2,745 matches
-
Băsescu, nu cu mine, care am fost împotriva acestei formule, care doream o formulă cu oameni noi, o susțineam pe Mona Pivniceru la Ministerul Justiției, care lucra după regulile stabilite de Comisia Europeană la o asemenea formulă. Ideea penibilă, minciunea penibilă, că domnul Ponta s-a înțeles cu mine ca să facă aceste lucruri impopulare și eu să le critic și domnia sa să le asume, este demontată tot de memoria arhivei. De fiecare dată când eu am spus nu e bine asta
Crin Antonescu, secrete despre pactul de coabitare între Traian Băsescu și Victor Ponta by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/28431_a_29756]
-
de odihnă plătit cu o durată minimă de 20 de zile lucrătoare. Referitor la sporuri, se prevede că sporurile minime ce se acordă în condițiile contractului unic la nivel național sunt: a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile - 10% din salariul de bază; b) pentru condiții nocive de muncă - 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate; c) pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale se acordă un
Agenda2005-20-05-dialog () [Corola-journal/Journalistic/283682_a_285011]
-
întâlnire să-l aniversăm pe Caragiale. Eu mi-am propus să tac din gură, dar m-a provocat să vorbesc și am spus că nu sunt de acord cu acest cult care se face pentru schițele lui Caragiale. E ceva penibil, de vreo 20 de ani, toată lumea îi dă zor cu schițele. Niște prostii sunt schițele astea ale lui Caragiale”, a declarat fără urmă de îndoială Nicolae Breban și a continuat: „Și acum mă cheamă să laud ”... „Moromeții” pe care, se
NICOLAE BREBAN DESPRE MARIN PREDA ŞI MOROMEŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384487_a_385816]
-
gând să le descâlcească, așa că hotărâse să nu o întrebe despre cum de a ajuns din nou în această zonă a orașului. Pentru ea era destul de clar motivul, așa că o va scuti de vre-o eventuală minciună și o stare penibilă pentru explicații care pe ea nu o interesau. Referință Bibliografică: ADRIANA - roman în lucru capitolul x / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
sfârșitul vieții în dezacord sentimental cu cei mai buni semeni ai lor. Sunt unul dintre acești învinși. Și fiindcă există o mie de feluri în a fi în dezacord sentimental cu semenii săi, precizez că este vorba aici de acea penibilă despărțire, care aruncă un om în afara unei clase, după o întreagă viață de aspirații comune cu această clasă și cu sine însuși, și care rămâne totuși credincios nevoii care l-a împins totdeauna de-a lupta pentru dreptate. Căci nevoia
„Trebuie să trăieşti şi să lupţi”-interviu imaginar cu scriitorul şi publicistul Panait Istrati (n. 10 august 1884 – d. 16 aprilie 1935) Partea I [Corola-blog/BlogPost/92396_a_93688]
-
și politician, poate face astfel încălzirea, începe să-și exerseze calitățile de clown politic sau de turnător (toarnă presei ce i-a spus Virginia Ruzici!). E greu să ai măsură, să stai în bancă ta. Dar e ușor să fii penibil, să cazi în desuetudine, cum se întâmplă și cu Mircea Diaconu, urmărit numai de ghinioane, făcute cu sila. Nu i-a plăcut pe scenă. A ajuns pe o altfel de scenă. Așa e și în tenis. Nu de lecții are
O mare lecție pentru presa din România [Corola-blog/BlogPost/92768_a_94060]
-
despre ea din moment ce toate spectacolele spun și repeta aceleași nimicuri pompoase, pline de pene și de fumuri - ca în spectacolele de revista de genul celor de la Constantin Tănase - nume de care Maria Tănase a fugit tocmai fiindcă i se părea penibilă și jenantă împănarea și superficialitatea artistică. Am căutat informații și m-a acaparat total această femeie urâțica, patetica, puternică, fantastic de talentata, cu aere de diva și cu public de mahala - un fenomen!” - Carmen Lidia Vidu, regizor Actrița Mirela Până
Spectacol-tribut Maria Tănase la Godot [Corola-blog/BlogPost/92807_a_94099]
-
le putem considera ca fiind fundamentale în exprimarea și implementarea acestui deziderat. La noi în țară, cadrul politic este ocupat de ,,umbra” unui Partid Ecologist, chipurile, ce promovează abstractul, fără o linie clară a conceptului, aducând adeseori privilegii absurdului și penibilului sub umbrela ecologistă. În ceea ce privește România, se pare că există o oarecare orientare a populației pentru susținerea unor eventuale proiecte ecologice. Din evenimente recente se constată chiar un interes sporit asupra protejării fondului forestier din spectrul decimării pădurilor, ca efect al
