2,818 matches
-
sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă și spadă nu este astfel nimic altceva decît blasfemicul par la mort de Dieu. Toate sînt însă derogări de la autoritatea strictă a Bisericii - dacă nu chiar sfidări fățișe ale acesteia. În sfîrșit, dincolo de interesul pur lingvistic, înjurătura este și un fapt de limbă important, indispensabil într-un fel comunicării sociale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am strigat eu peste cîteva secunde bune de amuțeală. Din tufișul de volbură ieșise o rață. Iubesc rațele. Le ador ! Nu se compară cu gîștele, rudele lor vulgare și guralive ca niște țațe de Obor. Rațele sînt mignone ca niște pari zience pline de șarm, sînt discrete și au o conversație plină de subtilități inteligibile doar pentru cunoscători. Iar cînd le văd legănîndu-și măsurat șoldul pe cîte o potecă îmi vine să le iau în brațe și să le sărut ! (Odată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fost dat la moarte prin răstignire, o formă de execuție practicată din antichitatea târzie, prin care o persoană era legată sau bătută în cuie, pe un stâlp sau pe o cruce. A fi răstignit înseamnă, literal, „legat de un par”. Crucificarea a fost practicată în zona estică a Mediteranei cu mult înainte să fie adoptată de romani, fiind aplicată de persani (cf. Herodot 1.128.2; 3.125.3) și alte popoare, precum asirienii, sciții și tracii. Se spune că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lunii martie a anului una mie opt sute cincizeci și șase. A. Walewski, Bourqueney, Buol-Schauenstein, Hübner, Clarendon, Cowley, Manteuffel, Hatzfeldt, Orloff, Brunnow, Cavour, De Villamarina, Aali, Mehemed-Djémil LE TRAITÉ DE PARIS DU 30 MARS étudié dans ses causes et ses effets par le correspondant diplomatique du Constitutionnel, Paris, 1856, p. 411-423. Protocolul reprezentanților Puterilor semnatare Tratatului de la Paris. 25 decembrie 1856/6 ianuarie 1857 Prezenți: plenipotențiarii Austriei, Franței, Marii Britanii, Prusiei, Rusiei, Sardiniei, Turciei. Întruniți în conferință pentru a aviza mijloacele de a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în cerul decolorat. Nu mă durea însă nimic și dacă voiam, nici n avea să-mi pese deloc. Altfel, soarele ardea mult prea tare, așa că mi-am ridicat berjera, lăsând sub bărbie panglica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de sfoară o grindă. Târa amândouă cu sfoară o grindă prin toate hârtoapele din Iancului, ele știa de unde-o găsise. Și după ele un domn mai bătrâior, da un domn bine, cu cotleți, cum se-mpleticește pân nămeți, c-un par în brațe. Și io, când îi văz, mă opresc în loc, și mă socotesc : dacă ei abia le duce, ce să mai bat drumul pân frig, degeaba ? Așa mă văz la colțu din Iancului, cum stau și mă socotesc, ce-mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
camere... Ivona ia o țigară din pachet și scapără bricheta zâmbind silit : amintirea îi e neplăcută. — De la un timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă, familie, trecut... — Astea-s vremurile, ce vrei ! Râsul lui, neliniștit. Ochii, ferindu-se s-o privească în față, la fel ca de fiecare dată când simte aluzia ei la acea persoană al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gândeam c-o să fii tu, știam că ai treabă, știam că ești ocupat. Da ăilanți, zic, o veni v-unu... Tot stau, stau, tot vine lume, la ăla, la ălălantu. La mine - nimeni... Ce să mai stau aci ca un par ? Dacă văzui așa, ieșii afară... — De ce să ieși ? Ți-am spus să fii atentă ! Pavilioanele astea seamănă unul cu altul și poți să te rătăcești... Mi-a trecut mie pân cap că po’ să mă rătăcesc... Că aleile-astea o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este ul care oferă o reprezentare ului, amorfului; el se identifică oarecum cu ul împotriva -ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
-ului, cu focul și lumina împotriva umbrei și frigului. Clasificarea cea mai veche a numerelor în pare și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de vid între elementele diviziunii; imparul, din contră, nu lasă niciun spațiu de vid, ci o
