9,932 matches
-
bățului de undiță, se mai infiltrează apa prin lemn către mîna care ține contactul cu realitatea, mai scade apa și partea uscată a realității se întinde, așa și în viață, se mai amestecă lucrurile, între cele reale se mai amesteca pete, stropi ai imaginației. Sînt limpede, domnule Mihail?" Directorul Serviciului îl privi îndelung, de parcă ar fi vrut să spună că lumea e plină de nebuni, de unii trebuie să ții seama, de alții nu. Deocamdată mai ține seama. "E clar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci viața lui nu mai avea nici un temei; atunci omul era taina tainelor, atunci denecuprinsul era tăgăduit. Dacă era să‑și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise până‑n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN‑ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sânge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor fi consemnate În Cartea morților, cu un comentariu al observatorului din umbră. Istoria este pentru Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
harului său pictural a ajuns cu totul Întâmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i‑a văruit baia (cântând tot timpul Kozarčanka și bătând tactul cu mâna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și‑a suflecat mânecile și s‑a pus pe treabă. Cum n‑a reușit să le Înlăture de pe pereți, și‑a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c‑un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot prin pata albă de nădușeală care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Krușevan), În ultimii ani ai secolului trecut, În plină desfășurare a afacerii Dreyfus, care divizase Franța În două tabere. Traducerea făcută din rusă menținea topica tipic slavă, abunda de pleonasme (era celebra traducere care avea pe prima pagină o imensă pată de cerneală, aidoma „peceții sângeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev, tot așa și mărturiile privind apariția primei versiuni a Conspirației (care În mod infam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v‑ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care se ridicau până aproape de suprafață în nopțile foarte întunecoase. Alteori, dar numai când marea era liniștită, petele fosforescente alunecau la numai câțiva metri pe dedesubtul carenei, luând forme bizare, ca și cum ar fi fost vorba de un iluzionist care se împarte în două sau în mai multe bucăți, ce apoi se unesc la loc. Era de presupus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oricărui obiect plutitor, lăsându-se foarte usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii de pe Marara îi capturau folosindu-se de harpoane sau de cârlige de sidef, de os sau de lemn, pe care le fabricau cu multă răbdare, cu ajutorul rudimentarelor bucăți de coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
milă și ceva depărtare, Navigatorul-Căpitan le dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându-le cum se apropie la lumina lunii, care era deja pe punctul să dispară la orizont. Nu erau decât două pete care alunecau încet peste un ocean calm, insă Tapú Tetuanúi avea impresia că erau doi paianjeni uriași, cu niște picioare enorme, care se pregăteau să se arunce prin surprindere asupra victimelor, profitând de întuneric. Bietului băiat începuseră să-i transpire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atingeau deja picioarele naufragiaților. Era doar o chestiune de timp. Navă lui Octar abia se mai ridică la câțiva centimetri deasupra apei. Un om scoase un strigăt sfâșietor când un rechin-ciocan îi smulse un picior, dintr-o singură mușcătură. O pată roșie se întinse în jurul lui și, ca și cum acesta ar fi fost semnalul de mult timp așteptat, zeci de rechini se lansară la atac în cel mai brutal și sângeros măcel la care asistase cineva vreodată. Marea se vopsi în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii atât de mari încât aproape i se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete. Gulerul cămășii apretat, ridicat ca un gard alb în jurul gâtului său subțire și pătat. — Oamenii de care vă ascundeți, va spune domnul Whittier, nu vă vor iluminați. Ei vor să știe la ce să se aștepte. Domnul Whittier va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai. Fiecare pată umedă ca o umbră cu brațele și picioarele întinse. Ca o nălucă mucezită. Luând o lingură plină cu bucăți de pui Marsala, domnul Whittier spune: — Până când nu