1,612 matches
-
Aliații (8 septembrie 1943), pentru ca mai apoi să treacă de partea Aliaților în luptele împotriva Germaniei, care ocupase regiunile sudice și nordice ale țarii. Controlul lui Mussolini asupra teritoriului italian nu s-a încheiat însă odată cu ieșirea Italiei din Axă. Parașutiștii germani au reușit să-l localizeze și mai apoi să-l elibereze pe Il Duce. Mussolini a înființat cu ajutorul germanilor un stat efemer - Republica Socială Italiană (RSI). Forțele armate ale RSI erau o combinație dintre unitățile paramilitare ale loialiștilor fasciști
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
dată. Amploarea acestei lupte avea să fie în curând depășită de luptele de tancuri din Africa de nord și de pe frontul de răsărite. Tot acum s-a desfășurat și Bătălia de la Fortul Eben-Emael, prima operațiune aeropurtată care a folosit atacul parașutiștilor pentru cucerirea unei poziții defensive. Istoria oficială germană a vorbit despre 18 zile de lupte grele, în timpul cărora belgienii au opus o rezistență îndârjită și a sulbiniat „vitejia extraordinară” a inamicilor. Capitularea belgienilor a obligat forțele aliate să se retragă
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
tirurilor din Frotul Eben-Emael. Fortul trebuia cucerit și distrus primul. Adolf Hitler l-a convocat pe generalul Kurt Student, comandatul "7. Flieger-Division" (Divia a 7-a aeriană), pentru găsirea unei soluții. S-a discutat pentru început un atac clasic al parașutiștilor, care ar fi atacat și distrus tunurile fortului, mai înainte ca forțele terestre germane să intre în raza lor de acțiune. Această soluție a fost respinsă. Avioanele de transport Junkers Ju 52 aveau o viteză prea mică și erau vulnerabile
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de acțiune. Această soluție a fost respinsă. Avioanele de transport Junkers Ju 52 aveau o viteză prea mică și erau vulnerabile la atacul artileriei antiaeriene belgiene și olandeze. Student a mai pus probleme condițiilor meteo - vântul puternic ar fi îndepărtat parașutiștii de țintă și i-ar fi dispersat. O încercare de parașutare dintr-un Ju 52 la înălțimea minimă operațională a dus la o dispersare de peste 300 m. Hitler a remarcat un punct slab al apărării. Acoperișurile erau plane și neprotejate
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
planor precum modelul DFS 230 ar fi putut ateriza pe aceste acoperișuri ale fortului. Student a afirmat că este posibilă aterizarea a doar 12 planoare și doar pe timp de zi. Cele 12 aparate de zbor puteau să transporte 80-90 parașutiști la obiectiv. Hitler a propus folosirea unei arme noi, "Hohlladungwaffe", o încărcătură explosivă de 50 kgcare care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Cele 12 aparate de zbor puteau să transporte 80-90 parașutiști la obiectiv. Hitler a propus folosirea unei arme noi, "Hohlladungwaffe", o încărcătură explosivă de 50 kgcare care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a 7-a și a 22-a și fuseseră organizate în "Sturmabteilung Koch" (Detașamentul de Asalt Koch, după numele comandantului, Walter Koch). Organizarea Sturmabteilung Koch a fost finalizată în noiembrie 1939. Inițial, era compusă din parașuțiști ai Regimenului I de parașutiști și geniști ai Diviziei aeriene a 7-a, plus un mic grup de piloți "Luftwaffe". "Luftwaffe" a alocat pentru atacul împotriva Țarilor de Jos 1.815 avioane de luptă, 487 de avioane de transport și 50 de planoare. Asaltul împotriva
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
3-a de infanterie britanică comandată de generalul Bernard Law Montgomery a ajuns pe pozițiile desemnate conform Planului Dyle, la Leuven. În timp ce își ocupau pozițiile, soldații belginei din Divizia a 10-a au deschis focul asupra lor, confundându-i cu parașutiștii germani. Montgomery avea să povestească că în cele din urmă a reușit să își ocupe pozițiile, plasându-și oamenii sub comanda belgienilor, fiind sigur că aceștia din urmă aveau să se retragă de îndată ce pozițiile lor aveau să intre în raza
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