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
Logos-ului contemporan, dar și de ideatică steiner-iană și guénon-iană)! Ceea ce, însă, determină o reacție decisă, din partea noastră, este mult prea marele coeficient de narcisism al Poetului - care seîndrăgostește (febril și delirant, precum fascinatul luciferico-faustic, dar aflat, încă, în zona penibilului exoteric: UCENICUL VRĂJITOR! - ceea ce produce, uneori, și redundanțele sus-menționate!) de eprubetele combinațiilor/hierogamiilor sale de cuvinte, dar... pierzând, cu totul, din vedere, PERSPECTIVELE COSMICE ALE PROPRIEI POEZII! Nu ajunge să vorbești de soare, lună și stele, ca să creezi perspective cosmice
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
păcătoase. În același timp, nu trebuie să ne amăgim și trebuie să recunoaștem că puterea lor de contaminare este colosală. Sunt mulți cei care activ sunt: necinstiți și sunt și mai mulți cei care stau complici la rău sub lozinca penibilă, „căldicică”, „păi ce era să fac?” Această formulare „căldicică”, exact cea folosită de complici, a așezat Laodicea în fundul Iadului! Că așa este ne-o arată împrejurarea că sistemele statale și instituțiile lor au devenit entități cleptocratice, al căror scop a
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
de emisiuni tv culturale și educative, din păcate tot mai puține, și o serie de emisiuni la ore de vârf, cu prezentatori numiți adesea vedete, în care lipsa de cultură și instrucție, de stăpânire a limbii corecte duc la improvizații penibile și de prost gust. Tema Colocviilor Scrisul Românesc - De la cenzura impusă la autocenzură - a stârnit discuții interesante și pasionante, mulți dintre autori venind cu aspecte și momente personale pe care le-au trăit în confruntarea cu cenzori și limitele libertății
De la cenzura impusă la autocenzură [Corola-blog/BlogPost/93425_a_94717]
-
azi s-a căscat hăul pervers al „tranziției” interminabile pentru „România furată” în acel decembrie, dar folositor unor actori versatili, iubitori de bani și putere. Pe scena politică internă și europeană, Mircea Diaconu a devenit un actor antinațional, dăunător și penibil, cu dispreț față de interesul românesc, față de valorile moral-creștine, profitabil însă pentru interesul personal și o parte a mass-media, care promovează ura față de tradiția și identitatea națională! Și la Iași, de Ziua Unirii Principatelor, „actorii” de pe scenă cu discursurile lor sterile
CE-AŢI FĂCUT, DOMNULE MIRCEA DIACONU? [Corola-blog/BlogPost/93554_a_94846]
-
care se tot laudă între ei că sunt geniali, dar ei nu au scris nimic. Alții se trezesc, brusc, la vârste respectabile, că au ceva de scris, și năvălesc la tot felul de manifestări, în mână cu hârtii chinuite de penibile însăilări, ei nefiind prezenți, în niciun fel, până atunci, în viața culturală, aglomerând, inutil, spațiile cenaclurilor, care sunt, totuși, ateliere de creație, de expertiză estetică. Harul poetului se așează natural pe/în poezie ca o amprentă. Când citesc o poezie
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mai aduc aminte reproșurile reciproce. Sau...poate... aceste reproșuri au fost doar în imaginația mea. Mi le fac numai eu, astăzi, când gândesc ca un matur. Acum, mă mir prostește: de ce nu a reușit coana preoteasă să depășească acele momente penibile? Trebuia să înțeleagă că feciorii satului (poate nea Mitică), niște adolescenți înfierbântați care o admirau fără rezerve, ca pe o femeie frumoasă ce era, scorniseră acea poveste mizerabilă cu un Neghiniță urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ajunsă, atinsă, agresată de celelalte trei. Habar nu ai de nimic, doctore, deși crezi că știi tot; psihanaliza dumitale - alt mod scârbos de-a mă descoase - nu face doi bani pentr-un subiect care se raportează la alte dimensiuni; ești penibil, doctore, voi dovedi. În instanță, fiindcă ne vom judeca. Voi prezenta, drept probă - împotriva dumitale și a tuturor - o telegramă primită, de curând, de la Magistrat. A citit un fragment din roman într-o revistă; și-a dat seama că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
