 ● Papadima, Liviu, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, Editura Polirom, 2000 ● Petraș, Irina, Teoria literaturii. Curente literare, figuri de stil, genuri și specii literare, metrică și prozodie. Dicționar-antologie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996 ● Petrescu, Ioana Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj, Editura Dacia
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
XX, București, Editura Fundației Culturale Române, 2000 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, București, Editura Fundației Pro, 2002 ● Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism. Poezia, București, Editura Fundației Pro, 2003 ● Papadima, Liviu, Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, Editura Polirom, 2000 ● Petraș, Irina, Teoria literaturii. Curente literare, figuri de stil, genuri și specii literare, metrică și prozodie. Dicționar-antologie, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996 ● Petrescu, Ioana Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj, Editura Dacia
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Lange von Burgenkron. 1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacția lui George Bariț. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici, tipărește și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. 1848: Revoluția pașoptistă cuprinde și Brașovul. Aici a fost redactat documentul programatic „Prințipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntași de seamă ai culturii și politicii moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
Craiova se impun Gheorghe Magheru și Costache Romanescu care au intrat după 1845 în rândurile societății secrete cu caracter politic „Frăția”. Nu întâmplător orașul Craiova a fost ales drept loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști înainte ca aceștia să ajungă la București. Se confirma astfel faptul că orașul prezenta o deosebită importanță în mersul revoluției pașoptiste, că trecerea Craiovei de partea noilor prefaceri asigură revoluției o bază puternică în întreaga Oltenie. Populația Craiovei s-a
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Nu întâmplător orașul Craiova a fost ales drept loc de întrunire a guvernului provizoriu și prima capitală a revoluționarilor pașoptiști înainte ca aceștia să ajungă la București. Se confirma astfel faptul că orașul prezenta o deosebită importanță în mersul revoluției pașoptiste, că trecerea Craiovei de partea noilor prefaceri asigură revoluției o bază puternică în întreaga Oltenie. Populația Craiovei s-a ridicat la jumătatea lui septembrie pentru a-și declara sprijinul față de revoluția lovită de armatele străine. La 30 noiembrie 1848, în
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
s-a stabilit la Lugoj în 1841, iar în iunie 1848 a prezidat a doua "Adunare națională a românilor" din Banat de pe Câmpia Libertății din Lugoj, în cadrul căreia s-au exprimat postulatele de ordin național ale românilor bănățeni din Revoluția Pașoptista, a cărei centru a fost Lugojul. În vara anului 1842 a avut loc un mare incendiu, în care aproximativ 400 de case și clădiri importante (biserică Adormirea Maicii Domnului, Turnul Sfanțul Nicolae, capelă greco-catolica, ș.a.) au fost distruse de flăcări
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
a militat pentru dezvoltarea învățământului în limba română, pentru drepturi egale cu ale maghiarilor, secuilor și sașilor și pentru desființarea iobăgiei. Tot în această perioadă se remarcă Farkas Bolyai ca profesor la Colegiul Reformat, unde au urmat studiile cele doi pașoptiști mureșeni, și fiul său, János Bolyai, creator al geometriei neeuclidiene. Astăzi numele lor este purtat de o stradă și de cel mai prestigios liceu din oraș. În 1848 orașul a susținut revoluționarii maghiari, iar în noiembrie trupele habsburgice au ocupat
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
permiseseră unirea principatelor Moldovei și Țării Românești, iar acum țara risca să ajungă la dizolvarea acestei uniri. Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito (pe traseu a fost nevoit să apeleze la experiența dobândită de Brătianu și Rosetti pe parcursul revoluției pașoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta, datorită conflictului care exista între țara sa și Imperiul Austriac. Nici chiar în țara sa de origine nu era
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
este timbrat de o coroană închisă și are doi tenanți feminini în vestimentație antică, reprezentând Justiția (dreapta) și Recompensa (stânga). Aceste elemente decorative nu au fost reprezentate pe nici un alt document cunoscut până în prezent de către istorici și heraldiști. În timpul revoluției pașoptiste, românii au solicitat o stemă a principatului care să cuprindă și o a treia reprezentare în locul brâului roșu, de dimensiuni egale cu celelalte două. Aceasta semăna cu imaginile Daciei Felix de pe monedele romane din secolul al III-lea: în centru
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
acvilă gata să-și ia zborul ținând în cioc o cunună de laur. Stema Transilvaniei a fost cuprinsă în stema mijlocie a Regatului Maghiar din anul 1867, iar după Unirea din 1918, în Stema României (cu excepția perioadei comuniste). În timpul Revoluției Pașoptiste reprezentanții românilor transilvăneni au protestat împotriva desființării autonomiei Transilvaniei prin arborarea culorilor stemei Transilvaniei, roșu, galben și albastru, culori care au devenit, în semn de solidaritate, culorile naționale ale tuturor românilor.
