1,950 matches
-
să trag cu urechea la o dispută din care ieșeau mereu șapte lei în plus. Lăsat să socotesc și eu am desnodat chichița și iată-mă plutind așa îmbrăcat, noapte de noapte deasupra mesei contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a bântuit în iarna aceasta. Noutăți nu am de a vă spune, decât doar că scumpetea devine din zi în zi mai nesuferită. Mi-ar trebui un pardes[s]us, pentru că pe o vreme așa caldă nu pot îmbla cu paltonul, apoi nu e nici atât de cald ca să pot îmbla numai în jachetă. Îmbrățișând pe toți și sărutîndu-vă mînile, rămân al d-voastre supus fiu Mihai 31 [TITU MAIORESCU] Botoșani, în august 1872 Stimatul meu Domn, În anul 1845, de nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat coșciugul gol la loc și l-a cărat pe Petru în spate, înapoi, pe Gorgan. Acolo, a reușit, cu chiu cu vai, să-i scoată paltonul, haina și pantalonii și să-l îmbrace cu ale sale. Apoi, l-a spânzurat așa mort cum se afla, de creanga rezistentă a unui copac. La urmă, n-a uitat să-i pună mortului la mână ceasul său. A doua
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
A doua zi, căutătorii au găsit cadavrul cu ochii mâncați, cu nasul ciupit și pielea capului și a feței sfârtecată de ciocuri puternice și flămânde. Ca statură, și-au zis milițienii, ar semăna cu Toma Dumescu. Sigur, iată-i ceasul, paltonul, ce mai!, e el. L-au îngropat părinții a doua zi după ce avusese loc înmormântarea nevestei sale. Cineva din sat a zis că nu e bine să fie puși alături, că... Dar unde? Doar legea strămoșească zice că fiecare se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și uneori izbucnea Într-un mic hohot de rîs ce izvora din gîtul ei cu accente pline, joase, calde și senzuale. În timpul ce se plimbau În sus și-n jos pe peron, femeia Își strecurase mîna mică, Înmănușată, pe sub brațul paltonului lui gros și se strînsese lîngă el, sprijinindu-și uneori de brațul lui capul frumos ce avea mîndria și grația unei flori. Se opreau din cînd În cînd și se priveau neclintiți cîteva clipe. Acum ea Îi vorbea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unei flori. Se opreau din cînd În cînd și se priveau neclintiți cîteva clipe. Acum ea Îi vorbea cu un reproș poznaș În glas, Îl dojenea, Îl zgîlțîia cu blîndețe de umeri, Îi Împreuna reverele bogat Împodobite cu blană ale paltonului și-l amenința cu degețelul Înmănușat. În tot acest timp, bărbatul o privea rostind puține cuvinte, dar sorbind-o din ochii mari, negri, În care ardea neîncetat flacăra mistuitoare a morții și care parcă se hrănea fizic din ființa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
numește Petre Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și zice rugăciunea și cântarea În veci pomenirea și masa electorală pleacă, se ridică moșii de la masă cu picioarele îndoite de reumatisme specifice, își pun pălăriile și paltoanele; conduc pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pat de campanie și un garderob; tapetul și linoleumul erau cafenii, pe jos nu era nici un fel de covor, și doar un rucsac pus pe garderob indica faptul că acolo locuia cineva. Lanark își scoase dintr-o mișcare haina și paltonul, le agăță în cuierul din spatele ușii, apoi se întinse pe pat cu mîinile sub cap. Pînă la urmă, oboseala îl va face să se dezbrace și să se bage în așternut, dar avea o boală care îi dădea un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părul încărunțit și îmbrăcat într-o haină din lamé argintiu. — Tu ești, Sludden, zise el. Lăsați-vă hainele aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să se dezbrace, Gloopy îl privi rînjind și spuse: — Salut, salut! Deci ai sosit pînă la urmă. Ai fi ajuns aici mai curînd, dacă ai fi venit cu mine. Asta e pensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin maldărul de pe masă, cînd o voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy stătea rînjind în gol în cadrul ușii. Picioarele îi erau lipite și mîinile strînse pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei ușoară îl făcu să se simtă mai calm și mai puternic. Ajunseră la un colț de stradă. Ceața era extrem de deasă. Un tramvai zăngăni la cîțiva metri de ei, dar nu se vedea nimic din el. — Unde ți-e paltonul? îl întrebă Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și un ochi de aragaz dintr-o debara de mărimea unui dulap. Nu era nici un scaun, așa că Lanark se așeză pe podea și se sprijini de pat. Radiatorul încălzi odaia strîmtă atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O să vin! Gura deveni clară din nou. — Cum să vin? întrebă el cu umilință. îi răspunse. Cînd sunetul nu-i mai zgîrie dureros urechile, își dădu seama că spusese: — Gol, cu capul înainte. I-a venit greu să-și scoată paltonul și haina, căci într-o parte îi crescuseră ghimpii ce-i pătrunseseră prin țesătură. Le sfîșie și le aruncă la pămînt, apoi se uită la gura deschisă care îl aștepta răbdătoare. Se frecă pe față cu mîna sănătoasă și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căzură acoperind podeaua ca niște fiare vechi ornamentale. în mijloc stătea o fată goală, ghemuită care plîngea și-și freca obrajii cu mîinile. Era blondă și înaltă, dar era Rima, pentru că își clătină capul spunîndu-i: — Ar fi trebuit să iei paltonul ăla. Nu doream să ți se facă frig. Se auzi un alt pîrîit și Ozenfant zise: — Ce se petrece aici? Ce se petrece? Nu pot venea nimic fără ecran. Lanark era mult prea uluit ca să poată gîndi sau simți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
