2,054 matches
-
mi spun, așa-ți trebuie dacă ai rămas fără să ți-o ceară nimeni în satul ăsta nenorocit și nu-mi veni mie cu texte ca, lumina din frunzele galben-roșii-aurii de astă-toamnă care! 25 noiembrie, tot în camera cu treisprezece palmieri lipită de fundalul mării, blocul de desen plin cu portrete de bătrâni din sat și nu mi-au mai rămas decât aceste foi de caiet, la magazinul sătesc de la libresse invisible până la lamă din oțel de coasă găsești orice numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi-au propus să rămân la ei de sărbători, cum n-am unde mă duce, tata nu m-a iertat nici până astăzi, iar de la Ana nu am nici o veste, accept martirajul unor sărbători de iarnă în camera cu treisprezece palmieri, 9 decembrie, la baciul Neculai acasă, îi fac portretul în creion, are aproape 80 de ani, îi bate pe muchie la începutul lui ianuarie, confecționează măști de când era de-o șchioapă, a învățat de la bunicu-său, în încăperea în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dumitru care ne găzduise în iarna aceea zăpezoasă, Preotesei îi place foarte mult tabloul ăsta, îmi spune părintele descoperind direcția privirii mele, l-am pus aici în camera de oaspeți, Aici a dormit Theo în iarna aceea, camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Preotesei îi place foarte mult tabloul ăsta, îmi spune părintele descoperind direcția privirii mele, l-am pus aici în camera de oaspeți, Aici a dormit Theo în iarna aceea, camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum coboară înfocat spre asfințit soarele, în încăpere umbrele se schimbă, Te las să te odihnești, Bine, părinte! Mulțumesc! Dacă ai nevoie de ceva suntem dincolo, nu închid ușa, Bine! Iese părintele, lăsându-mă singur în fosta cameră cu treisprezece palmieri, tot la Așternuturi în soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri șoptite peste vocile protagoniștilor din filmul de la televizor, mi-e mai bine acum, slăbit numai și-o dulce toropeală se lasă peste ochii mei, unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Floriile, cum l-am întrebat eu dacă nu vine la slujbă, aici am rămas și el n-a mai venit, s-a dus în poiană să picteze, Vinerea mare, citesc din caietul lui Theo în odaia din care au dispărut palmierii și Răpirea din serai, citesc fiindcă nu mi-e somn și fiindcă, Vinerea mare, sosesc acasă, mama îmbrățișându-mă cu duioșie, cu tata am dat mâna, nu m-a iertat încă, dar e momentul, crede mama, să uităm, duminică sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se cheamă banană? O, dar ce gust bun are! Acolo, de unde vin eu, nu există asemenea fructe. Tu cum te numești ? — Eu sunt Bananierul, iar cel care ți-a trimis frunza este Cocotierul, cel care nu are nici un fruct este Palmierul. — Eu nu am mai văzut arbori atât de deosebiți că voi. Și, dacă nu vă supărați, pot să trăiesc aici, cu tine și cu ceilalți arbori? — Sigur! Ești binevenită! — Și de atunci, buburuza este prietena arborilor! O școală de vis
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la pușcașii marini, iar unul dintre ei mi-a arătat degetul mijlociu. Sper că tipii ăștia nu ți-au luat numărul de pe insignă, i-am spus. — Mă doare-n pix dac-au făcut-o. Am arătat spre un pâlc de palmieri care ardeau ca niște torțe, răspândind în jur mingi de foc. N-o să reușim să-l predăm în seara asta. Ai gonit până aici ca să-i pui pe fugă? Ai crezut... Blanchard mi-a tras în glumă un upercut, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mare dintre cele trei. Grăsanul căruia îi aparținea atelajul s-a întors să-și înfrunte adversarul. Am făcut un pas înainte. Renunțând la campania din estul Los Angeles-ului, cei trei s-au îndreptat, împleticindu-se, spre bulevard, spre împușcături și palmierii în flăcări. Blanchard l-a ciufulit pe Dos Santos. — Frumușelule împuțit, ești un om mort. Să mergem, Blanchard! Hai să găsim un loc unde să stăm până se liniștesc apele. • • • La câteva străzi mai încolo am dat peste o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am intrat în La Verne’s Hideaway, eram pe jumătate trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un tapet ieftin, cu palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea și să caut barul. Era într-un cotlon de lângă peretele din stânga: o tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Russ mă înghionti. — Domnule caporal, de ce ai mers în permisie în Los Angeles? Ce anume căutai? — Pizdă. O sticlă de Johnnie Walker Red Label. Distracție. — Ai fi putut să găsești toate astea dincolo de râu, în Manhattan. — Soare. Vedete de cinema. Palmieri. Russ râse. — Ei da, L.A.-ul e plin de așa ceva. Se pare că soția ta nu te ține sub papuc, Joe. Știi, doar pleci în permisie de capul tău... — Știe că sunt francez. Când sunt acasă, i-o trag la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Hart, Shaffner & Marx Featherweight o să fie uscat și apretat... și gata să-i facă curte diseară la club!“ Vampa era strălucitoare. Avea trăsăturile Marthei - într-o versiune îndulcită și mai drăguță. În fundal, se vedea conacul familiei Sprague înconjurat de palmieri. Ramona rupse tăcerea: — Ce ai de gând să faci? N-am putut s-o privesc în ochi. Nu știu. — Martha nu trebuie să afle. — Mi-ai mai spus asta. Tipul din reclamă începea să arate ca un Emmett idealizat - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iarnă, În timp ce o femeie aparent confuză și cu un copil mic În cărucior făcea tot ce putea ca s-o liniștească. Grădinile de Iarnă - o amplă structură victoriană din oțel vopsit În alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii. — Domnule? Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tânărului său tată în veșmântul strălucitor pe care Roma îl inventase pentru cuceritorii săi: o învestire solemnă, rituală, în care se manifesta întreaga putere a imperiului. Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