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
literatură, se manifestă „de timpuriu“, încă din perioada cronicarilor, care le acordă un interes deosebit (Neculce își prefațează Letopisețul cu cele 42 de legende, în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir găsim prezentate obiceiuri, credințe, superstiții). Rolul major a revenit, însă, pașoptiștilor, care văd în poezia populară o adevărată oglindă a sufletului popular. Dacă lui Alecsandri îi datorăm cea dintâi culegere de poezie populară (Poezii populare. Balade (cântice bătrânești) adunate și îndreptate, 1852), lui Heliade Rădulescu, prelucrarea unui mit (Zburătorul), și intrarea
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
memorii. Printre acestea figurează și memoriile vicontelui de Montgomery (1958), ale lui sir Winston Churchill, și cele ale generalului Charles De Gaulle's "Mémoires de guerre" (1954-59; Memorii de război). La noi, după ce au cunoscut o dezvoltare deosebită în epoca pașoptistă (memoriile unui participant la evenimentele din Țara Românească, cele ale colonelului Locusteanu l-au impresionat în mod special pe Camil Petrescu) ele au revenit la modă în perioada dintre cele două războaie mondiale. În limba română există numeroase cărți de
Memorii () [Corola-website/Science/299141_a_300470]
-
a remarcat printr-o linie lapidară și energică în care este prezent contrastul de umbră și de lumină. În România caricatura apare și ea odată cu emanciparea unei noi societăți și formarea unei conștiințe naționale pe la jumătatea secolului XIX, în perioada pașoptistă. Umorul amar dar și atitudinea critică sunt trăsături reprezentative ale poporului român. "A face haz de necaz" este o sintagmă caracteristică romanului și, adesea, românul a găsit soluții la problemele sociale și la cele existențiale abordând o atitudine ironică, dar
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
cele mai importante sunt "Le Rouge et le Noir" ("[[Roșu și negru (roman)|Roșu și negru]]", 1830) și" La Chartreuse de Parme" ("[[Castelul din Parma]]", 1839). În [[literatura română]], [[Romantism literar|romantismul]] se face simțit prin intermediul scriitorilor [[Revoluția de la 1848|pașoptiști]] ([[Ion Heliade Rădulescu]], [[Costache Negruzzi]], [[Vasile Alecsandri]], [[Alecu Russo]] ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile [[Europa de Vest|vest-europene]], atingând punctul culminant în opera lui [[Mihai Eminescu]], considerat ultimul mare romantic european. Romantismul s-a manifestat în
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
conținea, pe lângă stemele celor două principate, și devizele pe avers și pe revers. În ceea ce privește devizele naționale, unele dintre stemele propuse în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza conțineau dictonul . Aceasta era o variantă a latinescului și își avea originile în idealurile pașoptiste. În plus, subliniază puternica forță morală a populației care a stat la baza unirii celor două principate, precum și consensul întregului popor. După urcarea lui Carol I pe tron, odată cu stema a fost schimbată și deviza, în („Nimic fără Dumnezeu”). Aceasta
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
a fost o revistă literară, înființată de Alexandru Macedonski. A apărut la București, cu mari intermitențe, între 1880 și 1919. Inițial a teoretizat, prin Macedonski, poezia socială, urmând tradițiile progresiste ale pașoptiștilor. Ulterior a militat în chip confuz și nediferențiat pentru simbolism, instrumentalism, sau neoromantism, precum și pentru parnasianism, adoptând astfel o atitudine eclectică. Printre colaboratorii mai de seamă, permanenți sau incidentali, ai revistei, se numărau și Vasile Alecsandri, Traian Demetrescu, Cincinat Pavelescu
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
Din punct de vedere istoric, în opera sa Zilot a abordat în special perioada 1796 - 1823, cu referiri la vremuri anterioare, chiar până la daci și romani. Către sfârșitul vieții a reluat în discuție problemele istorice prin poezii relative la revoluția pașoptistă și la relațiile dintre Imperiul Otoman și Țara Românească, stabilite prin tratate. Izvoarele sale de informare au fost diverse: cronologii, cărți populare, cronografe, cărți teologice, istorii universale și locale, cronici. Cercetătorul Marcel Dumitru Ciucă presupune că Zilot a apelat la
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
concepției unor cercetători mai vechi (Ion Breazu, [[Iosif Pervain]], George M. Marica și alții), care echivalează generația spirituală de la 1848 cu o a doua vârstă a Școlii Ardelene. În această a doua generație s-au manifestat marile spirite prepașoptiste și pașoptiste ardelene, corespunzând preromantismului și romantismului. Spiritul preponderent investigator al istoricului literar s-a îndreptat din nou spre zone fertile, puțin cunoscute însă, ale scrisului epocii, cum ar fi opera lui [[Alexandru Papiu-Ilarian]], [[Simion Bărnuțiu]], [[George Bariț]] etc. La o dată când
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]