1,556 matches
-
a zice: - " Mergeți și strângeți Din istălauă prescuri multe " De iepe curte; " Nu sunt scumpe " Ci sunt bucate, " Curat 310 {EminescuOpVI 311} În țări bogate; " Frunză lată " În rădăcină resfirată " Cari rumanii îl numesc herean - Fără de - acelea nu pot fi paștele. Încă mai trebe șofran Și oțet de un an, Jumătate de acău, Faceți cum vă poruncesc eu". Îndată porniră toți din toate laturile Ca să strângă Paștile: Ciurarii prin sate, Lingurarii prin păduri, Fierarii prin istălaie, Și se strânseră toți de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
312} Țiganele erau goale, Iară fetele fără poale Și fără-ncălțăminte-n picioare; Iară dintre țigani mai mulți Erau desculți. Și iară începu Porgație A spune predicație; Și caută toți dimpreună Ca să-și facă voie bună. Deci începură a da paștele Cu șuștarele, Cele din urmă cu troacele; Cei din urmă Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că iubirea lui Dumnezeu este irevocabilă și «pentru totdeauna», atunci și bărbatul și femeia vor trebui să rămână legați printr-o iubire sinceră pentru totdeauna. Datorită faptului că Dumnezeu se revelează deja în creație, și se împlinește pe deplin în Paștele lui Isus, și iubirea conjugală care este trăită deja în mediul creației, își găsește împlinirea în celebrarea sacramentului căsătoriei. De fapt, ceea ce se dezvăluie în primul capitol al Bibliei, se clarifică în capitolele ulterioare. Dumnezeu compară relația sa cu poporul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
mărturisim, până când vei veni» (Liturgia euharistică). Duminica este, în primul rând, celebrarea săptămânală de către noi a Paștelui, este adevărata zi a Domnului. Prin urmare, în viața noastră ar trebui să conștientizăm într-un fel, că duminică de duminică noi celebrăm Paștele. Va trebui să avem acea disponibilitate care trezește, care spune da și modelează viața. În viața zilnică, aceasta se dovedește prin fapte simple și generoase, atunci când ne ajutăm reciproc, când dăm curaj celui care este trist, când îndreptăm o nedreptate
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
pentru războiul iminent ce avea să ne antreneze și pe noi cu toată răspunderea. Din 1937 și până în 1941 eu trecusem prin grele încercări ca militar, lucrând conștiincios ca ofițer și așa am mers din greu în mai greu, până la Paștele lui 1944, când în urma unei acțiuni ordonate peste rând de sus, am plătit cu grele sacrificii omenești, eu însumi fiind grav rănit și prin forța lucrurilor a trebuit să spun „Adio arme”, fiind clasat invalid - deci inapt serviciului militar activ
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Guttman făcea parte din grupul de activiști care au găsit o notorie și ingenioasă metodă pentru a restabili prezența evreilor în Hebronul preponderent arab. Deghizați în turiști, aceștia au închiriat camere într-un hotel palestinian, sub pretextul unei mese de Paște sau seder. Odată instalați, au refuzat să plece. În confruntarea cu autoritățile palestiniene care a urmat, Guttman a fost cel care a protestat cel mai vehement, insistând asupra faptului că legătura evreilor cu Hebronul era mai puternică decât cu oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
respectase Marty protocolul, mai ales că era vorba de un proces. Când prelevezi țesuturi în teren, riști contaminare. Toată lumea știa asta. Așa că se puteau întreba de ce își asumase Marty Roberts acel risc. Și, după scurt timp, aveau să se întrebe ... Paștele mamii ei de situație! Parcă în parcarea de urgență, lângă ambulanțe, și porni repede pe holul de la subsol, spre Patologie. Era ora prânzului, așa că nu era aproape nimeni acolo. Șirurile de mese de oțel erau goale. Raza făcea curățenie. — Zevzec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