zise Bruno. În mintea lui, nu e totul omniprezent? Chiar și Lucifer, În timp ce e pierdut În iad, nu continuă oare să Își Încânte urechea cu dulcile note ale lirei, pe care varsă mierea cântării? Nu este oare timpul o iluzie penibilă a noastră? Simțurile Înșelătoare nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astăzi, pot să revin altă dată, nu-i nici o problemă. M-aș simți stânjenit să știu că am abuzat de bunăvoința dumneavoastră. Eu... oricând doriți... - Am stabilit ceva și așa rămâne! Te rog să nu iei În seamă acest incident penibil. Doamna Eva este puțin nemulțumită că ai intrat la mine fără să fi trecut În prealabil pe la cabinet - așa e regula. Nimic nu Întărește Însă mai mult regulile, oricât de stricte, decât o excepție bine simțită. N-am dreptate, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care Îmi mai spunea și acum, la fiecare despărțire, ca În copilărie, „să fii cuminte”, cele două Marii, profesorul Richard Blacke de la Londra cu care urma să mă Întâlnesc la Congres, tembelul de frate-meu cu glumele lui nesărate și penibile, pentru care Îi promisesem, la Întoarcere, o mamă de bătaie, așa, ca pe vremuri, deși era om În toată firea, Ponte Rialto din Veneția, cu tânărul care sărise În canal urlând ca apucatul: la vita e tanto bella!, hotelul Lotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unor fraieri scoși perfid la Înaintare și manipulați dexter de o instanță atotștiutoare și atotputernică numită Centrul de nu știu ce, și asta doar pentru ca respectivul Centru să-și poată face treaba la adăpostul falsului mister cu care sunt Înconjurate, de secole, penibilele marionete. Să fim sobri, e o măsură În toate: cine ar fi putut pune la punct și Întreține În stare de funcționare o asemenea mașină infernală de răspândit derută? Și cât de Înspăimântător trebuie să fie secretul ocrotit de Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cap că se poate și o să vezi că, Într-adevăr, se poate. Bergman a putut, ai auzit cu urechile tale. Ai aproape douăzeci de ore Înainte. Folosește-le, merită! 27 Eveline a avut dreptate: a fost o zi grea. Insolită, penibilă și chinuitoare până la granița cu insuportabilul. Dacă mi-ar fi spus cineva că vreodată o să fac pe ventrilocul ore În șir, plimbându-mă de colo colo și repetând ca apucatul câteva cuvinte, i-aș fi răspuns că ori mă confundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
condiția, cum se puteau coborî la comportamentul unor gangsteri de duzină care Își dispută supremația În cartier? Personajul savantului tenebros, măcinat de impulsuri ucigașe sau, și mai rău, de visuri nebunești de stăpânire a lumii, Îmi păruse Întotdeauna o găselniță penibilă În neverosimilul ei livresc, fără nici o legătură cu realitatea, o personalizare neîndemânatică a ideii de rău Împins la extrem din rațiuni de exacerbare a contrastului cu orizontul comun de așteptare. Din asocierea maleficului cu inteligența rezultă produsul cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
partea stângă”, cum obsesiv se auzea În difuzoare anunțul periodic. Ori de câte ori circul cu transportul În comun, fac tot ce pot să evit contactul corporal cu Întâmplătorii tovarăși de călătorie, mai cu seamă dacă e vorba despre dame. Am văzut scene penibile, cu tot soiul de obsedați sexuali care, profitând de aglomerație, se lipesc de anatomiile femeilor din fața lor, ba chiar le pipăie măgărește, și am fost scârbit ca om și umilit ca bărbat. Decât așa, mai bine o ședință de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zăpăcit. — Nu vede bine până acolo - zise stânjenit Sima-Vodă, arătând spre Alfred - și de-asta v-am întrebat... nu vă fie cu supărare... ca toate păsările, e atras de lucrurile strălucitoare... în sfârșit... cred că înțelegeți... Se lăsă o tăcere penibilă. Primul care o sparse fu vistiernicul Ximachi. — Măria-Ta, te-am trezit fiindcă dânșii vin de la Râm. — De la Papa, știu, știu - spuse cu blândețe Sima-Vodă. Ce face Papa, dragii mei? Metodiu și Iovănuț se priviră nedumeriți. — E... bine - spuse Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]