-a franceză de pe flancul nordic al liniilor belgiene, care trebuia să apere axa Bruges-Ghent-Ostend și porturile de la Canalul Mânecii, a înaintat în Belgia și Olanda cu viteză maximă. Francezii au ajuns la Breda în Olanda pe 11 mai. Între timp însă, parașutiștii germani cuceriseră podul de la Moerdijk de pe râul Hollands Diep, la sud de Rotterdam, și au reușit astfel să împiedice joncțiunea armatelor franceze și olandeze. Armata olandeză s-a retras la nord de Rotterdam și Amsterdam ca să facă față noii situații
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
București, 2 - Craiova, 9 - Constanța, 10 - Iași, 11 - Oradea, 18 - Timișoara și 81 - Târgu Mureș), Divizia a 4-a Tancuri din București, Divizia a 6-a Tancuri din Târgu Mureș, patru brigăzi de infanterie de munte și trei brigăzi de parașutiști. Diviziile de infanterie motorizate erau organizate în manieră sovietică, cu trei regimente de infanterie motorizate, un regiment de tancuri și un regiment de artilerie, având circa 12.000 de soldați. Apărarea antiaeriană pentru fiecare corp de armată consta din două
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
întregul Oraș Vechi, anexat de Transiordania, ulterior Iordania. Granița cu Israelul trecea la 200 m la nord de poartă. În iunie 1967 în timpul Războiului de Șase Zile au avut loc și la Poarta Damascului lupte grele între armata iordaniană și parașutiști israelieni, care, în cele din urmă au cucerit-o. După intrarea prin poartă Damascului, la dreapta se află Cartierul Creștin, iar la stânga Cartierul Musulman. La mijloc, spre dreapta, se găsește piața de ulei de măsline, în arabă Suk Khan al-Zeit
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
Nablusului, prin care se ajunge în cartierul arab Shekh Jarrakh, și în afara orașului, continuă cu drumul spre Nablus, Samaria, Galileea și în vreme de pace, până la Damasc. Spre vest, în direcția străzii Jaffa din Orașul Nou, trece Calea Hatzanhanim ("a Parașutiștilor"), iar spre nord vest strada Haneviyim (a Profeților, în trecut strada Consulilor) leagă Poarta Damascului de mai multe cartiere evreiești. În zilele de vineri prin poartă trec zeci de mii de credincioși musulmani de pe tot cuprinsul teritoriului controlat de Autoritatea
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
-l la comandă pe generalul Walther von Reichenau. Prima misiune a Armatei a fost apărarea frontierei occidentală a Germaniei împotriva atacurilor franco-engleze în timpul campaniei din Polonia. În timpul invadării Olandei și Belgiei, Armata a 10-a a cooperat cu unități de parașutiști pentru distrugerea fortificațiilor la Eben Emael, Liège și Namur. Odată intrată în Franța, Armata a 10-a a participat la mai multe lupte, dintre care cea mai importantă a fost atacul asupra Parisului de pe 12 iunie 1940. Armata a fost
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
la Polul Sud într-o expediție solitară și neasistată iar în 2000 devenea primul om care efectua un zbor cu balonul pe deasupra Polului Nord) și de Locotenent Comandantul Alan Veal, liderul Royal Navy Freefall Parachute Display Team (echipă de elită de parașutiști a marinei regale), Grylls stabilește un record mondial pentru un dineu formal în aer liber desfășurat la cea mai mare altitudine. Operațiunea s-a desfășurat sub un balon cu aer cald ridicat la altitudinea de peste 7000 de metri cu protagoniștii
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
a durat până pe 28 noiembrie. Între timp, feldmareșalul Rundstedt a hotărât să arunce în luptă o parte a rezervelor, acestea fiind două divizii, care fuseseră inițial destinate Ofensivei din Ardeni. Au fost transferate pe front efectivele Diviziei a 3-a parașutiști, iar soldații epuizați din Diviziile 12 și 47 Volksgrenadier au fost retrase din prima linie. Problemele logistice ale acestui transfer, dar și lipsa de experiență în luptă a noilor veniți au permis în cele din urmă americanilor din Divizia I
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
americanilor din Divizia I să înfrângă rezistența germanilor în pădure și să cucerească până pe 28 noiembrie localitățile de la est de aceasta - Langerwehe, Jüngersdorf și Merode. Cu toate aceste, situați grea a atacatorilor nu s-a modificat, iar contraatacul violent al parașutiștilor germani la Merode a dus la distrugerea a două companii americane. La începutul lunii decembrie, militarii Diviziei I erau epuizați și moralul zdruncinat. Divizia I suferise deja pierderea a 6.000 de oameni. Înaintarea Diviziei a 104-a a decurs
