1,560 matches
-
Hinson l-a criticat pe regizorul Martin Brest: Ducând greutatea scenariului mort al lui George Gallo, Brest nu se ridică la nivelul sarcinii obositoare de a transforma materialul său neinspirat în ceva mai profund și astfel încercările de a adăuga patos comediei ne lovește pur și simplu cu ezitările sălbatice și dezorientate în ton". David Ansen, în recenzia sa pentru "Newsweek", a scris: "Schița scenariului lui George Gallo - un cuplu ciudat de antagoniști care devin prieteni în condiții periculoase - era banală
Cursa de la miezul nopții () [Corola-website/Science/315769_a_317098]
-
e că, despre deosebire de accentul pe care apusenii îl pun pe persoană, japonezul respinge subiectul uman. Nu ce spune eul creator contează, ci ceea ce se spune prin el din matca impersonală a lumii. A doua deosebire e că, în contrast cu patosul retoric al europeanului, japonezul refuză discursul teoretic, la fel cum repudiază puterea lexicului de a surprinde adevărul. Pentru japonez, faconda inepuizabilă a apuseanului aduce cu imboldul sinucigaș de a se îneca în cuvinte. Adevărul nu se discută și nu poate
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
nu contestă o idee atît de nobilă fățiș, ci de a o trece atent prin sistemele filozofice ale lui Nietzsche și Freud, mizînd pe teoriile acestora despre relativitatea adevărului și a cunoașterii că metafore parțiale și locale. Pentru Rorty, acest patos al finitudinii inevitabile a omului, care nu poate fi rezolvată decît prin încrederea în supra-entităti din care noi am sărit că simple așchii, nealterîndu-le integritatea (adică în acele valori stabile care constituie constelația canonului lui Bloom), poate fi abordat altfel
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
Alantida, în care oamenii „Au existat sau n-au existat. Pe insulă sau nu pe insulă. Posibili. Incerți”. Mai este încă charizmatică la noi poezia preotului Jan Twardowski. E denumit Sfântul Francisc din Assis al poeziei poloneze, deoarece a respins patosul din slujbele religioase, iar fraza lui: „Să ne grăbim să îi iubim pe oameni, atât de repede aceștia ne părăsesc, lăsând în urmă ghetele și telefoanele surde” - sintagmă care a intrat în canonul paremiologic polonez. Criticilor polonezi le place să
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
justificarea importanței ei. Cele două texte adăugate de Marius Ghica au o valoare documentara, înainte de orice. Aș merge mai departe afirmînd că întreg volumul are în primul rînd valoare documentara. E posibil ca retorica lui Valéry să pară vetusta astăzi, patosul lui ușor excesiv, ideile de o generalitate prea mare, raționamentele făcute în salturi prea înalte pentru o epocă în care se gusta mai mult analitismul. Nu știu în ce măsură citim această colecție de eseuri cu un ochi sincer critic, sau mai
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
Concertul nr.2 de Bartók, dar o schimbare de ultimă oră a determinat-o să se prezinte cu Concertul pentru vioară op. 47 de Sibelius . Temperamentul ei vulcanic s-a potrivit cu dramatismul scriiturii pe care l-a redat cu preaplinul patosului aflat în conținutul acestei creații specifice Romantismului nordic. Tonul ei frumos a fost pus în valoare pe mișcarea mediană și în bisul - Adagio - extras din Sonata I- a de Bach. Totuși seara a rămas memorabilă prin prezența dirijorului orchestrei, Enrique
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
căror ghețar ar fi fost greu să pătrunzi; atent față de interlocutorul său și mai totdeauna politicos, știind să și asculte cînd era cazul, cu gravitate, dar fără răceală; sobru, simplu, nepretențios, dar și distant uneori, știind ce elocvență poate avea « patosul distanței»; înflăcărat, îndeosebi, neostoit înflăcărat, iată cum îmi apare peste ani”. Secretul lui Eliade, pata albă care l-a intrigat pe Arșavir Acterian, e legat de motivul întoarcerii sale din India, mai precis de motivul abandonării căutării absolutului și „setea
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
inflație, nici de demagogie, întrucît e vorba de un domeniu esențial al umanului. Aparența sa de nefixare, de varietate deconcertantă, de capriciu impenitent constituie tocmai măsura însemnătății sale. Elocvent, Platon atribuia paradoxurile iubirii unui daimon, id est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine în epoca noastră apanajul doctrinei psihanalitice a lui Freud
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