punct de vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dat lupte îndelungate, murmură Germanicus. Aceasta era de fapt deci revolta egipteană despre care la Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați și fără milă. Pe mile întregi nu se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit, între nisip și palmieri se ivi în depărtare o stelă de piatră cu vârful aurit, în care se oglindea soarele. Apoi din nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rușinați de acea victorie. Dacă astăzi mie mi-ar fi îngăduit să mă întorc la Ab-du, n-aș mai găsi nimic, încheie el ca și cum ar fi închis o ușă. Pe-acolo a trecut războiul, a distrus edificiile și plantațiile de palmieri, a surpat malurile lacurilor sacre; și apoi, deasupra ruinelor și morților vântul a adunat munți de nisip. Memoria sa îndurerată făcea ca toate cuvintele să-i fie reproșuri, și le rostea pe tonul nestăpânit al celui nevoit să tacă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se gândi că, poate, tânărul egiptean le avea pregătite. Spuse totuși că iubea mult deșertul. Sclavul răspunse cu blândețe că deșertul era frumos, dar teribil. Dacă viața îți impune să-l străbați, trebuie să știi unde să găsești umbra unui palmier. Gajus puse jos codexul; din el căzu o foaie. Tânărul sclav îngenunche repede s-o ridice. Prin tunica albă se zărea trupul lui zvelt. Puse foaia pe masă cu delicatețe. — L-am lăsat aici când am șters praful, șopti. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că, în încăperile subterane de la Sais, mai existau pesemne acele papyri sacre cu scrierile pentru aflarea destinului. — Și a destinului tău. Dar eu nu știu cum se face. Îmi amintesc doar că trebuie să așezi douăzeci și nouă de frunze tinere de palmier pe altarul pentru ofrande, mensa isiacă... Gajus își spuse că un sclav care vorbea cu fiul lui Germanicus se simțea la fel ca un naufragiat care se agăța de o scândură. Însă tânărul povestea cu nevinovăție: — Un bărbat, neliniștit în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o agonie a materiei ce se autodepășește. (duminică) Orașul În care ai deschis ochii este o terra incognita, un spațiu de refugiu, unde fantezia construiește acele forme vii, acele forme originare (Gestalten) pe care Goethe le-a văzut În „foile“ palmierului de lângă Padova. Astfel, sunt tentat să cred că din peisajul locului copilăriei ies toate gândurile, toate ideile și toate visele cu care mă Întrețin, noapte și zi, În această cameră Întunecoasă de student, unde stau și câte două-trei zile nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcură drum spre scară. Cu genunchii moi din cauza efortului, Jim ajunse În holul de la intrare Înaintea lor. Chinezii de la bucătărie, locatarii de le etajele inferioare și funcționarii beloruși stăteau pe vine În spatele mobilelor Îmbrăcate În piele și a ghivecelor cu palmieri pitici, dar tatăl lui Jim trecu pe lîngă ei și se Îndreptă spre ușile turnante. Schimbul de focuri Încetase. Gloate de chinezi alergau de-a lungul Bundului printre tramvaie oprite și mașini parcate; dădace bătrîne șchiopătînd În pantalonii lor negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
U.T.M. Mâine mergi la Raion unde ai fost convocat Împreună cu alți colegi ca să vă facă utemiști. Vine seara și iar mănânci și iar dormi. Se face În somn că tu ai fi capitala R.P.R. În Împrejurimile tale, păduri de palmieri, de eucalipți, de bananieri, de portocali, de lămâi, de arborele de pâine, de arborele de cacao, de arborele de vanilie, păduri de vise, că ai pian, că faci engleza, că ai o iubită, că ai stilou Kaveko, că știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la New York, dar nu e cu Buddy și Irene, asta-i sigur. Își luă geanta de jos și scoase o ilustrată din ea pe care i-o dădu lui Ruby. Ruby se uită la poza cu o plajă marginită de palmieri și o Întoarse pe partea cealaltă. Era adresată lui Fi și lui Saul. Se uită la timbru, a cărei dată era cu aproape o săptămână În urmă. Erau doar câteva rânduri scrise. „Buddy și cu mine avem o vacanță minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am frecat mâinile una de alta până ce am simțit că iau foc. Casa de la mare era o construcție din anii ’50, joasă și pătrată, fără nici o frumusețe aparentă. O iasomie își revărsa parfumul amețitor peste pergola din fața bucătăriei, lângă un palmier înalt. În rest, grădina era aridă, împrejmuită de un gard din fier forjat, făcut din niște mici sulițe ruginite din cauza aerului sărat. Poarta, care la cea mai mică adiere de vânt scârțâia, scoțând un sunet identic cu acela al pescărușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur ca un nebun. Mai jos, ascunsă de o stâncă, micuța Martine păștea, beată și fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul își foșnește frunzele întunecate. Mama ta doarme, rochia ei roșie e așezată pe scaun. Îmi simt brațul amorțit și apoi umărul. Îmi vâr cotul sub pernă să mă ridic puțin și o lovesc cu piciorul. Ea se întoarce în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]