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și impare își are originea în această opoziție: parul este principiul ilimitatului în lucruri în măsura în care este conținut în ele sub limitările imparului, de vreme ce parul este compus din unități impare (Arist. Metaph. I, 5, 986 a; Phys - III, 4, 203 a). Parul este numărul care lasă mereu o zonă () de vid între elementele diviziunii; imparul, din contră, nu lasă niciun spațiu de vid, ci o unitate mediană. Numărul par este cel ale cărui puncte care reprezintă unitățile sale componente, se pot diviza
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
mai degrabă, ale cărui grupuri egale se aliniază de-o parte și de alta unui punct care, dacă se adaugă unuia din acestea două, pentru a duce la îndeplinire diviziunea numărului respectiv, face ca un grup să devină inegal celuilalt. Parul este indefinit, multiplu, infinit, divizibil, feminin; imparul limitat, definit, finit, masculin. Parul este divizibil cu 2, definiția lui esențială, devine infinit divizibil cu 2 din momentul în care nu mai este considerat doar o suită nedefinită a puterilor lui 2
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de alta unui punct care, dacă se adaugă unuia din acestea două, pentru a duce la îndeplinire diviziunea numărului respectiv, face ca un grup să devină inegal celuilalt. Parul este indefinit, multiplu, infinit, divizibil, feminin; imparul limitat, definit, finit, masculin. Parul este divizibil cu 2, definiția lui esențială, devine infinit divizibil cu 2 din momentul în care nu mai este considerat doar o suită nedefinită a puterilor lui 2 și este identificat cu posibilitatea diviziunii la 2 (odată cu apariția fracțiilor și
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
nedefinită a puterilor lui 2 și este identificat cu posibilitatea diviziunii la 2 (odată cu apariția fracțiilor și unitatea divizibilă la 2): 2, 1, 1/2, 1/4... Poseidonius afirmă că imparul deține două părți egale și are un termen median, parul o chora vidă fără stăpân și număr făcând astfel manifest caracterul deficient și incomplet al parului. Decada 7 este numărul perfect (; decas qui est perfectissimus numerus I, 6, 76), ea conține aceeași cantitate de numere pare și impare (1, 2
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și unitatea divizibilă la 2): 2, 1, 1/2, 1/4... Poseidonius afirmă că imparul deține două părți egale și are un termen median, parul o chora vidă fără stăpân și număr făcând astfel manifest caracterul deficient și incomplet al parului. Decada 7 este numărul perfect (; decas qui est perfectissimus numerus I, 6, 76), ea conține aceeași cantitate de numere pare și impare (1, 2, 4, 8, 1 0; 1, 3, 5, 7, 9 ), aceeași cantitate de numere prime (necompuse) 1
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
perfecțiunii", modelul propus de Divinitatea supremă. Aceste teorii, ca de altfel și semnificațiile mistice ale numerelor, erau foarte familiare lui Macrobius care, pornind de la admirația sa în privința duratei vieții lui Scipio echivalentă cu produsul lui 7 și 8, impar și par (I, 6, 1:ac primum hoc transire sine admiratione non possumus, quod duo numeri qui ni se multiplicati vitale spatium viri fortis includerent ex pari et impari constiterunt) recurge la un excursus despre crearea Sufletului Universal (I, 6, 2, 3
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Demiurgului, este rezultatul amestecului (I, 6, 46, contextio, I, 6, 12 ex... permixtione, intertextuisse; alternis... contextio II, 2, 17; Tim. 35a-35b) a două esențe, cea dintâi indivizibilă, imparul (Comm. imparis, ), imuabilă, identică cu sine (Principiul Identității ) și esența divizibilă, corporală, parul (Comm. paris, Principiul Alterității ). Indivizibilului fiindu-i imposibil prin natura să intre într-un amestec propriu-zis, pătrunde în rațiunea existenței corporalului (Tim. 35a; Comm. I, 6, 2 - hinc et Timaeus Platonis fabricatorem mundanae animae deum partes eius ex pari et
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
conduce, guvernează ansamblul cu înțelepciune (; sed ut possit universitatem animando penetrare et mundi solidum corpus implere, per numeros soliditatis effecta est - Comm. II, 2, 15). Amestecul fiind realizat, Demiurgul îl împarte în 7 părți, fapt posibil datorită prezenței esenței divizibilului (parului) în conținutul lui. Aceste părți sunt între ele precum termenii a două progresiuni geometrice: duble (pare, pătrate) 1, 2, 4, 8 și triple, impare, cubice (1, 3, 9, 27) cu ajutorul lor Demiurgul alcătuiește o unică progresie 1, 2, 3, 4
