1,541 matches
-
pornirii voi aprinde o lumînare, iar la culcare voi lua un luminal să nu am coșmaruri. Vă place cum lucește? mă întreabă mecanicul Valeriu, ieșit de sub niște conducte, cu o găleată cu vopsea galbenă într-o mînă și cu o pensulă în cealaltă. L-am vopsit vernil, apoi l-am dat cu lac, se mîndrește el arătînd spre tabloul de comandă. Lucește mai ceva ca la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i așa, dom' inginer? Să ne filmeze... Tu de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la Cape Kennedy! Chemăm și Televiziunea, nu-i așa, dom' inginer? Să ne filmeze... Tu de unde-ai răsărit?! se miră maistrul. N-ai terminat de vopsit conductele de azot? Acuși, tov' maistru, acuși, că nu pornim azi. Valeriu vîntură furios pensula și găleata, băgîndu-se înapoi sub conducte, să-și termine munca. Mai durează pînă facem legăturile cu traseele centrale? mă întreabă Cornea. Zilele astea. Trebuie să-i găsesc pe cei de la construcții-montaj, e treaba lor. Aăă, se miră maistrul, cu doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mâna goală, unor plictisiți care achiziționează picturi cu speranța intimă că artistul respectiv va da ortul popii înaintea lor, iar ei vor deveni miliardari și vor trăi ca belferii, pe vreo insulă personală. O mână care ține între degete o pensulă subțire se agită prin aerul cald, iar fotograful (o să i spunem chiar așa, de ce nu?, vedeți că nu este neapărată nevoie de un nume pentru ca personajele să prindă viață?), ridică sprâncenele și îi face un semn cu mâna stângă. Un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prin aerul cald, iar fotograful (o să i spunem chiar așa, de ce nu?, vedeți că nu este neapărată nevoie de un nume pentru ca personajele să prindă viață?), ridică sprâncenele și îi face un semn cu mâna stângă. Un semn de salut. Pensula se mișcă aproape imediat. Salutul său primește răspunsul, așa că se apropie. Bună ziua. Sper că nu vă inoportunez, însă cred că nu, din moment ce dumneavoastră m-ați abordat. V-am ascultat cu atenție, s-ar putea discuta mult despre condiția artistului în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în funcție de care ne-au ales, pe mine și pe tine, deocamdată nu am mai văzut pe altcineva ca noi, pe aici, dar bănuiesc că ne-a ales, totuși, cineva, nu neapărat Dumnezeu, aș spune, poate vreo comisie de savanți ciudați - pensula răsucită în dreptul tâmplei, semn clar că părerea pictorului despre cei vizați nu putea fi decât una singură -, selectați de alți savanți, și mai ciudați, poate chiar de armată, militarii se ocupă cu afaceri din astea, aproape toate teoriile conspirației acordă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fi dorit să se convingă că personajul exista, era acolo și vorbea fără întrerupere. Celălalt nu dădu semne că ar fi fost, cumva, lezat de acea căutătură fixă. Pur și simplu s-a deschis o poartă, amice, iar noi doi - pensula se repede către pieptul fotografului -, am intrat prin ea. Și iată-ne. Ev Mediu. Nu e super? Te plictisesc cumva, sper că nu ți-ai înghițit limba?! Apucă aparatul și îl întrebă din priviri pe vorbăreț - apărea și dispărea, se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
punctul meu de vedere, strict personal, că autoritățile locale reușesc să atragă turiștii curioși prin tot felul de activități și spectacole, foarte frumos... Pictorul scoase din nou capul ciufulit din spatele șevaletului și-i dădu de înțeles - prin aceeași agitare a pensulei că ascultă cu interes ceea ce i se spune. Apoi se avântă din nou asupra tabloului aflat în lucru, iar fotograful își continuă ideea. Istoria place, devine incitantă mă hazardez, oarecum, și o descriu ca fiind și delicioasă -, mai ales atunci când
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aș amesteca pe toți în timpul unor astfel de manifestări ale entertaiment-ului, istoria le-a rezervat roluri separate și nu are rost să intervenim noi pentru a plasa eroii în situații hazlii. Nu? Da, da, sunt de acord până la ultima virgulă... Pensula apare deasupra șevaletului, în semn de aprobare, apoi se retrage pentru a lăsa alte urme colorate pe pânză. Totuși, să-mi fie cu iertare dacă repet ideea, nu observ nimic special. Am mai văzut armuri, cai, cămăși de zale, flamuri
