9,678 matches
-
-mi confirme bănuielile, se impacientează și mai tare, pe mine nu m-au înșelat niciodată instinctele, de asta poți fi sigur, îl amenință lăsîndu-se pe vine și începînd să arunce cu rufăria în toate direcțiile ca o apucată. Chiloți, ciorăpei, pantaloni, cămășuțe, ce păcat că nu mai lucrez eu acuma la Tricotajul, norocosule, i-o trîntește în față, atunci să te fi văzut, dar nici acum nu e prea tîrziu, spune luînd la rînd etichetele, trecîndu-le în revistă nerăbdătoare, Braiconf, Someșul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Care? întreabă Roja. — Că de la noi încă nimeni n-a plecat în cîștig, spune. Uite că pînă la urmă tot am găsit ce căutam, izbucnește Delfina triumfătoare, dînd la iveală un petic de hîrtie mototolit din buzunarul unei perechi de pantaloni bărbătești puși la spălat, exact în clipa în care Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe nedumeritul, iar îmi caută nod în papură, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea două, trei secunde cu urechea la ce se petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au luat-o și ei la picior într-acolo ca nu cumva să se piardă de gașcă. înainte să iasă din ascunzătoare își mai verifică o dată arma de la piept și încărcătoarele de rezervă pe care le avea înfundate în buzunarele pantalonilor. Totul era la locul său. Cu un ochi privi înspre gardul cimitirului, iar cu celălalt la cele două cadavre ale dictatorilor, înfășurate în foi de cort, lăsate de izbeliște pe acel teren viran din marginea Bucureștiului, la numai cîteva ore
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oculari. — Ar fi trebuit să le tragi cîte un glonț în cap și gata, zice Roja, ce atîta sentimentalisme, cînd ai de-a face cu niște zdrențe ca astea? — Nu m-a ținut, recunoaște Tîrnăcop, frecîndu și palmele de dungile pantalonilor. — Cel puțin acum e limpede că Armata trage încă în populație, zice Roja. — Și n-o să se potolească pînă cînd toate scursorile de teapa lui domnul Președinte, Mortăciune și Broscoiul n-o să-și facă ordine în acte. Toată țara e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici o consolare. Tu n-ai vrut niciodată decît să fii al cuiva. Acum Stevie nu mai e. Nu poți simți nimic pentru el00000000000000000 000000000000000000000000000000000000000 Nu-i adevărat Nu-i adevărat. Poveștile unei tenii Formalitățile de externare din spital. Scurgerea din pantalonii mei. Din chiloți. În sala de așteptare aștept taxiul pentru Robertson. Nu e nimeni care să te poată duce acasă? Întreabă o soră medicală Îngrijorată. Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scîrboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
șase cutii mov din coșul meu de cumpărături. Nu mi-am dat seama că era acolo. A fost de parcă au sărit Înăuntru din proprie inițiativă. Acum mă vede. Vede un vagabond cu o barbă de patru zile, un palton grotesc, pantaloni pătați și adidași vechi. — Vă simțiți bine? Întreabă ea. — Ei? O, asta, rîd eu uitîndu-mă În jos la mine. SÎnt sub acoperire, Îi șoptesc eu pe un ton conspirativ. — Nu-i puțin cam mult pentru furturile din supermarket? — Ha! Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
supermarket-ului. — Înțeleg, spune ea evaziv, pe cînd fiul ei vine lîngă ea. Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zîmbește micuțul, dar cînd mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urît. Un val de miresme vine sub nasul meu de sub palton. — E ok Euan. Domnul Robertson e În misiune. E Îmbrăcat ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
jos chiloții pînă la glezne, astfel Încît să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pămînt. Apoi pantalonii și chiloții tăi sînt jos, dar amîndoi Încremeniți, cînd trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te ajută să ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înfrînt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt cînd Gazda se descotorosea de el... l-am iubit pe Celălalt... acum Gazda s-a dus și nu mai pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mersul istoriei Europene -N-am Înțeles nimic și de altfel, mă scap pe mine; du-te la naiba cu Uniunea ta Europeană cu tot. Kawabata iese din cocioabă, nu Înainte de a-și scoate cu greu mădularul, dintre cele trei perechi de pantaloni. Actul fiziologic se consumă În spatele șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul galben, fierbinte, ies aburi subțiri, străvezii. Lui Antoniu i s-a Înfipt În creier această aderare la Uniunea Europeană, Îl frământă, nu-i dă pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva mișcări Îmi scot hainele. Ultimii, cum e și firesc, sunt pantalonii din stofă neagră, subțire, pe care-i las să alunece de-a lungul picioarelor până ce Încremenesc pe dușumea ca o nevertebrată moartă. În final mă aplec, Îi culeg de jos și-i arunc pe unicul scaun aflat În Încăpere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu le vede pe cele câteva prostituate, ,,la lucru,,. Când Ben a deschis portiera, fata a intrat În mașină, răspândind un miros de cafea proaspăt măcinată. Așa i s-a părut lui Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt ținuta lui Antoniu de primăvară. O bătrânică Îi Întinde cu mâini tremurânde, o bancnotă de un leu, după care coboară Încet scările care duc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