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Ind.Nicom. p.11, 2-11), numea unitatea cantitate limitantă, limita micimii; alți pythagoreici separație () între număr și părțile sale, anume ceea ce diferențiază multiplii de submultipli, numerele întregi de fracții. Macrobius, urmând îndeaproape această linie, susține apartenența monadei deopotrivă la categoria parului (divizibil, feminin) și a imparului (indivizibil, masculin), socotind-o principiu al tuturor numerelor (I, 6, 7 unum autem quod μονας id est unitas dicitur mas idem et femina est, par idem atque impar, ipse non numerus, sed fons et origo
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
pe de-o parte își găsesc principiul în unitate, pe de alta sunt compuse în mod omogen din unități identice între ele; astfel Multiplul devine consonant cu Unul. Punctul real este considerat nu ca o unitate pură, care este dincolo de par și impar, ci ca o limita în ilimitat (dualismul primar), drept primul lor produs. Din punct de vedere geometric, punctul 12 este principiul mărimii, al dimensiunii; cel care dă naștere liniei (I, 5, 7; I, 5, 11 si quidem unum
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
calitățile, adaptabilitate extraordinară la fiecare datorită abilităților în trasformare (ascensus - descensus) Plοt. IV, 8, 7, 58 Εnn. Noțiunile de aritmetică și metafizică se întrepătrund și se completează în fragmentul I, 6, 8-9: natura matematică (pe linie pythagoreică) a unității ca par și impar, divizibil și indivizibil își găsește o justificare pe plan metafizic: unitas = mens este indivizibilă (impară, masculină) prin participarea la Divinitate, prin structura și natura sa (Intelectul are o esență unică, structură armonioasă) și divizibilă (pară, feminină) prin faptul
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
existau 8 sfere ( era exclusă); Mercur și Venus, a căror viteză orbitală este aceeași, emit aceeași notă (II, 4, 8-9 octo sunt igitur quae moventur, sed septem soni sunt qui concinentiam de volubilitate conficiunt, propterea quia Mercurialis et Venerius orbis, pari ambitu comitati solem, viae eius tamquam satellites obsequuntur, et ideo a non nullis astronomiae, studentibus eandem vim sortiti existimantu). Ordinea așezării planetelor adoptată de Macrobius este cea platoniciană, egipteană (Pământ, Lună, Soare și celelalte cinci planete) diferită de cea a
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
3. În privința funcționalității contrariilor, Macrobius se concentrează pe funcția generatoare, pozitivă a lor, pe care o consideră o forță motrice, sursa principală și imanentă în apariția unor noi elemente sintetice, însă identice cu sine, unitare: Sufletul Universal creat din amestecul Parului și Imparului își păstrează caracterul unic, natura incorporală și armonioasă (II, 3,12; II, 17,16 et passim), muzica sferelor este o symphonia, deși este cauzată de sincretismul a două sunete contrare (II, 1, 7), alăturarea și influența reciprocă a
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
proces sau fenomen și implică: 1.6.1. dinamica sau tensiunea contrariilor: în crearea Corpului Universal, tensiunea este produsă de elementele "cele mai opuse" foc și pământ (I, 6, 21 - I, 6, 44); în constituirea Sufletului Universal dinamica există între Par (divizibil) și Impar (indivizibil) (I, 6, 2; I, 6, 46). 1.6.2. alterarea sau schimbarea calitativă: la nivelul Corpului Universal conexiunea contrariilor puternici se realizează prin intermediul apei și aerului (medietăți) pentru a legitima transmutarea lor continuă (v. supra); la
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
și umane, aparțin atât de sensibil, ca măsură a cantității și ca parte integrantă a multiplului, cât și de Inteligibil, ca Idei-numere (monada, diadă, etc.) și ca fundamentate spre Unitate (pară și impară, divizibilă și indivizibilă) care le este principiu. Parul și imparul, alături de proprietățile numerelor, proporții, progresii, raporturi numerice se află la baza creării Sufletului Universal (I, 6, 45-46) printr-o progresie geometrică unică (1, 2, 3, 4, 9, 8, 27) rezultată din uniunea progresiei dublelor, pare, pătrate (1, 2
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]