la Paris, în 1877, având mare succes și fiind reprezentată în 480 de spectacole, iar apoi ajungând la Londra, unde a fost reprezentată începând din 1878 într-un număr record de 708 spectacole. Muzica lui Planquette a fost lăudată pentru patosul și simțirea să romantică. "Le Chevalier Gaston" a fost reprezentată în 1879, cu mai puțin succes. În 1880 au avut premiera "Leș Voltigeurs du 32ieme" care a fost reprezentată o lungă perioadă la Londra, în anul 1887 sub titlul "The
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
la bordul unui helicopter și trăgînd cu pușca-mitralieră într-o turmă de capre negre. Ne-ar fi reținut în fine atenția o vastă compoziție în mozaic - Ceaușescu țintind un stol de rațe sălbatice ce-și urmează nepăsătoare zborul, salutate cu patos de vocea bardului oficial: "Priviți aceste rațe! Și moarte ele zboară!/ Le ține sus în aer iubirea lor de țară!" Dar toate amintitele opere au rămas nerealizate, deși ar fi putut decora cu fast marile săli ale Casei Poporului. Păcat
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
Herta Müller, din dialogul ei cu cei doi interlocutori, s-a închegat din ce în ce mai palpabil portretul celui cu care începuse povestea scrierii romanului Atemschaukel: Oskar Pastior. Cu modestie, cu o implacabilă limpezime a ideii și claritate a frazei, fără emfază, fără patos, cu vibrația unei emoții ascunse, abia perceptibilă în inflexiunile vocii, Herta Müller a ținut, ca de altfel și în postfața romanului, să explice de ce această mare carte, îi aparține și lui Oskar Pastior, căruia nu i-a mai fost dat
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
reteze mâna cu care scriu". Lungul poem în opt părți numit Portrait d^une femme, este istoria unei aventuroase idile cu o mică Evă; filonul epico-dramatic este pus în slujba aceluiași fastuos spectacol poetic, spre a-i nuanța emoția și patosul oniric: "ŤO misiune scandaloasăť mi-a zis mica Evă/ când am revenit la Onești și-n apartament/ păianjenul blond i-a șoptit la ureche:/ ŤAzi acasă nu te mai duciť./ Arătându-i culcușu-n tavan: leagănul unei cruci". Pelerin între lumi
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
și sfârșitul lanțului de poeme pe care le- a conceput Skriabin de-a lungul vieții : op 32 (nr. 1 și 2) mai romantic, primul realizat de solist cu o subtilă mânuire a efectelor sonore, al doilea plonjând furtunos în plin patos lisztian. Nr.2 din op.70, aparținând celei de a treia perioade de compoziție, mai mistic, poate radiant, a primit o fină strălucire datorită facturii armonice cu totul aparte pe care interpretul a evidențiat-o cu extrem de multă naturalețe. Atmosfera
De Prim?var? ... by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/83131_a_84456]
-
orașe și înlocuite, la fața locului, de „casele făloase”. Sau de „bisericile făloase”, am adăuga, construite rapid cu fast și cu sclipici în vreme ce „bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor.” Despre patosul Bucureștiului interbelic ce să mai spunem: cu cât furia imobiliară lovește mai fără discernământ și fără lege, cu atât proliferează expozițiile, albumele, rememorările, make-over-urile, concertele și toată gama „parastaselor” culturale, desfășurate într-un cu totul alt plan alt realității decât
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
filmele americane cu happy-end în care hoții sunt prinși de vardiști? Poate această impresie rezultă dintr-o lectură rapidă a romanelor, dar și de la un transfer subtil și neprevăzut al acuzațiilor unor scriitori cu care am polemizat. Iată câteva exemple: „patos justițiar, fervoare justițiară, necruțător chestor moral" și „neîmblânzitul justițiar, sumbru, inchizitorial". Într-o recentă Istorie a literaturii am fost calificat drept „un masochist al scormonirii trecutului și un intransigent, gata să se răfuiască cu toți și cu toate". Dacă adăugăm
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
jumătate din carte e scrisă cu vocabule prinse în ghilimele, de unde și impresia de colaje supărătoare la care scriitorul ar fi putut să renunțe. În al doilea rînd, pradă pletorei verbale care îi caracterizează romanele-fluviu, Breban nu-și poate înfrîna patosul unor asociații de idei care nu au nici o legătură cu temele atinse. De aici impresia că autorul se dedă unor digresiuni inutile care acoperă spațiul degeaba. Prea multă zgură menită a umple cadrul unui eseu istoric. În fine, amintirile personale
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
