1,893 matches
-
pâlpâindă a lămpii transformă pereții milenari de piatră, în pereți de oțel. Pas cu pas, caută raționamentul apt de a ajunge la țelul dorit. O scară se înfundă în neguri de infern. Groaza îl cuprinde. Coboară. Rațiunea îi dă sfat patern. Intră într-un puț secret numit, puțul fatalității implacabile. Ajunge într-o situație la culme, disperă. La stânga o crevasă. Descoperă drumul și merge sigur de el spre crevasă. Speranța și credința reînvie. Eliberarea este aproape. Incertitudinea îl macină, îl roade
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Caragiale cu Maria Constantinescu nu se poate preciza. Cert este însă că după ce se căsătorește cu Alexandrina Burelly (1889), autorul Scrisorii pierdute îl aduce pe Mateiu în noua sa familie, revărsându-și asupra lui și acum, și mai târziu, dragostea paternă. După ce urmase clasele primare la Școala de Băieți „Petrache Poenaru” din București, este înscris ca elev bursier la Colegiul „Sf. Gheorghe”, unde studiază din 1896 până în 1902. Încă din anii adolescenței el se închipuia coborâtor din stirpe aristocratică și își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
observându-se atât la animale cât și la om că agresivitatea este un rezultat al Învățării, al modelării comportamentului În funcție de mediul de dezvoltare. Unii cercetători au descoperit că există totuși o așa zisă “genă a agresivității transmisă genetic pe linie paternă. De asemenea, mediul de dezvoltare Își pune și el amprenta asupra comporatmentului elevilor. De exemplu, copii care trăiesc În medii dezorganizate, cu părinți alcoolici sau drogați tind să copie la maturitate comportamentul părinților care nu are nicio legătură cu genetica
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr chip feminin aplecat spre urechea cineastului, a acelui trup tânăr, lung și mlădiu, arcuit de ipocrizia cuvintelor pe care bărbatul le asculta cu o indulgență paternă. Urâțenia tuturor acelor chipuri și trupuri lustruite parcă de discuție și frecându-se unele de altele, în plăcuta căldură a clanului. Nesfârșita urâțenie a acelei Franțe. Nu, soldatul nu s-ar fi gândit la toate astea. Prezența lui tăcută l-
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și prin faptul că o trăsătură caracteristică a personalității lor este percepția, care e cel puțin într-o anumită măsură dependentă de relația acestora cu personajul principal. Rolul naratorului la persoana întîi periferic este cel mai frecvent cel al prietenului patern, al prietenului personal apropiat sau al admiratorului personajului principal. Acest grup îi include pe Overton din The Way of All Flesh, pe Marlow din Lord Jim și pe Zeitblom din Doctor Faustus. Ținta de ordin tematic a unei astfel de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și condamnă oamenii era tipic masculin, "nu al unei ființe umane mai presus de sexul sau, ci ca un tată", lipsind "Mama", cea care iartă mereu, care își deschide întotdeauna brațele fiului când "acesta fuge din fața mâinii ridicate sau maniei paterne. (...) Biată și imperfecta noastră concepție despre un Dumnezeu cu barbă lungă și cu o voce de tunet, care impune precepte și pronunța sentințe (...)" are nevoie de compensație, de crearea unui Dumnezeu mai milostiv. Dat fiind că nu se poate concepe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de calcul procentual al strămoșilor lui Ludovic. Astfel, era 28% francez, 26% spaniol, 11% austro-german, 10% portughez, restul fiind ocupat de influențe italiene, slave, engleze. Bunicii săi materni erau Filip al III-lea al Spaniei și Margareta de Austria. Bunicii paterni erau Henric al IV-lea al Franței și Maria de Medici. Printre strămoșii lui Ludovic se numără împăratul Sfântului Imperiu Roman, Carol al V-lea, și Frederick Barbarossa. Era strănepotul lui Filip al II-lea al Spaniei și prin urmare
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
o rătăcire a unor teologi catolici precum și a unora reformați. Falsitatea ei rezultă cu claritate din faptul că popoarelor își au originea în familiile primordiale, care la rândul lor își au origina în Adam. Dumnezeu însuși a comandat respectarea autorității paterne și a rânduit limbile oamenilor după originea lor. Orice autoritate politică este derivată din dreptul adamic. Chiar și atunci când în lume exista numai un singur cuplu, suveranitatea i-a fost dată lui Adam39. Grație unei abile manipulări a textelor biblice
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
voința divină. Momentul inițial al acestei filiații este împărăția asupra pământului pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam. Tezele acestei teorii se află, după John Dunn, "într-o incoerență inefabilă care face din puterea lui Dumnezeu o putere paternă și din puterea regelui o putere religioasă în care o familie este un regat și un regat o familie și în care toate datoriile sunt una"40. Probele istorice sunt prin urmare inutile. Filmer atribuie regilor Angliei drepturile lui Adam
