1,988 matches
-
bătrânii nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încît trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănîndu-și amintirile, câte unul se trezea exclamînd: "Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?" Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic." Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întîmplat să-ți propună să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moartea, lui, cum te temeai înainte de viața lui. Și zici la fel: cum, tocmai acum cînd...? În cazul ăsta mereu sîntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm îi paraliză mușchii gâtului, împiedicând cuvintele să iasă. Acum zgomotul pașilor se apropia și Maggie aștepta împietrită. Ușa bucătăriei se deschise. Se uită în spate și văzu silueta unui bărbat ivindu-se în cadrul ușii iar în umbră, conturul clar al unui pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
repede pe o alee lăturalnică. Cei patru oameni-iepuri se aflau în spatele ei, recuperând teren. Se opri din nou. Maggie simțea că răsuflarea ei din viața reală devenea rapidă și gâfâită. Oricine ar fi fost cei din spatele capetelor de iepure, îi paralizau avatarul. Acum nu va mai putea să se întoarcă la insula de pe lacul Geneva. Oricare ar fi fost mesajul pe care Shimon Guttman îl ascunsese acolo, nu putea ajunge acum la el. Maggie auzi ușile liftului deschizându-se. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cumva experimenta starea de conștiință a morților. Simțurile îi reveneau încet, ca într-o succesiune. După ochi, urmară brațele, care îi dădură de știre că erau imobilizate. Se strădui să-și amintească: fusese împușcat și acolo? Era posibil să fie paralizat? Încercă să nu intre în panică. În schimb, își simți inima încetinindu-și ritmul până la bătăile acelea slabe, care anunță de regulă momentul morții. Era ca și cum trupul lui ar fi intrat de urgență într-o stare de criogenie, știind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rupt coloana vertebrală. — Dă-mi mâna, strigă domnul Gonzalez, cu teroare în vocea lui de tenor. Te ajut să te ridici. — Nu. Nu trebuie niciodată să miști o persoană cu coloana ruptă fără să ai o targă. Nu vreau să paralizez din cauza incompetenței tale. Te rog, încearcă să te ridici, domnule Reilly. Domnul Gonzalez privea la muntele de la picioarele sale. Îl părăsi curajul. Te ajut eu. Nu cred că e ceva grav. — Lasă-mă în pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rabla de cărucior din fața prăvăliei mele. — Te asigur că nu din voința mea m-am prăbușit aici, în fața speluncii tale. Nu-mi doream deloc să mă reîntorc în camera ta de gazare. M-au lăsat pur și simplu picioarele. Sunt paralizat. — Du-te și paralizează după colțu’ străzii. Numai tu lipseai să stai din nou pe aici ca să-mi ruinezi investiția. Cu cercelu’ ăla arăți ca un poponar. Oamenii o să creadă că-i un bar pentru d-alde ăștia. Pleacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prăvăliei mele. — Te asigur că nu din voința mea m-am prăbușit aici, în fața speluncii tale. Nu-mi doream deloc să mă reîntorc în camera ta de gazare. M-au lăsat pur și simplu picioarele. Sunt paralizat. — Du-te și paralizează după colțu’ străzii. Numai tu lipseai să stai din nou pe aici ca să-mi ruinezi investiția. Cu cercelu’ ăla arăți ca un poponar. Oamenii o să creadă că-i un bar pentru d-alde ăștia. Pleacă de aici! — Oamenii nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nervoase, a determinat apariția unei epidemii în masă până în anul 2010. După ce au fost înregistrate o sută de decese, sondajele au indicat că ceva trebuia întreprins rapid pentru a ne salva tinerii de dependență. Instituțiile care veghează la respectarea legilor, paralizate de fenomenul folosirii în masă și de larga răspândire a noului medicament Meth, s-au orientat în cele din urmă spre guvernul federal. Faptul că s-a apelat la Garda Națională, verificările în școli și căutările întreprinse pentru depistarea drogurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fie. Asta poate speria orice persoană rațională. Este vorba de o boală contagioasă, cu o rată de mortalitate de 10%, care s-a răspândit în peste douăzeci de țări din lume. Și totuși cercetarea științifică pentru combaterea acestei boli este paralizată, de teama brevetelor. Pentru moment, hepatita C, HIV, gripa hemofilă și diverse gene diabetice sunt proprietatea unei anumite entități. Și nu ar trebui să fie. Nimeni nu poate să fie proprietarul unei boli. Dacă se pune capăt brevetării genelor, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să observe un lucru atât de evident, s-a răsucit pe călcâiul pantofului cu tocul rupt și s-a așezat pe scaunul de lângă femeia cu batic pe