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
americanilor a fost întâmpinată cu o rezistență puternică, având loc lupte grele, cu pierderi mari în ambele tabere. Datorită pierderilor grele, Divizia a 12-a Volksgrenadier a ajuns practic la pragul distrugerii definitive, dar a fost înlocuită la timp cu parașutiștii Diviziei a 3-a. Americanii au ocupat pe 26 noiembrie Weisweiler, după ce germanii au ales încă o dată să se retragă dintr-un oraș pentru ca să evite încercuirea. Inden a fost cucerit pe 30 noiembrie, iar triunghiul industrial, care fusese obiectivul inițial
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
special pe efectuarea unor puternice baraje de artilerie. În nord, Diviziile a 9-a și a 104-a, sprijinite de Divizia a 3-a blindată, au înaintat fără să întimpine o rezistență importantă. Germanii din Divizia a 3-a de parașutiști și în special Divizia a 246-a de infanterie nu au reușit să opună o rezistență serioasă. După patru zile de lupte, Divizia a 104-a a reușit să ajungă la Rur. După relativ puțin timp, în zonă au ajuns
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
o rezistență serioasă. După patru zile de lupte, Divizia a 104-a a reușit să ajungă la Rur. După relativ puțin timp, în zonă au ajuns și americanii din Divizia a 9-a. În timpul luptelor, Divizia a 3-a de parașutiști a fost înlocuită de Divizia a 47-a Volksgrenadier, care fusese formată în mare grabă În partea de sud, Divizia a 83-a a trebuit să facă fața unor probleme mult mai mari. Divizia a trebuit să înainteze spre orașele
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
atacului italian a avut un efect major asupra cursului celui de-al Doilea Război Mondial. Numeroși istorici militari au afirmat că intervenția germană în Balcani a întârziat declanșarea Operațiunii Barbarossa și a provocat Axei pierderi umane (în special în cazul parașutiștilor germani în timpul invaziei din Creta), care a afectat profund operațiunile de pe celelalte fronturi. Adolf Hitler, într-o convorbire cu Leni Riefenstahl, avea să recunoască cu amărăciune că „dacă italienii nu ar fi atacat Grecia și nu ar fi avut nevoie
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Mondial. Infanteriștii marini încartiruiți în cazarma din "Oostplein" au oprit invazia germană pe 10 mai 1940, apărând Podul Willem, podul feroviar adiacent și debarcaderul "Boompjes" din apropiere. Podurile rutiere și feroviare din centrul orașului Rotterdam au fost principalele ținte ale parașutiștilor germani în dimineața zilei de 10 mai, pentru că ar fi permis deplasarea Diviziei 9 Panzer către centrul Olandei. Rezistența opusă de militarii olandezi a fost peste așteptările germanilor, care, pe 14 mai 1940, au supus întregul oraș unui masiv bombardament
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
întruni suficiente persoane pentru a acoperi nevoile și a atinge scopurile bundeswehrului. Personalul din bundeswehr se ridică la aproape 250.000 de bărbați și femei. Aceștia constau din: Pe categorii de forțe armate, personalul este repartizat după cum urmează: 200 de parașutiști germani Bundeswehr vor fi trimiși pentru a sprijini trupele OSCE din Ucraina în 2014. Dintre aceștia, 150 ar trebui să monitorizeze cu drone încetarea focului în estul Ucrainei.
Bundeswehr () [Corola-website/Science/316933_a_318262]
-
controlului asupra podurilor de importanță strategică și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste Nederrijn. Planul lui Montgomery se baza pe supoziția că înaintarea forțelor terestre britanice din Corpul XXX spre podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a celor din 9. SS-Panzer-Division „Hohenstaufen” și 10.SS-Panzer-Division „Frundsberg”. Doar grupuri mici de parașutiști au reușit să ajungă în fața podului rutier din Arnhem, în timp ce restul militarilor aliați au fost opriți din înaintare în lupte din periferia orașului. În același timp, Corpul XXX nu a reușit să înainteze spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]