erau puși să sape gropi, destul de adânci și de largi ca să... se spunea că armenii au fost Îngropați chiar În gropile pe care fuseseră puși să le sape. — Autoritățile turce au anunțat că armenii or să-și vopsească ouăle de Paște cu propriul lor sânge! Asta susținuse Kirkor Hagopian Înainte să plece de la frizerie. Hovhannes Stamboulian n-a dat prea mare crezare zvonurilor ălora. Totuși a recunoscut că erau niște vremuri păcătoase. Când a ajuns la parter și-a strigat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rugăminții ei neînduplecate de-a o Însoți. Deși aprecia asta, e greu de spus că se simțea recunoscătoare. După nouăsprezece ani de căsătorie o soție are dreptul să-i ceară soțului ei să facă un gest amabil din an În Paște, și-a zis pe când Îl ținea pe Mustafa de mână și Îl strângea cu blândețe. Gestul ăsta l-a luat pe Mustafa pe nepregătite. O tristețe imensă l-a potopit pe când se trăgea mai aproape de soția lui. De la ea Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu Îndrăzneam să le zîmbesc. La nouă ani, am fost cuprins de o pasiune devorantă pentru Marie-Cécile, o tînără prietenă a părinților mei, o infirmieră de vreo douăzeci de ani. Am rămas singur cu ea pe toată durata vacanței de Paște din 1951. Mă luase cu ea În casa de la țară a părinților ei pentru a le veni alor mei În ajutor, o casă Înstărită și confortabilă, aflată Într-o vale Îngustă nu departe de vîrful rotunjit al muntelui Guebwiller. Făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oamenii nu erau În stare să aibă o relație, fie tocmai intraseră Într-o relație „super“ care avea să se evapore curând, unul dintre parteneri descoperind invariabil la celălalt câte un secret exploziv și tenebros. — Aproape niciodată. Din an În paște mă mai chinui, Încerc, dar nu pot să merg până la capăt, lipsa oricărei urme de pasiune mă face să râd. Mă mir că mă mai suportă, mărturisi Într-un acces de sinceritate. Dar, Într-un fel, lipsa asta de pasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unui chip plat, repetitiv. Scena este tulburătoare, aproape dureroasă; femeile din trecutul lui au aceeași calitate repetitivă, Își dă seama, și Îl Întristează faptul că timpul le-a șters culoarea și dimensiunile. Chipul acesta seamănă cu un gigantic ou pe Paște, Înainte de a fi pictat, spune Tiffany. Îți dă fiori. Susan e și ea de acord. — Poate că ea Îi reprezintă pe cei uciși la Hiroshima, riscă ea o explicație. Dar chipul nu e tragic, e doar suprafață pură. Oricum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
penal“, cel ce făcuse o biserică într-o celulă, pictată și meșterită cu pușcăriași. Face glume, dar nu râde. Dă telefoane pentru a împrumuta bani. Ștampilează. Masa comandantului. Odată i-a ștampilat lui Cosmescu, cu „Aprobat secția meseve“, ouăle de Paște. Acolo vine Stancu, fostul comandant al meseviștilor, azi, comandantul adjunct al Rahovei. Semnează sute de cereri de telefon, de vizită, full contact, la masă sau la gratie, de ieșit la Club, de alfabetizare... Tot aici poate fi văzut și comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cunoștință ce nu-mi aduc aminte, dar dintr-o zonă cu mintal redus, ei trăiesc numai pentru ei, numai pentru bani. Îl urăsc în sufletul meu, dar pe ea o iubesc, asta e. Îi scriu ei două scrisori, una la Paște, una la Crăciun, felicitări. Înainte scriam mai mult, dar am avut probleme, acum doi ani. Am sunat-o și, fiindcă nu a vrut să vorbească cu mine, el a început să mă jignească și după aceea am replicat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
halul ăla, ea se strecură pe lîngă mine și intră În hol. — Sper că nu te superi că am trecut pe la tine, dar mi-am dat seama că dacă ar fi să aștept o invitație de la Dan, m-ar prinde paștele cailor. Unde pot să așez astea? Ducea un imens buchet de lalele, pe care Îl transportase În bucătărie, unde Începu să deschidă dulapurile, vrînd probabil să găsească o vază. Rahat. Bucătăria arăta ca după un bombardament. Pregătisem amîndoi cina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aceea, care era o marți - marțea așteptării lui Zogru. Bineînțeles, nu știa cine este Zogru și nici că îl așteaptă în strada Gelu Căpitanul, peste care plutea aripa răcoroasă a altor timpuri. Zogru se gândea acum la prima zi de Paște, care i-a umplut sufletul de bucurie și, ori de câte ori venea sărbătoarea aceasta, își amintea de ziua însorită și colorată pe care o trăise la conacul din Coteni, în anul 1460, înainte de a se numi Comoșteni, prin dania măicuție Nălbica. