1,557 matches
-
polemice, nu mai puțin frecvente. Ilarie Voronca nu face excepție de la regulă. Ba, mai mult, - cum am avut prilejul să remarcăm, urmărindu-i activitatea de teoretician al „poeziei noi” - el pune În susținerea ideilor mișcării și a propriului program un patos particular, o frenezie care Îl individualizează ca pe unul dintre cei mai pasionați promotori ai poeziei. Încît pe scheletul doctrinar crește repede abundenta vegetație imagistică, manifestul e deviat spre confesiunea lirică, atrage În spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
deosebește; Între artere și mănuși incompatibilitatea e, la prima vedere, radicală, - actul deschiderii e Însă posibil În cazul amîndurora, introducîndu-se În plus sugestia unei anumite familiarități a acestui act ce semnifică, În fond, comunicarea dezinvoltă, coborîtă de la retorica tradițională a patosului confesiv la gestul „prozaic”, cotidian. CÎt despre trenul care „a jucat fotbal”, metafora verbală șochează logica „normală” În măsura În care masivitatea obiectului tren nu se pretează ușor la asocierea cu lejeritatea jocului; ea nu e Însă cu totul nemotivată, și poetul va
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
managerială. Diversele halte pe traseul activității lui profesionale sunt descrise cu maximă claritate, în termenii progresiei sau regresiei. Dacă problema succesului și a evaluării - de către sine și de către alții- sunt temele esențiale ale poveștii, activitatea lui David este descrisă cu patos, accentul fiind pus pe dedicare și pe implicarea personală, până la punctul de a defini unele dintre activitățile efectuate drept dependențe. Mai mult decât atât, aceleași criterii, adică progresul și succesul, sunt aplicate și organizațiilor în care David își desfășura aceste
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
lirice”323, fascinați de mască, dar și de cotidianul prozaic și de limbajul depoetizat, iritați de platitudine și poncif, prea puțin dispuși să ocolească transcrierea detaliilor derizorii, acești autori reușesc în cele din urmă - în pofida vervei lor iconoclaste și a patosului demitizant - să impună mituri noi, „nu mai puțin proiectate în ordinea sublimului”324. Cazul cel mai interesant este, cum s-a remarcat, acela al lui Geo Dumitrescu, poet a cărui manieră sarcastică și paradoxală de a se raporta la realitate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
evident încîntată, deși cu calm, de omagiile lui Ioanide, irezistibile prin siguranța cu care acela le debita, și ce să facem cu templul? - La ce slujesc templele? se întrebă ca și un solitar Ioanidefoarte serios. La nimic... ele dau un patos, excită spiritul. De pildă, templul pe care ți-l propun ar putea servi ca loc de întîlnire pentru depunerea primului sărut între îndrăgostiți... Un loc de cununie materială, solemn, maiestuos. Ioanide își dădea seama că nu putea fi crezut a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele sau încovoia mâna spre a-i fi sărutată, cadența maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase. Adeseori Ioana punea în vorbă accente pline de patos și participa cu temperament la viață. Ochii săi erau profunzi și inteligenți. În total, însă, impresia era de așa natură încît porecla Indolenta se motiva deplin. Ioana solicita atenția bărbaților, nu făcea nimic spre a-i capta, juca pasiunea ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
admite femei. Cam astfel era dialogul, din care am citat numai spre a se stabili contrastul între accidentul serios, cu consecințe aproape istorice, care era pe cale a se întîmpla, și stupiditatea unui text de melodramă de cartier. Actorii jucau cu patos, savurați de copiii din sală. Veni și momentul în care soțul arată din fundul sălii pe Jack îmbrățișat cu nevastă-sa. Apoi urmă actul final. Cagularzii erau strânși în vestibul și preocupați a termina piesa, fiindcă afară începuse să ningă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Exegeza modernă a religiilor ne-a arătat că fiecare activitate este, în rădăcina ei, o asemenea reiterare. Nu numai agricultorul (a cărui muncă este rit) sau întemeietorul de cetate, dar fiecare om este purtat, în gesturile lui esențiale, de un patos cosmotic. Numai că, între acestea toate, sculptura este cel mai decis atentat la adresa haosului, pentru că în ea voința de limitare și modelare, ca principiu psihic al cosmo-genezei, își capătă expresia simbolică absolută, devine pentru sine. Nouă ne scapă esența sculpturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
