2,874 matches
-
lângă el. Îl priveam doar, inundat de o duioșie toropitoare. Aș fi vrut să-l mângâi pe mână, ușor, într-un fel trist, de înțelegere, de neputință, de compătimire, de zadarnică solidaritate. Îmi era milă și de mine. În loc să-mi pară bine că ajunsesem să stau la masă cu Bumbu și să beau cu un renumit profesor, lucru la care nici nu îndrăzneam să mă gândesc nu cu mulți ani înainte, în loc să mă simt onorat de o astfel de companie râvnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde se Înființa la seminarii În fiecare joi seara, la orele 18.30. De obicei Lawrence refuza să fie remunerat În bani pentru prestația depusă, de aceea studenții Îi recompensau servicile În natură, dăruindu-i care un măr, care o pară, o bucată de cârnat sau un covrig. Cum Lawrence nu putu, În ciuda tuturor Încercărilor, să renunțe la fumatul pipei, practicanții Îi aduceau, punând banii mână de la mînă, câte o punguță de tutun. Tot ei Îi dădeau bonuri de masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care era Noimann. Așa că stomatologul se gândi să-l provoace la o discuție mai incitantă: „Dacă sunteți ceea ce sunteți...” „Așa”, făcu celălalt. „... Spuneți-mi atunci, vă rog, ce este materia? Poate că Întrebarea mea s-ar putea să vi se pară naivă... Mă rog, e Întrebarea unui profan...” „De ce umblați cu fofârlica? Credeți că mă puteți duce de nas?!” spuse ciungul. „Întrebarea dumneavoastră nu e nicidecum naivă și asta o știți, ci cât se poate de parșivă...Ce aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ton îmbufnat) Mă supără perna aceea ... și ușa ... Zâna: (aleargă, ia perna și o mută mai departe, închide ușa și revine în fața lui Pinocchio) Pinocchio: (plânge, strigă și bate din picioare) Nu vreau! Nu ! Nu! ... Zâna: Copilul meu, o să-ți pară rău ! Pinocchio: Puțin îmi pasă ! Zâna: Cu febra asta vei ajunge în curând pe lumea cealaltă. Pinocchio: Nu-mi pasă de nimic! Zâna: Nu ți-e frică de moarte ? Pinocchio: Mai degrabă vreau să mor decât să beau doctoria aia
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
urmat un fel de duel în care adversarii pareau atât de egali în totul, încât nimeni n-ar fi putut spune de partea cui avea să fie izbânda. Două ore și mai bine cavalerii au cantinuat a lovi și a para, rând pe rând; a ataca și a se apăra, fără ca vreunul dintre ei să dea cel mai mic semn de oboseală. În cele din urmă, Roland lovi cu atâta putere în scutul lui Olivier și Durindada sa pătrunse atât de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și de acolo se abătu asupra lui Rinaldo care, prinzând un moment prielnic,i-a făcut o rană mortală. Creatura ciudată a mai avut, totuși, puterea de a se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i atacurile pe care Rinalsdo le para cum putea, în vreme ce tânăra fată urmărea lupta. Bătălia continua devenind din ce în ce mai Crâncenă, când Rinaldo, în culmea deznădejdii, s-a hotărât să folosească un șiretlic.El s-a trântit la pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
văzând că nu-l mai poate manevra, prinse un moment prielnic și se ridică în șea, sărind jos; apoi scăpat de piedicile ce i le punea calul, reluă lupta pe picior de egalitate. Dibăcia lor în a ataca și a para era aceeași; unul se ridica, celălalt se pleca; cu un picior înfipt solid în pămânr ei se întorceau și se roteau pentru a da lovituri sau a le evita. În cele din urmă Rinaldo, aruncându-se asupra circazianului, îi dădu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
descoperit doi bărbați încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte. Unul dintre ei era cavaler de nobilă și bărbătească înfățișare, celălalt, un uriaș feroce. Cavalerul se apăra cu dibăcie de bâta grea a uriașului, sărind la timp sau parându-i loviturile când cu sabia, când cu scutul. Rogero a rămas spectator căci nu-și putea îngădui să se amestece, deși un simțământ tainic îl îndemna să ia partea cavalerului. În cele din urmă, el a văzut cu mâhnire bâta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