în totală contrazicere cu solemnitatea oficială a actului de a declara. Ar fi interesant de văzut în cîte dintre parlamentele europene se recită sau se citesc versuri; în cel al României, versificația e la ea acasă: folosită cu seriozitate și patos (A. Păunescu: "Doamne-al nostru, Eminescu, / A ne deroba de tine, / De la noi pînă la tine, / Cu minciună vinovată / Numai carte sfărîmată, / Este ca și cum ne-am naște, / Numai pierdere de sine" - vezi și următoarele 7 strofe, în ședința Camerei Deputaților
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
permițând abordări diverse și interesante, ceea ce ne-a atras atenția asupra maturității atinse în prezent de către tânărul interpret, la cotele unui profesionalism deja constatat, fără ostentație însă. Surprinzătoare, atitudinea adoptată în muzica chopiniană pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs tensionat, fără a admite trecerea spre spectaculos. Este, la o operă
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
cotidianului, sugestia referențialității, atât de ilustrativă pentru versurile sale. Poezia Hau hau e tipică pentru amprenta insurgenței lirice configurate de Mircea Dinescu în versuri de un dinamism imagistic incontestabil. Atras cu deosebire de convulsiile și avatarurile realului, poetul își arogă patosul refuzului tocmai datorită carențelor ontice sau etice pe care le percepe în universul cotidian. Poetul resimte, cu îndoită acuitate, spaima de reificare, angoasa viețuirii într-o lume a obiectelor, din care sensurile autentice s-au retras, făcând loc doar aparențelor
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
poetul își asumă cu luciditate condiția sa, într-o lume în care miturile se devalorizează, iar existența primește conotații absurde și însemne ale derizoriului. Tonalitatea poeziei este una ambiguă, în măsura în care întrunește în perimetrul ei atât sarcasmul și ironia, cât și patosul camuflat ori timbrul gravității vag simbolice. Poemul Doamne-ferește face parte din volumul Moartea citește ziarul. Universul figurat în volum e un univers cu palori agonice și reflexe carcerale, în care ființa își simte existența ca o captivitate resemnată, într-un
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
unei vieți care, pe dinlăuntru, s-a petrecut într-o uimitoare ebuliție sufletească, a cărei intensitate a fost sporită de vocația basarabenilor pentru tente patetice. Cine s-a născut în Basarabia are o umoare încinsă de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc e o înclinație paroxistică cu rol de matrice stilistică, un cîmp afectiv care, indiferent de forma în care ajunge să se manifeste - impuls erotic, elan național sau crez artistic
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
care s-a lansat românul "The Cider House Rules"). Regizorul acestui film plin de căldură și de umor, dar hălăduind, mereu, prin preajmă morții, spunea că "simte familiar" stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael Caine: "Îmi plac poveștile care nu pot fi captate într-un singur gen, ci captează, ele, mai multe genuri". La Veneția, acest film care avea să încaseze două Oscaruri (pentru scenariu-adaptare
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
care-l integrează, criticii și teoreticienii generației ’80 îl vor introduce pe Ion Mureșan în tabloul și în constructul lor. Astfel, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993), îl include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor cristalini” și de cea a „volubililor prozaizanți”, aceasta din urmă mai
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de calcar/ prin care cad în fundul lumii/ norii// și ca o sămînță în țipăt/ duhul ce și-l dă umbra// tu altfel vezi cum învelește aerul// ființa focului// goana se termină aici/ dar altădată" (goana se termină aici). Partenerul de patos liric are o funcție speculară. În ochii săi se reflectă nu numai prezentul etern al poeziei, ci și trecutul moral comun din care aceasta se nutrește, în privirea sa comprehensivă se amortizează regretele comunicante: "mă despart/ mă întunec de tine
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
izbucnirea unei iubiri pe bază de antagonie o va inspira pe Marietta să-l părăsească pe Sadoveanu pentru a se căsători cu armeanul cu pigment măsliniu. De o parte, o silfidă zbîrnîind de inteligență, de cealaltă un maur debordînd de patos. Legarea matrimonică de Haig va însemna nu doar apogeul iubirii pentru Marietta, dar și germenul din care, după 1944, i se va trage declasarea socială. Absolvent al Liceului „Spiru Haret“ din București, coleg cu Eliade și Noica, Haig Acterian este
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]