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
împotriva puterii absolute, acesta nu există; chiar dacă "nu este just ca regele să facă rău, este just ca el să nu fie pedepsit dacă se întâmplă așa"46. Trebuie remarcat aici faptul că "legea naturală" desemnează la Filmer legea dominației paterne, în care pater familias are drept de viață și de moarte asupra celor care sunt în puterea lui. Filmer respinge ideea fundamentală a școlii dreptului natural, conform căreia originea societății se află într-un contract pe care l-au stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prin cucerire), dar nu și la dominația patriarhală. Tipul de obligație pe care îl creează convenția (conform cu legea dreptății) este diferit de tipul de obligație pe care îl presupune relația filială (conform cu legea recunoștinței). În schimb, din perspectivă istorică, dominația paternă (și, deci, monarhia patriarhală) se află la originea tuturor statelor sau a celor mai multe dintre ele60. Deși privitor la relația dintre monarh și supuși Hobbes notează în treacăt că "aceștia îi sunt ca și copiii și servitorii săi"61, aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în Al doilea [mic] tratat. El reamintea că există două modalități de a gândi fundamentul puterii civile: unii cred că oamenii s-au născut în sclavie, iar alții că s-au născut liberi. Cei dintâi susțin că există un drept patern asupra copiilor și pretind că originea guvernământului se află în acest drept. Conform acestei concepții, magistratul primește autoritatea prin naștere și prin instituire divină, în virtutea caracterului și a naturii sale, fiind prin urmare singurul în măsură să dețină puterea. El
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și limbaj. Astfel, teoria lui Filmer apare drept confuză și contradictorie, pentru că termenii ei nu sunt decât abstractizări și idealizări lipsite de fundament empiric, iar conexiunile dintre idei încalcă principiile argumentării logice. Așa stau lucrurile cu conceptul fundamental de autoritate paternă și regală. Mai precis, Filmer trebuia să demonstreze teza că autoritatea regală este una de tip patern. Pentru aceasta ar fi trebuit să definească mai întâi ideile simple de autoritate paternă și de autoritate politică, și să arate apoi cum
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
abstractizări și idealizări lipsite de fundament empiric, iar conexiunile dintre idei încalcă principiile argumentării logice. Așa stau lucrurile cu conceptul fundamental de autoritate paternă și regală. Mai precis, Filmer trebuia să demonstreze teza că autoritatea regală este una de tip patern. Pentru aceasta ar fi trebuit să definească mai întâi ideile simple de autoritate paternă și de autoritate politică, și să arate apoi cum poate fi stabilită conexiunea dintre ele, pentru a forma ideea complexă a regalității patriarhale. Pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
logice. Așa stau lucrurile cu conceptul fundamental de autoritate paternă și regală. Mai precis, Filmer trebuia să demonstreze teza că autoritatea regală este una de tip patern. Pentru aceasta ar fi trebuit să definească mai întâi ideile simple de autoritate paternă și de autoritate politică, și să arate apoi cum poate fi stabilită conexiunea dintre ele, pentru a forma ideea complexă a regalității patriarhale. Pentru a-și dovedi această mare teză el ne spune că " Oamenii s-au născut în supunere
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ideea complexă a regalității patriarhale. Pentru a-și dovedi această mare teză el ne spune că " Oamenii s-au născut în supunere față de părinți" și deci nu pot fi liberi. Iar această autoritate a părinților o numește autoritate regală‚ autoritate paternă, drept al paternității"64. Drept urmare, nu aflăm exact ce este autoritatea patriarhală, aceasta fiind prezentată prin mai multe idei diferite. În ceea ce privește trecerea de la autoritatea paternă la autoritatea regală, Filmer ne oferă un sofism: el spune că Adam a fost inițial
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
deci nu pot fi liberi. Iar această autoritate a părinților o numește autoritate regală‚ autoritate paternă, drept al paternității"64. Drept urmare, nu aflăm exact ce este autoritatea patriarhală, aceasta fiind prezentată prin mai multe idei diferite. În ceea ce privește trecerea de la autoritatea paternă la autoritatea regală, Filmer ne oferă un sofism: el spune că Adam a fost inițial un rege fără supuși. Aceasta este o dovadă clară că Filmer nu urmărește înlănțuirea de idei, ci se bazează pe simple jocuri de cuvinte. Conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