advedrsarul ca Hercule pe Anteu. Mandricardo, mai furios decât Roland, se silea din răsputeri să-l răstoarne pe paladin din șa și în aceste sforțări lăsase din mână frâul calului. Roland, mai calm, a văzut aceasta. Cu o mână el para loviturile lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Soho House. El continuă. —Elisa a sunat și i-am spus că n-am cum să ajung; sunt așteptat la petrecerea lui Caleb. M-a Întrebat dacă poate să-i aducă aici pe tipii de la BlackBerry, că o să li se pară mișto să vadă „o adevărată petrecere branșată“ sau un căcat de felul ăsta. Așa că trebuie să ajungă din clipă-n clipă. Aici trebuie să fim, bine? M-am uitat la el bănuitoare, Întrebându-mă cum de s-a ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
M-am prins imediat că așa trebuie să se comporte iubitele și i-am dat și eu pe ai mei peste cap. Ipotetic vorbind? Întrebă Kamal. Se gândi o clipă, apoi spuse: Domnule Weston, cred că turcoaicele o să vi se pară la fel ca americancele, englezoaicele și toate celelalte - unele sunt, ca să spunem așa, mai dispuse, iar altele vin din familii bune și nu vor să se bage În așa ceva. —Și pe care dintre ele avem mai multe șanse să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
afară de la școală pentru că ai furat lucrările altora? Sau poate că povestea din seara aceea În care te-ai culcat nu cu unu, nu cu doi, nu cu trei, ci cu patru tipi din echipa de lacrosse o să i se pară amuzantă? Hmm, ce zici, Abby? —Bette, ascultă, eu... Avery părea să nu fi auzit nici un cuvânt din ce spusesem, preocupat doar de cum va fi afectată viața lui de toată chestia. Nu, Avery, tu să mă asculți, am șuierat cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acesta condamnă în cuvinte grele Mișcarea Legionară a tineretului. Biserica ortodoxă ia atitudine fățiș ostilă tinerimii românești. E dureros, e extrem de dureros!... Să lupți pentru Biserica Patriei tale la marginea lumii creștine. Focul care arde bisericile de alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și Biserica ne condamnă ca periculoși ai Neamului, ca rătăciți, ca străini de Neam. Ce tragedie în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
privit o și a tăiat cu ea teancul de cărți pe care îl ținea în palmă. Apoi a prins să le răsfoiască una după alta și să-i depene înțelesul fiecăreia: ―Cum văd eu, aici sufletul tău arde cum îi para după o afurisită de muiere. Bagă de samă, însă, că nu i o treabă la locul ei... Ai s-o ai, numai că... ceva nu-i cum trebuie... Îi cu primejdie, frumosul lelii. ― Adică... cum „îi cu primejdie?” ― Nu se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Tamarind, la 2307. Nu putea să-i destăinuiască nimănui conținutul trusei lui pentru probe. Trebuia să-i anunțe pe cei de la LAPD despre scrisoarea care îl informa unde se aciuase Marty Goines, să plaseze informația la o dată ulterioară, ca să nu pară nimic senzațional, și să-i lase pe cei de la oraș să descopere singuri locul grozăviei. Leo Bordoni era o necunoscută, dar probabil că era un pușcăriaș îndeajuns de pățit ca să-și țină gura. Mai trebuia să inventeze o poveste despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Baba“, unde ne duceam să cumpărăm penare, penițe, gume, culori, tuș, caiete, unele mai tentante decât altele. 62 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Cum era atmosfera culturală în Parisul acelei perioade? — Eram fericită, trăiam un adevărat vis, mă com param cu Alice în Țara Minunilor, dar trăirile ei erau pa lide pe lângă ce simțeam eu în acea epocă de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
