5,611 matches
-
mâna întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite din curtea unde leneveau ziua animalele și păsările gospodăriei. De când a venit Săndica acasă a crescut averea familiei. În afara măgărușului Ghiță, Săndica a primit cadou din partea administrației, la puțin timp de la instalarea ca șefa fermei, o vițică de o
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
N-am murit în cinci zile. Mi-au dat șapte, n-am murit. N-a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde ești să fii prezent. Și, fie ce-o fi, de acum. Om sunt, un pai în vânt. Nu mai conta moartea, părinților. Moartea era salvare! Dar există un duh, o linie, o rază de viață în om care nu cedează. Și n-avem alt ideal decât de-a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiți
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
nasului. A doua zi se dovedise mai harnic decât mine. Mă aștepta cuminte, rezemat de peretele negricios al popicăriei, aproape să nu-l recunosc, fiindcă, în locul batistei înnodate la cele patru colțuri, purta pe cap un fel de șepcuță din paie de orez. Lolita mi-a cumpărat-o, îmi explicase el mândru. E o tarabă cu chinezării chiar lângă hotelul nostru. Când m-a văzut cu batista pe cap, s-o apuce pandaliile. Dar de ce, iubito? o întrebasem, că marinarii au
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
siajul lor. Cucaras se oprise câteva clipe din relatare, ritmul alert al povestirii îi tăiase la un moment dat respirația. Trăia cele spuse, cu obrazul ușor îmbujorat, de parcă toate întâmplările evocate s-ar fi derulat înaintea lui. De sub șepcuța din paie de orez prinsese să i se prelingă pe obrazul stâng un firicel de transpirație. Plaja începuse să se cam golească de lume. Prin peretele popicăriei din spatele nostru se auzeau voci, ființa acolo un mic centru de închiriat obiecte de plajă
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
niște cocoașe imense, de parcă sute de cetacee ar fi ieșit, ca la un semn, la suprafața apei. Prora în vânt, prora în vânt!... începuse să strige cu un fel de stranie veselie Cucaras. Era cu capul gol, căci șepcuța din paie de orez îi dispăruse de mult. Dumnezeule, îmi spusesem îngrozit, ăsta e lovit cu leuca! Dădusem să mă întorc pe călcâie, gata s-o iau din loc, când îi simțisem mâna prinzându-mă zdravăn. O urăști, de aceea crezi asta
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
stârnește-n jur de-acuma... greață. Se fac și case, tot din plastic și cușca pentru câinele din curte; căci lemnul parfumat de brad e tot mai scump pentru români, doar pentru străini se taie, la boi le-ajunge-un braț... de paie! Și râde plasticul de noi că apă bem, și vin, din el; peste tot, în țara asta, domnește pet-ul năzdravăn: Prin tufe, școli și internate... prezervative aruncate. De-aceea, Doamne, știu că poți să mă blestemi pentru vecie: Să
DE-ACEEA, DOAMNE, ŞTIU CĂ POŢI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366918_a_368247]
-
nostru de vie, ca și pe cel al bunicilor din partea mamei, care aveau un hectar la 50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani atunci. Dormeam în bordeiul construit din lemne de salcâm și paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, pe care era așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani atunci. Dormeam în bordeiul construit din lemne de salcâm și paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, pe care era așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
pat aveam ușa de la beci, pe care era așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură , iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea de boi amplasați dincolo de șira cu paie. Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea de boi amplasați dincolo de șira cu paie. Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei lanțuri ce transportau grămezile de paie ieșite de la batoză, iar acestea erau trase de perechea de boi amplasați dincolo de șira cu paie. Două lanțuri înconjurau grămada mare de paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
paie și un altul trecea pe deasupra ei. Eu trebuia să împreun acele trei lanțuri cu inele la capete și să le țin unite cu ajutorul unei bucăți de bară din fier, ca să pot conduce acest „târâș” cum i se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
se zicea, deoarece paiele erau târâte până pe șiră de cei doi boi, apoi aranjate de câteva femei acolo. În această operațiune, stăteam cu picioarele goale sprijinite pe lanțurile de jos și mă țineam cu o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două ore, tata a terminat de spălat oile și trebuia să se apuce de cai și apoi de lână, mama luptându-se cu preșurile și cuverturile, frecând de zor cu peria de paie și clăbucind cu nădejde cu săpunul făcut în casă tot de ea. Leșia rămasă de la fabricarea săpunului o folosea în apa care fierbea pe pirostrii pentru dedurizare. După un timp, eliberat deocamdată de urgențele spălării oilor și cailor, tata m-
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