tipuri de autoritate între care nu există nici identitate, nici analogie. Filmer se bazează pe lectura de suprafață a textului pentru a susține că pasajul îi autorizează pe bărbați să-și supună femeile și copiii și că autoritatea masculină și paternă este absolută. Răspunsul lui Locke se bazează pe o lectură morală care pleacă de la observația că omul căzut în păcat împreună cu femeia nu poate avea o autoritate absolută asupra femeii. Mai mult, dacă se consideră că faptul de a deține
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
atunci "vor exista tot atâția monarhi pe câți soți există"77. În continuare, Locke atacă confuzia dintre dreptul conjugal bazat pe generare și dreptul politic bazat pe recunoaștere publică. Puterea conjugală pe care o are Adam asupra Evei și puterea paternă asupra copiilor se distinge de puterea pe care o exercită un rege asupra supușilor săi. Ea nu poate fi o putere absolută, căci este împărțită între părinți, astfel încât ar trebui numită putere parentală mai degrabă decât putere paternă, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și puterea paternă asupra copiilor se distinge de puterea pe care o exercită un rege asupra supușilor săi. Ea nu poate fi o putere absolută, căci este împărțită între părinți, astfel încât ar trebui numită putere parentală mai degrabă decât putere paternă, cum se spune în Al doilea tratat 78. Locke preia un argument al lui Hobbes împotriva patriarhalismului, care spune că, în starea de natură, femeia este mai îndreptățită să exercite suveranitate asupra copiilor, pentru că ea este cea care i-a
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nefiind decât starea de război continuată. [...] de îndată ce contractul are loc, sclavia încetează; astfel încât stăpânul părăsește puterea sa absolută și pune capăt stării de război atunci când stabilește condiții cu prizonierul său"81. Prin urmare, puterea politică este diferită atât de puterea paternă, cât și de cea despotică. Puterea paternă se bazează pe autoritatea tatălui și este naturală, dar nu vizează țeluri politice, ea are în vedere subzistența, educația ființelor libere, dar încă slabe, care nu își pot exercita în mod deplin rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contractul are loc, sclavia încetează; astfel încât stăpânul părăsește puterea sa absolută și pune capăt stării de război atunci când stabilește condiții cu prizonierul său"81. Prin urmare, puterea politică este diferită atât de puterea paternă, cât și de cea despotică. Puterea paternă se bazează pe autoritatea tatălui și este naturală, dar nu vizează țeluri politice, ea are în vedere subzistența, educația ființelor libere, dar încă slabe, care nu își pot exercita în mod deplin rațiunea. Prin contrast, puterea politică bazată pe autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de la proprietatea privată la puterea politică, pe baza exegezei textului de la Facerea 1.28. Pentru Filmer, proprietatea și puterea publică sunt unul și același lucru, pentru simplul motiv că amândouă sunt transferate în același fel urmașilor, prin dreptul de succesiune paternă. Locke arată însă că proprietatea privată și puterea publică nu sunt unul și același lucru: cea dintâi ține într-adevăr de dreptul natural patern și este transmisibilă prin simpla voință a tatălui, pe când cea de a doua nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lucru, pentru simplul motiv că amândouă sunt transferate în același fel urmașilor, prin dreptul de succesiune paternă. Locke arată însă că proprietatea privată și puterea publică nu sunt unul și același lucru: cea dintâi ține într-adevăr de dreptul natural patern și este transmisibilă prin simpla voință a tatălui, pe când cea de a doua nu poate fi transferată, pentru că nu ține de dreptul natural al monarhului. Locke respinge așadar pretenția lansată de Iacob I și reluată de Filmer că un regat
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui Adam (prin dreptul patriarhal) și lui Cain (prin dreptul de primogenitură), pentru că natura nu indică cui aparține suveranitatea. Mai mult, în virtutea aceluiași argument, nu rezultă de ce frații lui Cain ar fi trebuit să devină supușii lui Cain, pentru că succesiunea paternă nu creează o obligație și pentru frați. Prin urmare, chiar și în epoca patriarhilor suveranitatea politică și suveranitatea asupra proprietății sunt două lucruri diferite. Teoria primogeniturii a lui Filmer este deosebit de importantă pentru Locke, în condițiile în care criza Excluderii
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]