timpul a lucrat bine de vreme ce a restituit esențialității ceea ce se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fost zi de Plotin. Am vorbit pe rând în marginea câte unei teme preferate din Enneade. Eu, despre Viața lui Plotin compusă de Porfir și apoi Despre frumos (I, 6), Victor despre locuri plotiniene în arta bizantină, iar Andrei - cu patos și rigoare remarcabile - Despre Bine și Unu (VI, 9). În final, Noica ne-a vorbit Despre daimon (III, 4). "În Apologie nu se vorbește despre daimon-ul lui Socrate, ci despre "daimonicitate" (daimónion), înțeleasă îndeobște ca instanță păzitoare inhibitivă ("nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vineri, 8 mai 1981 I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l-a scris pentru nr.10 - 11 - 12 al "Secolului 20": Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului. Citindu-l, Hăulică a fost entuziasmat. Este în el patosul agonal al conștiinței care și-a păstrat reflexele în fața realului și care, în locul unei melancolice retrageri înspre eternitatea uneori fadă a marilor gesturi culturale, a ales sublimul hărțuielii în clipă. " Dragii mei, am citit articolul lui Andrei și vreau să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gândit "golul de ființă", "devenința", "holomerul", "arheul", "cercul metafizic" etc, etc. Despre astea Cărtărescu nu suflă un cuvânt, pentru că "din afară" accesibile nu sânt decât bascul și ghetrele lui Noica, adică anecdotica și, în cel mai bun caz, un anumit patos existențial grefat pe o bucată de istorie și povestea unei Castalii românești. Greșeala asta au făcut-o și oameni care i-au stat în preajmă: de la Paleologu, care a scris un text devastator despre Noica limitîndu-se la experiența comună de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și modalitatea ei de a judeca și de a expune faptele, experiența îi este fragmentată și divizată, este chiar în luptă cu propria persoană, și chiar dacă obține ceva într-un domeniu, pierde în altul. Situația ei nu este lipsită de patos, deoarece pentru o senzuală și o materialistă, este condamnată la o viață cu experiențe trecătoare, care nu ajung la dimensiunea reală și care sunt astfel interpretabile numai în cadrul restrâns, impus de trecerea timpului și a materiei.381 Târgoveța se lamentează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
delicată în basmul pe care îl rostește.”468 Bernard F. Huppé apreciază că, în Prologul târgoveței, Chaucer a creat un monolog subtil și dramatic, care ne înfățișează o femeie credibilă, ce a depășit barierele timpului. Comicul acestui autoportret are un patos al său, deoarece cititorul percepe, ceea ce personajul nu reușește, și anume că puterea argumentației ei acoperă și conține mirajul unei vieți care este de fapt o minciună.469 Stareța, un alt personaj feminin semnificativ din rama Povestirilor din Canterbury, devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
băiatul rămâne în viață și continuă să cânte, până când o sămânță misterioasă, pe care i-a pus o pe limbă, este îndepărtată de starețul din zonă. Între timp evreii sunt demascați și executați. În mare parte, povestirea accentuează pietatea copilului, patosul cu care mama îndurerată îl caută și miracolul surprinzător al Stăpânei celeste.494 Episodul în care mama își caută îndurerată fiul poate fi corelat cu un episod biblic: Fecioara Maria în căutarea propriului Fiu. Femeia devine o emblemă a mamei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alegoric: Constanța, în periplul ei, ar reprezenta de fapt sufletul în călătoria sa prin lume, barca nu poate fi decât Biserica care oferă sprijin și protecție. 763 Tânăra este un spirit profund religios (cf. rugăciunile rostite cu intensitate și evlavie). Patosul plângerilor eroinei în legătură cu destinul propriului copil este amplificat de comparația biblică cu Fecioara Maria care își deplânge Fiul crucificat. Femeia nu luptă propriu-zis pentru sine, nici chiar atunci când este amenințată cu violul, lasă totul pe seama proniei divine, căreia i se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
3, p. 419. (trad. n.) 259 ironică a autorului la adresa dragostei curtenești. Firul epic, relativ simplu, păstrează în mare parte narațiunea lui Boccaccio, detaliile sunt însă semnificative, iar caracterizările subtile și complexe. „Este un roman psihologic elaborat, îmbinând instincul, umorul, patosul, pasiunea și natura umană.”962 Troilus, fiul lui Priam, al doilea ca importanță după fratele său Hector, desconsideră dragostea și pe cei îndrăgostiți. Plimbându-se, într-o sărbătoare, prin templul Atenei, liber și mândru de acest lucru, o vede pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