sticlă aia de rachiu și la mine! - Doar nu ne grăbește nimeni, camarade, de ce să ne omorâm? Vasile își scoase pălăria de pe cap și o trânti pe mormanul de pământ, negru și slinos, scos din groapă. Era o pălărie din paie de orez, veche și roasă pe la boruri, primită de pomană cine mai știe când și de la ce răposat. Se scărpina cu mâna stângă în vârful capului, mai avea câteva fire de păr roșcovan și dacă ar fi insistat, n-ar
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
fereastră , „antifurt” și toate cele... N-a mai fost mirarea noastră c-a avut parte de ele ! Sado... Se plângea că nu-i iubită , dar avea copii o droaie . Tot mereu nemulțumită , nu-i dă soțul și bătaie ! „Pălărie de paie” „ -O generație expirată !”, zicea un puști despre bătrâni... Va fi și el un moș odată gândind că tinerii-s nebuni . Boală grea Eu mărturie vă aduc: Cânta-ntr-un bar pe strada noastră , era ca pasărea măiastră ! Când a ieșit
EPIGRAME DIVERSE (4) de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367515_a_368844]
-
la bursa de mărfuri, sub retină mi-a rămas doar un suflet indiferent. Ori acest posibil motiv rustic, pășunist: 13 s-a dus la coasă și s-a cosit pe el, când l-au căutat era deja o furcă de paie în ieslea vacilor, chiar dacă nostalgia copilăriei petrecute în puritatea edenică a peisajului natal, nu dispare niciodată: 46 focul trosnea cineva spunea un basm la gura sobei, câtă liniște, era copilăria. Dominantă rămâne, indiscutabil, devoalarea nulității deprimante, inclusiv în privința vieții intime
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
-o în mână, o mângâia... A pupat-o îndelung... C: - Si-a pus obrazul pe ea și pupat-o?!... M: - Nu ți-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la matilda-n Grădinari! C: - Banditule, și ți-a plăcut figura? M: - Pai... de ce nu? C: - Mă rog, cum ai învățat-o, așa o ai. „... Al dracu’ de pungaș, i-o servește caldă!... S-a dus în baie, perversu' dracu!... altfel de unde? canci și sfânta creuce.” M: - Costică, am pregătit-o din timp
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
Limanu era destul de cald. Am umplut suportul umbrelei cu apă din lac și am instalat umbrela în dreptul pescăriței, astfel ca nimic să nu o deranjeze de la ocupația care-i captivase atenția. Eu mă feream de razele soarelui cu pălăria din pai, nelipsită din arsenalul uneltelor mele de pescuit. Miruna scotea pește după pește și mă tachina veselă, spunându-mi că eu, la lansete, șomez. Fiecare mănâncă la prânz ce prinde, decretă ea râzând. Dacă tu crezi că așa este corect, de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
împroșcându-mă cu pulberea rece a cerului. Mi-am astâmpărat sperietura și am intrat să văd cum a reușit galinaceea mea să înfrunte singură gerul nopții, într-un loc nepotrivit iernării vietăților înaripate ale gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și mă-ndepărtez de culcușul de necesitate al zburătoarei mele, continuând ore bune să-mi destroienesc rudimentara-mi gospodărie. După pauza de prânz, îmi
BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366989_a_368318]
-
Poeme > Emoție > DOAR DE CRĂCIUN Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doar de Crăciun Ne amintim Că te-ai născut, Umil, Mesia! În loc de fast Și de belșug, Un braț de paie Și o iesle! Ți-au dat căldură Bieții boi Și oile, Cu-a lor suflare. Doar păstorașii Ți-au urât: Să fi voinic Și să crești mare! Din depărtări Trei magi, soseau, Cu daruri scumpe: Aur, smirna! Căci au aflat
DOAR DE CRACIUN de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367006_a_368335]
-
apocopă („tat-to”). Numeroase sunt și particularitățile gramaticale - morfologice (pluralul „mânuri”, de exemplu) și sintactice (unde, de asemenea, frapează exprimarea economică, cea mai spectaculoasă fiind elipsa: „Lenuța li Sandoru Timucului, cu Ionul li Traianu Preleniții, astă vară, la batoză, seara, în paie” sau „Lisaveta de peste Vale cu Vasâlie din Dâmb, la strâns de fân în Muncel, ziua pe amiaza mare, sub o tufă de spini”), dar, desigur, cel mai bogat este materialul lexical subdialectal, în care se includ și complexele lexicale (unități
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Unii chiar adăugaseră ținutei fulare multicolore, nasturi din nuci sau chiar extensii de crenguțe care imitau spectaculos părul. Cel mai în trend părea din nou Ominus, cel mai rotofei om de zăpadă. Anul acesta, purta o pălărie cu flori de paie și chiar mănuși împletite, spre deplina admirație a celorlalți oameni de zăpadă pe care îi studia ca de obicei de sus. La un moment dat, privirile lui Ominus găsiră pe cineva în ultimul șir de oameni de zăpadă și rânjetul
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
se încarcă cu oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când miros de friptură sau pește prăjit), iți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la existență, iar stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șurele cu paie de in de pe deal. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavan, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarnă
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]