vei reuși să ignori circumstanțele în care te afli și să faci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spun: “Fii produsul tău. Nu-ntinde coarda”. Ca o ironie a sorții, aceiași producători ți se adresează cu “Roată Fitness”, pentru că asta scrie în căsuța ta din desfășurător. Scrie “Investiții video” în căsuța tânărului ferchezuit. În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un babalâc care și-a pieptănat peste chelie șuvițele de păr care i-au mai rămas. S-a sculat la cinci dimineața în patul lui de la Motelul 6 să ajungă aici și să-și prezinte invenția, peria specială de scos pete. Săracul de el. I se pune microfonul și e condus pe scenă, în platoul “cameră de zi”, cu pădurea tropicală de plante din plastic. Stă acolo, sub reflectoarele incandescente, în timp ce prezentatoarea face “âncălzirea” în direct. Platoul “cameră de zi” e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
audiență întreg segmentul de cincisprezece minute. — Nasol, îi spune spilcuitul blondei noastre, și-și face rapid semnul crucii, ca un bun catolic, dar mai bine i-o fac ăluia decât unuia dintre noi. Abia a început demonstrația periei de scos pete, și, cât ai zice pește, segmentul A e scos din direct în favoarea vasului de croazieră, a cărui soartă e pecetluită. În camera verde, așezați pe o canapea roasă de piele, într-o AID cu două cifre, spilcuitul spune că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de promovare ca ăsta e noul vodevil. Mergi din oraș în oraș, din hotel în hotel, câte o singură reprezentație la televiziunea sau radioul local. Încerci să vinzi noul tău tip de ondulator de păr îmbunătățit sau soluția de scos pete sau roata de fitness. Ai șapte minute ca să-ți prezinți produsul. Asta dacă nu te aruncă în segmentul F - ultimul - acolo, în jumătate din AID-uri, ești scos pur și simplu din grilă fiindcă segmentul anterior a fost prea lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o cravată pătată, tu vei fi invitatul pe care-l taie dacă nu mai au timp. Orice post de televiziune vrea material curat, îngrijit, fermecător. Un material cu vino-ncoa’ la cameră. O față drăguță, pentru că o perie de scos pete sau o roată de fitness nu pot vorbi. Pur și simplu un material tonic, care să binedispună. Pe monitor, pielea care-i atârnă babalâcului pe gât e împăturită, și cutele strânse sunt vârâte în gulerul albastru apretat, închis până sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
schemă. Înainte să se termine publicitatea și să treacă la un reportaj despre traficul rutier, o imagine în direct a unei camere de luat vederi de pe o autostradă și vocea comentatoriului, înainte de toate astea producătoarea va însoți peria de scos pete înapoi în camera verde. Producătoarea de platou îi va înmâna microfonul fără fir spilcuitului cu „ Investiții video”. Îi va spune Roții de Fitness: „Vă mulțumesc că ați venit, dar ne pare rău. Avem prea mulți invitați, și emisiunea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în jos, încadrând chelia lui acoperită de pete. Lângă scaunul Sfântului Fără-Mațe, Cora Reynolds mănâncă netulburată cireșele și frișca de pe covorul prăfos. Miss America spune: Să nu crezi c-am terminat cu asta... Și agită lama cuțitului spre toți cei prezenți în hol. O legănare rapidă a brațului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în hainele ei, trecându-și limba peste buzele întredeschise. De sub tricoul suflecat se zărește abdomenul zdrențăroasei, plat, fără pic de grăsime, și pielea ei rozalie, îngrijită. Erecția bețivului i-a umflat la prohab pantalonii largi. În vârful umflăturii e o pată întunecată și umedă. Packer și Evelyn sunt probabil singurii care-i privesc pe cei doi pipăindu-se. Valeții dau fuga de-aici până la garajul din josul străzii. Mulțimea de noi îmbogățiți se uită la secundarele care se rotesc pe ceasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fuga de-aici până la garajul din josul străzii. Mulțimea de noi îmbogățiți se uită la secundarele care se rotesc pe ceasurile lor cu diamante. Bețivul o împinge pe zdrențăroasă cu fața în umflătura din pantaloni. Buzele ei se mișcă în jurul petei umede care se lățește tot mai mult. Buzele zdrențăroasei, îi spune Evelyn lui Packer, cunoaște buzele astea. Se aude un mic sunet, genul de sonerie ascuțită care-i face pe toate alea care așteaptă valetul să-și caute mobilul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]