public, propagând opinii, principii de care a fost călăuzită în viața sa de dascăl: popularizând rolul școlii ca instituție și factor de educație, prezentând frumusețea și menirea profesiei de educator, sau modelul dascălului și relația acestuia cu comunitatea sătească. Cu patos și dăruire, depăna gândurile despre mijloacele educării elevilor în spiritul adevărului, cinstei și dreptății, despre rolul muncii în educarea sătenilor în spiritul celor mai alese precepte morale care să guverneze relațiile dintre semeni: spiritul de cooperare, de solidaritate, de corectitudine
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și modalitatea ei de a judeca și de a expune faptele, experiența îi este fragmentată și divizată, este chiar în luptă cu propria persoană, și chiar dacă obține ceva într-un domeniu, pierde în altul. Situația ei nu este lipsită de patos, deoarece pentru o senzuală și o materialistă, este condamnată la o viață cu experiențe trecătoare, care nu ajung la dimensiunea reală și care sunt astfel interpretabile numai în cadrul restrâns, impus de trecerea timpului și a materiei.381 Târgoveța se lamentează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
delicată în basmul pe care îl rostește.”468 Bernard F. Huppé apreciază că, în Prologul târgoveței, Chaucer a creat un monolog subtil și dramatic, care ne înfățișează o femeie credibilă, ce a depășit barierele timpului. Comicul acestui autoportret are un patos al său, deoarece cititorul percepe, ceea ce personajul nu reușește, și anume că puterea argumentației ei acoperă și conține mirajul unei vieți care este de fapt o minciună.469 Stareța, un alt personaj feminin semnificativ din rama Povestirilor din Canterbury, devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
băiatul rămâne în viață și continuă să cânte, până când o sămânță misterioasă, pe care i-a pus o pe limbă, este îndepărtată de starețul din zonă. Între timp evreii sunt demascați și executați. În mare parte, povestirea accentuează pietatea copilului, patosul cu care mama îndurerată îl caută și miracolul surprinzător al Stăpânei celeste.494 Episodul în care mama își caută îndurerată fiul poate fi corelat cu un episod biblic: Fecioara Maria în căutarea propriului Fiu. Femeia devine o emblemă a mamei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alegoric: Constanța, în periplul ei, ar reprezenta de fapt sufletul în călătoria sa prin lume, barca nu poate fi decât Biserica care oferă sprijin și protecție. 763 Tânăra este un spirit profund religios (cf. rugăciunile rostite cu intensitate și evlavie). Patosul plângerilor eroinei în legătură cu destinul propriului copil este amplificat de comparația biblică cu Fecioara Maria care își deplânge Fiul crucificat. Femeia nu luptă propriu-zis pentru sine, nici chiar atunci când este amenințată cu violul, lasă totul pe seama proniei divine, căreia i se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
3, p. 419. (trad. n.) 259 ironică a autorului la adresa dragostei curtenești. Firul epic, relativ simplu, păstrează în mare parte narațiunea lui Boccaccio, detaliile sunt însă semnificative, iar caracterizările subtile și complexe. „Este un roman psihologic elaborat, îmbinând instincul, umorul, patosul, pasiunea și natura umană.”962 Troilus, fiul lui Priam, al doilea ca importanță după fratele său Hector, desconsideră dragostea și pe cei îndrăgostiți. Plimbându-se, într-o sărbătoare, prin templul Atenei, liber și mândru de acest lucru, o vede pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vehement, dar căutând mai întâi să afirmăm ceva. Se pare că cititorii, mai bine zis o mare parte a lor, s-au situat, în momentul de față, la distanță față de orice fel de extremism practicat în Basarabia. Este sastisit. După patosul revoluționar din ultimii ani (explodase în sfârșit mămăliga!), care a strivit totul asemeni unui tăvălug, provocând adevărate drame nu numai în plan personal, dar care a și eșuat lamentabil ca orice inițiativă fără orizont (când și cine va îndrăzni să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Un prim val este conturat de Nicolae Popa, Lorina Bălteanu, Emilian Galaicu-Păun, însă cărțile lor de debut, apărute în anii ’83-’86, nu impun încă o nouă sensibilitate lirică. Ei se înscriu în aceeași linie melodică dată de generația anterioară - patos și ingenuitate adolescentină, „cult romantic al sufletului” (M. Cimpoi) -, chiar dacă unele poeme sugerează o deliricizare și o aplecare mai atentă spre zonele pândite de pericole ale lumii. Abia la a doua sau chiar la a treia lor carte, perioadă de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]