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care s-ar așeza la coadă pentru autografe, destule amatoare care nu s-ar sfii să-și intruducă nurii printre așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a ta? Nu-i a mea, mie-mi plac numai alea cu carnea tare, fiecare cu plăcerile lui, ți-o las ție dacă vrei, dar hoașca a avut o pasiune în viață, numai una, adică pictura. A dat și cu pensula-n pânză, a urmat niște cursuri în tinerețe, însă nu i-a ieșit pasiența. Omul nostru mi-a spus că a devenit colecționară, a cumpărat în draci, a avut și cu ce, nu i-au lipsit banii și relațiile. Cică
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cărei culoare se asorta perfect cu sângele de pe șosea, iar mâna pictorului îi surprinsese cu o frenezie care te făcea să te întrebi imediat, cu stupoare, cum de a putut rămâne cineva impasibil, pictând centimetru după centimetru, amestecând culorile, schimbând pensulele, în vreme ce un cărucior (bebelușul nu se vedea, din fericire) atârna pur și simplu într-unul din copaci, în timp la baza tulpinii putea fi văzută o femeie (mama?) prăbușită precum o păpușă dezarticulată. Nu încăpea nicio îndoială că trupul femeii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
caldarâmul îi așteptase pervers după ce mașina de pompieri îi lovise ca o moarte metalică, roșie, decisă să nu ierte pe nimeni din raza ei de acțiune, o mână micuță rămăsese îndreptată către cer (acuzator?), apoi căzuse, firesc, la pământ, dar pensula o prinsese exact atunci când devenise un înfricoșător punct de reper, iată și câteva intrumente muzicale, un trombon, trei trompete, o tobă (fanfara nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
În genere însă camera sa respira eleganța fină și artistică, care contrasta foarte mult cu hainele sale mai mult unse și rupte. Cărțile aurite și legate stăteau în șir pe-o masă acoperită cu roșu, pe care stăteau risipite creioane, pensule, palete și colori în cutii mari sau unse pe țeste de scoici marine. Mă trântii pe-un scaun, aruncând o ochire numai indiferentă pe toate aceste obiecte ce-ntr-al [t]fel de dispozițiune mi-ar fi părut poate stranii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
metru optzeci și unu e și statura lui, stă în picioare, Unde ai pus roșu de sânge? întreabă, și eu îi conduc mâna, ținându-l ușor de antebraț, spre pata groasă de culoare stoarsă pe paletă, iar el își încinge pensula, în lățime ne-a cerut s-o facem atât cât cuprinde deschizătura brațelor sale, Drept, cu picioarele ușor desfăcute, concentrat la mișcările mâinii, eu, poate la un metru depărtare de el, pe lavița de lemn, scriind la masă pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tare, Autoportretul unui orb, repetă el, totuși nu-mi place cum sună, Grea e lecția umilinței, Daniel! se-ntoarce spre mine, dar nu mă vede, Unde ai pus galben de soare? Eu mă ridic degrabă ghidându-i mâna ce ține pensula spre galbenul de soare, își înfige perii aspri în grămăjoara moale de culoare și descrie fără grabă prin aer un semicerc spre pânză, exact acolo unde ar fi vrut să fie, pe fondul tabloului, pictat în culori luminoase, De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
precizie paleta pe masa din stânga lui, masa la care scriu eu, și-și trece pensula în cealaltă mână, iar cu dreapta începe să măsoare după o măsură doar de el știută, Se oprește într-un punct anume și, reluându-și pensula încă cu galben de soare pe vârful perilor, din câteva mișcări ușoare pune culoarea unde voia să fie, Cunosc cu precizie la ce distanță de ramă am pus fiecare tușă, în sus, în jos, la dreapta sau la stânga, Uite, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