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trăsura în fața bisericii și doi oameni au coborât din trăsură un coș de ouă și-un butoiaș de vin. Oamenii i-au mulțumit cu urale, apoi boierul a luat drumul Mârșaniului, unde avea de gând să petreacă celelalte zile de Paște. Singura rămasă la conac era Ghighina. Taică-său îi admirase rochia și mărgelele de sticlă, aduse tocmai de la Brașov, o strânsese în brațe și-o sărutase, cum făcea el de obicei, apoi poruncise să pună caii la trăsură și plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cum i se taie genunchii. A pus cu grijă vesta lui cea nouă cu lâna spre pământul tare, de carieră, și s-au așezat pe ea. Bătea un vânt călduț, care aducea miros tămâios de flori, ca în ziua de Paște. Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul subțire de la cămașa de bumbac și i-a mușcat ușurel sfârcurile negre. Îi plăcea să se uite la fața ei frumoasă și, în același timp, să-i dea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rare, aproape miraculoase - dar indiscutabil atestate - se putea Întâmpla. Și era lucrul cel mai fericit din câte i se pot Întâmpla cuiva pe Pământ. 11 Din acea perioadă, Michel păstra o fotografie, făcută În grădina familiei Annabellei, În vacanța de Paște din 1971; tatăl ei ascunsese ouă de ciocolată În boscheți și În straturile de flori. În fotografie, Annabelle era În mijlocul unei tufe de forsythia; Îndepărta ramurile, absorbită de căutarea ei, cu gravitatea copilăriei. Chipul i se limpezea, se putea ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În mijlocul unei tufe de forsythia; Îndepărta ramurile, absorbită de căutarea ei, cu gravitatea copilăriei. Chipul i se limpezea, se putea ghici de pe-acum că va fi extraordinar de frumoasă. Pieptul i se contura ușor sub pulover. A fost ultimul Paște cu ouă de ciocolată; peste un an, erau deja prea mari pentru acest joc. Începând de la treisprezece ani, sub efectul progesteronului și al estradiolului secretate de ovare, adolescentele depun pernițe de țesut gras la nivelul sânilor și al feselor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
MACABEUS (Se uită în tavan; undeva se văd bucăți mari de tencuială smulse.): Poate că s-a zguduit. PARASCHIV: Am văzut eu. (Pauză; MACABEUS, de data aceasta ușor înfricoșat, cercetează tavanul; PARASCHIV își reia trompeta.) MACABEUS (Furios.); Las-o-n paștele ei de trompetă! PARASCHIV (Și-o așează în față; un timp o privește): De ce ne caută ăștia? MACABEUS (Suspicios.): Să nu te ții de murdării... PARASCHIV (Tace un timp; apoi i-am văzut și i-am auzit. MACABEUS (Pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fată cu șolduri late, cu păr blond și cu apucături când retrograd hipioate, când retrograd rockere, mică de înălțime, automat certată cu părinții. Mie îmi va rămâne doar să citesc, să-mi consolidez cultura și să ies din an în paște în parc, unde voi purta discuții amuzante cu vechii mei amici Lucian și Ovidiu. Istvan a murit anul trecut, Dumnezeu să-l odihnească. Lucian s-a gârbovit de nu-l mai recunoști. Cu antebrațul drept tremurându-i puternic, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ea poate fi, hmmm, interpretabilă... - Ai intrat pe un teren alunecos, prietene, s-ar putea să aluneci la un moment dat. Ești ca un individ care vrea să alunece pe gheață dar uită că încalță patinele doar din an în Paște. Ai talentul - și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum ar fi vrut să sperie o muscă nesuferită, apărută din neant. - Nici nu mă interesează dacă port un dialog cu mine însumi sau cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mielul pe care tatăl său îl sacrificase cu câteva zile înainte. Cum au ajuns acasă, s-au spălat pe față și pe mâini cu apa în care puseseră două ouă și bănuți, așa cum este obiceiul. Apoi au luat bucățele din paștele adus, cu apă sfințită și s-au așezat la masa pregătită deja cu bunătăți, dinainte de a pleca la Înviere. Au ciocnit ouă mai întâi, au mâncat pește și au băut vin roșu, apoi, din fiecare preparat în parte, sfârșind cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]