2,639 matches
-
lumi grotești. Lumea lui Jupân Dumitrache, cu Ipingescu și Venturiano, e angajată în grave dezbateri de politică, iar cea a lui Trahanache, Tipătescu, Farfuridi, Cațavencu, Zoe, Dandanache e lansată întro cursă spre deputăție. Conu Leonida și Nae Girimea trăiesc în parodia conștientă a vieții, care e carnavalul și lăsata secului tot un motiv carnavelesc. Personajele sunt parodice, dar numai noi, cititorii și spectatorii, avem această conștiință, a caricaturii lor, în timp ce ei își joacă pătrunși rolurile, cu convingere, ascunzându-se sub măștile
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
carte. La intrarea noastră, însă, ciudat, toți își părăsesc ocupațiile și încep să ne privească plini de curiozitate. În ochii celor mai mulți citeam neîncrederea. Parcă ar fi vrut să spună: "Ce ispravă or să facă flăcăiașii ăștia!? Zeus, Prometeu, Hefaistos?! Ce parodie! Hm! Hm!" Barbă stătea pe un scaun, deoparte, lângă fereastră. Îi făcu semn lui Todor, și acesta spuse: ― Domnilor profesori, îmi dați voie să vă prezint pe interpreții scenelor din "Prometeu"... Domnul Moscu și domnul Băjenaru dintr-a VII-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sînteți mici și subțiri, ce mutre ați fi avut în Prometeu și Hefaistos! Păi Prometeu, bă, era... Prometeu, titan. Și Hefaistos, zeu, Nae, fierar! Dar noi? A! conveni el cu bonomie, dacă s-ar fi anunțat că se joacă în parodie, da, mai du-te-vino! Dar așa, e mai adecvat în uniformă. Și mai bine să lăsăm discuția și să mai facem o repetiție, că, știți, cât sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un ultim gînd: în conacul burghez al Hallipilor stau fatalități seculare; vestibulul părăsit semăna cu parodia unui templu și Mika-Le cu o păpușă de lemn, ca acele care se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la distanțe enorme, făpturile și aventura lor. Dar toate veacurile astea care trăiesc în noi probabil nu ne copleșesc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Adolful la o redacție, strecurând cine știe ce notițe artistice, și i-am spus să-și pună botniță că altfel mă amestec și știe el ce vrea să zică!. -- De necrezut! zise Mini. Nu pot deloc să-mi închipui mimica asta de parodie la Mika-Le, așa de inertă. Și fu nemulțumită ca ori de câte ori o noțiune nu-și realiza îndată imaginea. - Aș! Ce inertă? Să vezi strâmbături ... cum reproduce glasul mat și vorbele dulci ale pictorului - urmate de chițăituri și de aplauzele furtunoase ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu mine? Îmi cer scuze. Ce accent oribil poate să aibă. — Lochinverarie, zice doamna Privett-Clampe. Sunt sigură c-a fost o cină la Lochinverarie. Ați fi foarte amabil, zice Vesey. Da, foarte, spune și sir Wyndham, așezându-se într-o parodie de scaun Luis al XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii - căci el măcar fusese autentic. Ei nu puseseră în scenă decât o biată parodie a distracției. Râdeau ca să se audă râzând și exhibau o senzualitate care nu avea nici o legătură cu simțurile și nici măcar cu instinctele, ci era rânită de pe fundul imaginației lor sărace ca ei să poată mima plăcerea senzuală. Copulo ergo sum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cadavre-model, din congelatorul măcelului cotidian. Suntem împreună, iată, toți trei, în marea pungă a zilei, în fața șinelor de tramvai, gata să ne aruncăm, să stopăm bâlciul. O clipă, o fracțiune morbidă, o șansă enormă, sublimă, să redevenim stăpâni, să încheiem parodia. Traversăm strada în dreptul semaforului, lumina ne orbește, iată, v-am dat soare, vi-l păziți, vi-l măriți, până vă orbește, aici, în fața șinelor ucigașe, traversăm, cu grijă, sub pedeapsa soarelui nemilos, soarele turbat al plictiselii noastre, zâna obeză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
voiam să îl las de izbeliște. Toată ziua m-am gândit că mi-a cerut asta deoarece sunt singură și nu am un prieten. Acum trebuie să pretind că sunt fericită și nu-i deloc așa. E un fel de parodie a ceea ce mi-aș dori, înțelegi? Am plâns toată după-amiaza și deodată am simțit o nevoie nebună să-l sun pe Lewis și să-l întreb de ce nu mă mai sună. Dacă aș ști, aș putea rezolva problema. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