soare pe vârful perilor, din câteva mișcări ușoare pune culoarea unde voia să fie, Cunosc cu precizie la ce distanță de ramă am pus fiecare tușă, în sus, în jos, la dreapta sau la stânga, Uite, să-ți demonstrez! Trântește neglijent pensula pe masă, aproape peste caietul meu, din fericire, l-am tras la timp, Din acest punct, și degetul lui arătător se situează ușor deasupra ultimei tușe de culoare puse pe pânză, de aici până la rama de sus sunt exact patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă și nu vertical, vertiginos ca celelalte tușe, brațele îi sunt desfăcute, în stânga, acoperindu-i palma, ține paleta din care se scurg culori, doar tonuri luminoase, contrastând cu cenușiul paletei, iar în cealaltă mână ține pensula, pe care nu știu dacă, cu intenție sau, pur și simplu, inconștient, a dispus-o într-o paralelă vizibilă cu oblica sexului, fascinant, echilibrul de culoare, capul înconjurat de nimbul negru, pe fondul galben de soare, În biserică era invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
linii, acestea se topesc în cele din urmă în pasta groasă de culoare, Citești, Daniel? sunt primele cuvinte pe care mi le spune astăzi, acum deja seară, nu s-a mai atins de tablou de ieri, de când mi-a trântit pensula pe masă, Da! citeam din Evanghelia după Ioan, până când caietul acesta deschis m-a făcut să-mi amintesc cum ieri dus în gânduri l-am văzut toată ziua și nu m-am îndurat să-l tulbur, m-am rugat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
impresia că doarme, dar cât de departe e oare gândul lui?! Eu citesc încă, în dreapta lui, Autoportretul, L-am scos și astăzi afară, dacă ar fi vrut să se mai apuce de lucru, pe masă paleta cu vopselele deja uscate, pensula în ulcior așteaptă, dar el tolănit în fotoliu, atent?! Vindecarea orbului, e și numele unui tablou pictat de el, mi-l amintesc bine, e, Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâna spre locul unde presupune că se află tabloul, Autoportretul unui, eu i-am întins pânza pe ramă, după sfaturile lui, cât am putut eu de bine, O pânză trebuie să se întindă ca și coarda, să vibreze la atingerea pensulei, ca o vioară, el o spune, ca o femeie care așteaptă să fie iubită, Autoportret cu găuri negre, neterminat încă, astăzi n-a pictat nimic, îndreptat cu trupul înspre pânză, nu pot spune că o privește, trece prin ea, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu e cu mult mai prejos de ceea ce el ar sta să facă, dar mi-a vorbit de multe ori de acei maeștri de odinioară care-și lăsau ucenicii să picteze în locul lor, am învățat de la el cum să mânuiesc pensula, cum să prepar culorile, mi-a spus de-atâtea ori că mă descurc destul de bine la desen, Cum să-i stric bucuria?! Cred că în cel mult două săptămâni putem termina și pronaosul! îi stă bine această bucurie mințită, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe Dumnezeu, De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Și tot îl mai caut, vorbește Theo ridicându-se din fotoliu, Pregătește-mi albastru de mantie! răsună în toată biserica goală, de sus de pe schelă, glasul lui Theo, Și spală pensulele alea subțiri, da repede, să nu se usuce prea tare peretele! A vrut mai întâi să înceapă cu Iisus Pantocrator, acum doar o umbră acolo pe boltă, Cum se vede de jos? Iar eu în timp ce spăl bine pensulele cu benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Și spală pensulele alea subțiri, da repede, să nu se usuce prea tare peretele! A vrut mai întâi să înceapă cu Iisus Pantocrator, acum doar o umbră acolo pe boltă, Cum se vede de jos? Iar eu în timp ce spăl bine pensulele cu benzină încerc să-mi ridic ochii, dar nu văd din cauza schelei decât o parte din ceea ce va fi cartea deschisă în mâna stângă, Nu-mi place cum are să fie, glasul lui nemulțumit și ecoul îi poartă cuvintele prin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în mâna stângă, Nu-mi place cum are să fie, glasul lui nemulțumit și ecoul îi poartă cuvintele prin toată biserica goală, Nu-mi place deloc! Spune ceva! răstindu-se, și eu, Ce să spun?! înfricoșat îmi ridic iarăși ochii de la pensulele subțiri, Nu cu tine vorbeam, Daniel! Ci cu cel care nu se lasă prins în culorile mele, cu El! Îl aud apoi coborând furios scările, se-apropie de mine, Nu-mi mai trebuie nimic! Spală tavanul! și ușa grea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]