cap. Abia atunci l-a observat pe soțul acesteia care stătea nemișcat, aproape paralizat de stânjeneală. Nu părea să o judece pe Zeliha, ci mai curând să se bălăcească În neplăcerea de-a fi singurul bărbat de acolo, din acea zonă țipător de feminină. Pentru o clipă, lui Zeliha i s-a făcut milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Gobi În lungime (1 500 de kilometri). Dacă mă Îndepărtam cu mai mult de cincizeci de metri de poarta de intrare În imobilul nostru, eram convins că o să leșin. Aveam impresia că nu mai am oxigen, mușchii respiratorii aveau să paralizeze rapid. Mă sprijineam de fațade și Înaintam centimetru cu centimetru, Într-o stare de Încordare extremă. Am renunțat repede la aceste eforturi nemaipomenite - de fapt, nici măcar n-am renunțat la ele, am devenit incapabil să le mai fac și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În patul imens al familei Rothschild din San Francisco. Cearșafurile erau de un alb imaculat. Mai Întâi, visă că era actriță În București. Se Îndrepta spre scenă, fără să știe dacă energia tuturor oamenilor din sala mare urma să o paralizeze sau să Îi dea putere. Apoi Începea să joace. Ascunși În Întuneric, spectatorii se hrăneau cu cuvintele ei, iar ea se hrănea la rândul ei cu energia lor și se simțea bine, se simțea fericită. Bunica ei, Maia, stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apartamentul Înghesuit nici măcar un minut. Simțea nevoia unui spațiu deschis și ieși din casă, aproape alergând spre Central Park. Sufletul Îi rămăsese la dealurile verzi ale Californiei. Copacii dezgoliți Își profilau siluetele Întunecate pe fundalul albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
încercat chiar gândul sinuciderii și dacă n-aș fi fost atât de laș în fața morții poate aș fi făcut-o; dar cu moartea n-am reușit niciodată să mă comport cum mă comportasem cu tata în copilărie; ea m-a paralizat, m-a înfricoșat, m-a redus la tăcere. Nu-mi mai rămânea decât să rup într-un fel cu trecutul, iar azilul despre care mi se vorbise mi se părea din ce în ce mai potrivit pentru asta, mai ales că marmura din atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că ai stat prea aproape de el? Doar nu ești tu de vină, nu tu ai fixat distanța dintre... Sau poate nu i-a plăcut mirosul? Dar ce, numai tu ai urinat acolo? Nu mirosea și propria lui urină? Ești aproape paralizat de spaimă. Mai bine te abțineai, nu veneai odată cu el. Mai bine erai câine și făceai undeva lângă un tufiș. Poate chiar în Olimp. Tot e Olimpul gol, de când zeii umblă pe la pisoarele muritorilor.” „Sportul atrage mulțimi din ce în ce mai numeroase. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îngriji pe bolnav din moment ce nici unul dintre cei trei doctori din azil nu fusese chemat vreodată să-l consulte, iar când am încercat să exprim eu această nedumerire au trecut peste ea. Anton a lansat într-o zi bănuiala că Bătrânul paralizase (Nelson a fost de părere că poate orbise, iar Dominic le-a povestit că văzuse la bar un nobil decăzut care dase în mintea copiilor) și că se închisese în sala cu oglinzi ca să nu se compromită. Dar asemenea presupuneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cunoașteți»” Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. „Sper că n-ai să faci una ca asta”. „Dar de ce nu?” „Pentru că te rog”, zise el serios, uitându-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu, dimpotrivă, simțeam constrângerea atracției. Dar, de fapt, lui Dinu îi făcea bine obrăznicia mea. Agățat de ea, putea să tragă cu ochiul, peste umărul meu, la lucruri pe care n-ar fi îndrăznit, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric apos, o noapte îmbibată de o ploaie ticăloasă; mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încât m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încât trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănându-și amintirile, câte unul se trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?” „Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic”. Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de un ochi invizibil, mă străduiam să-mi impun o atitudine cât mai avantajoasă și să par liniștit, deși îmi auzeam pulsul zvâcnind la tâmplă. Ca să mă calmez, m-am uitat în jur. Abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întâmplat să-ți propună sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
moartea lui, cum te temeai înainte de viața lui. Și zici la fel: cum, tocmai acum când...? În cazul ăsta mereu suntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat o ultimă ieșire din această discuție. — Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. — Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]