oină" ― trăiască Cioc, săracul! ― și conul se-nfige în ușă, căzând imediat jos și lăsând o urmă adâncă în lemn. Fără să vreau îmi îndrept privirea spre ușă și reflectez: "O fi bătrânul ochitor bun, dar și eu i-am parat-o pe cinste! Ia uită-te, frate-meu, ce m-aștepta!" În sfârșit, cu chiu, cu vai, tata mi-a scris următoarele: "Stimate Domnule Profesor, Am aflat cu destulă părere de rău despre necuviința fiului meu! Vă prezint scuzele mele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
maximă, auzii că mă împroașcă vehement cu cele mai groaznice invective: ― Bine, mă, nenorocitule, ce ți-a venit să spui numele meu?! Ai?! ― Cum, mă, Fănică, în loc să-mi mulțumești și să-ți pară bine, tu te superi? ― Cum o să-mi pară bine, mă? Tu nu te gândești ce situație mi-ai creat? Păi mai pot eu în viața mea să știu o dată măcar, așa de bine, la Română, și să mai iau un "zece"?! Ce mă fac eu acu'? Toți colegii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu merg, fraților! E aproape 11, mâine la 6 trebuie să fiu în picioare. Și pe urmă, mie nu-mi place înghețata, că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta, o să-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
În ansamblu, putea fi câștigată de Soliman. Domnitorul fusese scos din luptă vreme de mai bine de un ceas, iar armata otomană era Într-o ofensivă imposibil de oprit. Trupele moldovene erau cuprinse de haos. - Semnal către răzeșime! strigă Oană, parând cu garda spadei lama unui iatagan, răsucind apoi Încheietura și zburând, cu vârful, capul unui Cuceritor. Retragere ordonată, un pas! Stegarul Isailă nu-și crezu ochilor. Și totuși, era adevărat. Săgeata roșie indica retragere cu un pas. Ridică sabia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spadă! Nedumerit, căpitanul puse mâna pe prima armă aflată la Îndemână. - Și acum apără-te! strigă tânărul, atacând cu o lovitură Înaltă, de spintecare verticală, continuată cu lovituri scurte, laterale. Căpitanul eschivă atacul cu o simplă Întoarcere de trunchi și pară cu lejeritate combinația laterală. Apoi continuă să procedeze la fel, eschivând și blocând, fără a da un pas Înapoi. - Tehnica italiană... murmură, zâmbind, după al doilea atac al fiului său. Nu e rău deloc... Parcă se simte aici mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să Înțeleagă că, pentru el, probele nu s-au terminat. Dădu pinteni și făcu o voltă scurtă pe stânga, ieșind din Încercarea de Încercuire efectuată de Apărători. Dar nu câștigase decât câteva secunde. Destul ca să-și scoată sabia și să pareze loviturile rapide venite parcă din toate direcțiile. Trei Apărători intraseră În luptă directă cu el, ceilalți șapte Îi baraseră trecerea. Erau spadasini excelenți, iar loviturile lor erau rapide și precise. Alexandru Înțelese că nu poate scăpa decât prin deplasări scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
secunde Întoarse iarăși scurt, blocând avansul unui alt Apărător, pe care Îl surprinse cu sabia jos și Îl atinse pe umăr. Apărătorul Înțelese semnul (ar fi fost lovit la gât Într-o luptă reală) și ieși din cursă. Rămăseseră opt. Pară cu Îndemânare un atac venit din dreapta, apoi țâșni din nou În față, intrând Într-o confruntare frontală cu unul din Apărători. Lamele săbiilor se mișcau cu o repeziciune care le făcea aproape invizibile. Dar tânărul Întârziase prea mult Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de această dată, tânărul fu mult mai rapid decât până atunci. Scoase unul din buzdugane, se răsuci brusc și lovi pieptul acoperit cu platoșă al Apărătorului din dreapta, care căzu din șa aproape fără răsuflare. Lovi apoi În stânga, dar celălalt luptător pară cu garda sabiei. Forța loviturii fusese, totuși, suficient de mare ca să rupă sabia la o palmă mai sus de mâner. - Cinci... murmură Vasile al lui Scatoalcă, uimit. Ceilalți cinci Apărători Îl Încercuiră. Tânărul nu mai Încercă să scape, ci atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]