hârtie termică, așa cum se folosea În anii aceia. Erau, În realitate, două texte, primul cu rânduri dese, ocupând prima jumătate a paginii, iar al doilea Împărțit parcă În mici versete mutilate... Primul text era un fel de litanie demonică, o parodie de limbă semitică: Kuabris Defrabax Rexulon Ukkazaal Ukzaab Urpaefel Taculbain Habrak Hacoruin Maquafel Tebrain Hmcatuin Rokasor Himesor Argaabil Kaquaan Docrabax Reisaz Reisabrax Decaiquan Oiquaquil Zaitabor Qaxaop Dugraq Xaelobran Disaeda Magisuan Raitak Huidal Uscolda Arabaom Zipreus Mecrim Cosmae Duquifas Rocarbis „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oase, putregaiuri forfotind și zăngănind hilare, la fiece pas. Alții se regăseau, însă, într-o stare fizică ceva mai bună, mai reavănă, adică mai puțin pronunțată, de degradare și de descompunere, ceea ce-i făcea relativ mai lesne de recunoscut. Mare parodie, mare exhumare, mare! Scoate banu', neamule! expiră Avocatul. Uite-l pe Cutare... Și pe Cutărică... Și pe-al lui Cutărescu! enumera Apostatul alert și transpirat, parcă voios. S-a scrântit la bilă, săracu', de spaimă! îl taxează Fratele. Uite-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe cap. Apoi au început să-l salute: «Bucură-te, rege al iudeilor!». Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, i se închinau” (Mc 15,17-19). Batjocura lor se inspira din omagiul datorat Cezarului. Parodia era completată de coroana de spini, care încerca să imite coroana de lauri purtată de Cezar, mantia de purpură, trestia (simbolizând sceptrul), cuvintele adresate ca unui rege (Mc 15,18-19). Scena este întregită de momentul când îi oferă lui Isus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
pentru motive politice, trebuia să arunce în aer o statuie fusese anulată de ploaie și înlocuită cu trăsnetul care in-cendiase stejarul centenar. Prezența dinamitei constituia un element caracteristic epocii contemporane. Din acest punct de vedere, incidentul i se părea o parodie, aproape o caricatură a epifaniei trăsnetelor. Totuși, substituția obiectului - stejarul în locul statuii - rămânea enigmatică. Dar nimic din tot ce aflase în cele trei întîlniri care au urmat n-a contribuit să-l lămurească. Își aminti de titlu patru ani mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe "olimpieni". Nu-i simțeam severi, intransigenți. Și mă încînta să văd că niște zei duceau o existență de copii mari care nu reușeau să se maturizeze. Preferau să imite ce observau la oameni, fără să se ridice peste limitele parodiei. Încă nu eram pregătit să pricep că tocmai această capacitate a lor de a rămâne copii mari le asigura nemurirea. Deoarece, rămânând copii, nu descopereau moartea. Luam din legende coaja, fără să ajung la miez. Apoi, am trecut și printr-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să-i atingă umărul, iar el o tolera. Ideea o traumatiza. Se ridică și începu să se plimbe prin cameră. Inimaginabil: Toscana, echidne și fratele ei. Se uita la el așa cum stătea pe canapea, încruntându-se la mamiferele înapoiate - o parodie de entuziasm. —Uită-te și tu la chestia aia! A fost părăsită de evoluție. A fost lăsată în urmă. Asta-i cea mai tristă chestie pe care am văzut-o vreodată. Își ridică privirea și o văzu învârtindu-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câteva dintre abuzuri și inconveniențe: - obișnuința de a compune mise și motete pe cantus firmus gregorian, modificat în melodie și ritm și cu valori lungi de notă; - obișnuința de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără a se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a fiecărui cantus firmus care nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem, Josquin și Palestrina. Nu mai erau permise nici misele parodii, construite pe compoziții polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat acestor norme sau, mai bine zis, uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori, au omis să semnaleze în titlu proveniența profană a materialelor lor constructive, dând naștere astfel