satisfacă sufletul de boem, dar ar fi un început. Dacă i-aș scrie lui Archie Tulloch, probabil c-o să vrea să vadă ce-ai lucrat. Thaw își luă o după-amiază liberă de la școală și merse la Bridgeton, îmbrăcat într-un palton proaspăt curățat și cu o mapă sub braț. Fabrica era aproape de fluviu și el coborî pe niște străduțe înguste, unde erau multe făbricuțe printre locuințe și depozite de deșeuri. Cerul era cenușiu și, dincolo de acoperișuri, Cathkin Braes părea turtit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calculate, o modalitate de a economisi respirația. Nu renunțase s-o dorească acolo, în camera întunecată, prăfuită și răvășită, așa că aprinse lumina și se uită în jur, zîmbind. Fața lui ar rămîne aspră și imobilă, dar ea și-ar scoate paltonul, și-ar netezi ușor părul la spate și ar începe să facă ordine. I-ar pregăti o băutură caldă, s-ar așeza lîngă saltea și i-ar ține ceașca să soarbă ca un copil. El s-ar supune cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mă doare și nu-mi place. Pe un picior are o zgîrietură care sîngerează și îl doare umărul. Se simte lipicios și transpirat, inima îi bate cu putere și își zice: Trebuie să fac o baie. își dă jos rucsacul, paltonul, haina, puloverul, apoi i se face frig și coboară pe o plajă abruptă, cu pietre mari ca niște ouă sau cartofi de piatră. Acestea alunecă greoi. Se împiedică de ele. Primul val nu-l șochează, dar plaja coboară abrupt, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam la Maria, am simțit impulsul acela și i-am spus Zenobiei că trebuie să plec, nu știam unde; era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am văzut alte încălțărri decât negrre sau cafenii sau albe, varra. — Și n-aveau nici bumb, nici șiret, nici copci, parcă erau lipite pe picior. Când mă uit mai sus, văd niște pantaloni urâți, negri, fără dungă, și-apoi un palton obișnuit, ca de la haine vechi, ca de pricopseală, nu se brodea cu restul. Și... a, da, da, să vezi și să nu crezi: era în capul gol! — Nu ți-a fost frrică? Eu aș fi rrupt-o la fugă, adică ... spuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut un foc bunicel și aerul s-a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i strigi, cad jos, altfel „n-au nici pe dracu“. Oare-o fi fost lună plină azi-noapte? Nu băgase de seamă. Îl privi critic pe bărbatul cel străin. Parcă ți-e puțin rușine cu el, pe stradă, așa îmbrăcat, cu paltonul prea mare și cu aerul lui de om căzut din cer. Sigur că el, unul, ar fi preferat să fie acum într-o trăsură acoperită, cu un echipaj strălucitor, lângă un om bine îmbrăcat, vesel și puternic, mirosind a paciuli
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apărea din senin: — Un om care stă îmbrăcat într-o redacție, înseamnă că nu-i aparține. Permiteți-mi să vă împărtășesc această observație de vechi gazetar, cu speranța că vom fi curând colegi. Poate doriți să vă puneți pălăria și paltonul în cuier? Și-și însoți fraza frumos articulată cu un gest de invitație spre cuierul lângă care era plasat, ca-n fiecare birou de altfel, calendarul cu patinatoare canadiene. Bărbatul își scoase pălăria neconvins și rămase cu ea între palme
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cum, iar când sunteți gata, să veniți cu ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și nu știa de ce. Îl ajută pe străin să-și dezbrace paltonul cu nasturi de os, i-l duse la cuier, sub pălărie, apoi îi întinse un teanc de scrisori. O anchetă pe care ziarul o făcuse pe tema De ce postiți? și care urma să apară miercuri, 24 decembrie. Dar răspunsurile primite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
clădire de care atârna o firmă mică: Dr. Leon Margulis - medic primar, etajul I, și mă ntrebam, înfiorat, cine e gazda și cine invitatul. Fiindcă undeva era și casa mea. Ne-a deschis un fecior, mi-a luat pălăria și paltonul. Doctorul și-a pus jos geanta mare din piele, cu închizătoare tare. — O să-mi dai voie, ca înainte de orice, să mă spăl bine pe mâini și să mă dezinfectez, e primul lucru pe care-l fac. Ia loc, te rog
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]