refuz vasul de tinichea și revine pe aleea ,,Păpădiei,, numărul 8. Plăcințica Îl Întâmpină În fața ușii, cu un zâmbet luminos pe buze, Îi ia vasul din mână și Își toarnă cu voluptate, toată apa În cap. Părul, tricoul albastru și pantalonii de bumbac, mustesc acum de apă. Pare ieșită dintr-un bazin de Înot. Un șobolan roșcat traversează nestingherit aleea. Antoniu pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a animalelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bem ceai. Sunt pregătit să fac turul meu zilnic pe străzile din jurul casei. ,,Oligofrenule!,, Îmi strigă o puștoaică obraznică, care duce de zgardă un câine negru și lățos. O cunosc, locuiește lângă Policlinică. Nu-i răspund: Îi arăt cerul și pantalonii mei de clown. Largi și Încăpători, ca la circ, acolo unde clownii Își vâră În ei instrumente muzicale, animale, baloane... ,,Ai dinții stricați. Du-te la dentist!,, Încep turul prin Piața Amzei, pustie la ora asta. Muște lipicioase zboară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cicoare! O țin sub limbă ca pe un medicament, până se va topi și-mi va părea rău după ea. Plec. Mă Împiedic de o cutie goală de conserve. Soarele Îmi curge ca un lichid fierbinte, pe cămașă și pe pantaloni. E atâta liniște În duminica asta! Au schimbat fotografiile la cinematograf. Nu mai sunt alea cu scene de luptă. Un bărbat cu chelie Îmi dă o palmă peste ceafă. Ce nemernic! Ce are cu mine? Uneori plâng pentru că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele cum se mișcă În mine ca lichidul Într-o sticlă. Dumnezeule, m-ai făcut tăcut ca un pește. De ce mi se pare totul roșu? Mă Împiedic de pantalonii prea largi, și Îmi aduc aminte de clownul de la circ. Suntem toți trei În jurul mesei. Din farfuriile cu supă fierbinte, aburii ies ca niște spiriduși. Pământul se mișcă și mama se face palidă ca margarina, iar tata mă strânge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul vienez, cu perna de culoarea argilei ude. Își freacă palmele de muchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pământ În omuleți jucăuși de culoarea oțelului. M-a trezit o bătaie În ușă. N-am răspuns. Ea se furișează printre mașini, și se pierde prin mulțimile de oameni. O urmărești zile și nopți, ai un spray paralizant În buzunarul pantalonului, te uiți În stânga, te uiți În dreapta, te furișezi și tu ca un hoț profesionist, alergi pe urmele ei, o pierzi prin marea de oameni, ai vrea să fii lângă ea, să-i cercetezi intimitatea, să o implori să revină acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-o dimineață de septembrie, cu tot avutul Îngrămădit Într-o geantă de voiaj, și, cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit ca un vultur sătul, imperial, deasupra munților, contopindu-se cu aerul Înălțimilor, cu cerul, cu stelele... Săptămâna trecută, Antoniu și-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
colorate de prin anii treizeci, și cumpărată, se presupunea, de bunicul patern În voiajul de nuntă. Dezideriu ajunsese până acolo, Încât copiase toate hărțile pe un caiet de desen și-i Învățase toate denumirile Înscrise pe ele. Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și pătată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii. Bărbatul cu mutră de gorilă, stă cu picioarele depărtate și cu mâinile În buzunarele pantalonilor, aproape de intrarea metroului și scuipă printre dinți, Între două Înjurături, amenințând cu pumnii lui noduroși o biată femeie cu figură de gospodină chinuită. Femeia, concubină sau nefericită soție, nu scoate nici un cuvânt, se face din ce În ce mai mică și, are câteva tentative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ele s-au născut din harul și frumusețea acestei lumi. Antoniu se hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele va apune regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai zornăie prin buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Instrumentele dispar, Împreună cu halatul murdar și pătat de sânge al medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]