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind de la claviculă, se întindea un cioc imens, ca al unui cuc uriaș. Fața nu avea trăsături, deși două calote negre se bolteau în afară, ca niște parodii de globi oculari. — Are gura deschisă, zise Munro. — Da, dar aerul tremură deasupra ei, observă Ozenfant. Se va închide curînd, și atunci, bum! — Cînd a fost adus? — Acum nouă luni, nouă zile, și douăzeci și două de ore. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu o istorie plicticoasă și sumară a istoriei literaturii, de parcă rezumarea marii tradiții ar culmina cu opera lui! Dintre cele unsprezece mari narațiuni menționate, doar una a influențat cartea Lanark. Discursul lui Monboddo din ultima parte din Lanark este o parodie mizeră a lecției de istorie a arhanghelui Mihail prezentă în ultima carte din Paradisul pierdut și eșuează din aceleași motive. O proprietate nu este întotdeauna valoroasă pentru că a fost furată de la un om bogat. Și prin acest procedeu literar furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și în The wind in the willows, Hercule este un Mister Toad atras, irezistibil, de noutatea tehnologică. Tentativele sale de a fi, rând pe rând, pilot de curse, alergător sau astronaut nasc, în micul lor cosmos, o revoltă a elementelor. Parodia face parte din pactul narațiunii și unul dintre episoadele memorabile pe care Pif le imaginează este cel în care Pif și Hercule, alături de companionii lor, cei doi savanți scrântiți și puși pe șotii, au ambiția de a porni, temerar, către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
stigmatul prejudecăților ce leagă banda desenată de minoratul infantil. Milo Manara este marcat de amprenta identitară a emancipării sexuale și revoluției moravurilor. De aici, tentația lui Manara de a trece granițele domeniului erotismului. Poetica lui Manara este aceea a subversiunii, parodiei și reveriei. Corpul feminin și sexualitatea nu mai sunt prezențe marginale, ci expresia unei forțe vitale la fel de puternice și de de vizionare precum lava viselor. Cochetând cu teritoriul interzis și controversat al sexualității, Manara combină referința la trup și energiile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
s-au discutat la sediul guvernului. De ce să împartă Ierusalimul când Avraam a spus că le aparține lor, în întregime? — Vor anula imediat negocierile, interveni unul dintre cei mai de încredere locțiitori ai lui Salim. —Așa vor face. Și această parodie de proces de pace se va termina. Nu se va mai pune în discuție entitatea sionistă. Nu se vor mai profera nonsensuri legate de pactizarea cu dușmanul. Ne putem întoarce la lupta legitimă, cea pe care Profetul, pacea fie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-a oprit și a Început s-o imite pe bunică-sa. — Draga mea, draga mea! Pământul e mămica ta, apa e tăticul tău. Bunica Gülsüm s-a făcut că nu observă. Încurajată de indiferența ei, Asya și-a continuat parodia. Era rândul violetei africane să fie udată. Preferata bunicii Gülsüm. Aceasta a gângurit spre floare: — Ce mai faci, draga mea? — Ce mai faci, draga mea? a gângurit Asya În bătaie de joc. Bunica Gülsüm s-a Încruntat și a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru că ne reconforta Înțelegerea - de-acum tacită, așa cum impune eticheta ironiei - că ne ocupam cu parodierea logicii altora. Dar În lungile pauze În care fiecare acumula probe pentru discuțiile În colectiv și având conștiința Împăcată că acumulam piese pentru o parodie de mozaic, creierul nostru se obișnuia să caute legături, legături, legături Între un lucru și oricare altul, iar pentru a o putea face În mod automat trebuia să capete niște obișnuințe. Cred că nu mai e nici o diferență, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
serios, gândirea incoerentă și confuză, incapabilitatea de a acapara cunoștințe sistematice și aveau convingerea că trebuie să deteste și să dezaprobe paradigmele științifice, afirmând că omul nu e demn decât de visare și de divinație, adică de intuiție. 1.3. Parodiile misticismului Unele manifestări artistice și literare pseudomistice pot câteodată să dea impresia, în ochii persoanelor superficiale sau insuficient cultivate, de realizări cauzate de un real talent. Unele publicații în care se afirmă anumite doctrine ”mistice” sunt atât de superficiale încât
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]