1,714 matches
-
făceau spirit, toți, cu atâta emulație, de parcă ar fi concurat la un premiu. În sfârșit, am plecat. Înnopta. Apele Ozanei erau acum ca dosul de cositor al sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e semnul unei pudori excesive, datorită unei excesive feminități, care trimite mereu în conștiință ecoul ei puternic, dar, în același timp - și în contra instinctului de apărare care-l dictează - el solicită și pune problema.) Cerîndu-mi apoi voie cu un ton perfid de rugător să închidă cartea - căci "s-a isprăvit capitolul" -, mă întrebă dacă îmi place prințul Andrei, adăugând că din toate tipurile romanului ea preferă pe acest prinț. Nu sufăr de mania contradicției, mai ales față de ea. Din contra, abundez
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
numai după aceea să-l arunc în coș. A fost o zi, Dumnezeu știe, nu numai de semne și de simboluri impetuoase, dar și de comunicări excesiv de lungi via cuvântul scris. Dacă te aruncai în mașini încărcate, Soarta își dădea perfida osteneală ca, înainte să sari, să fii înarmat cu un carnet și un creion, pentru cazul în care unul dintre tovarășii tăi de drum ar fi fost surdo-mut. Dacă te strecurai în săli de baie, era bine să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bună zi și, de obicei, cu o anumită doză de neplăcere, dar el, norocosul, e ucis, fie că suferă de o boală sau nu, de către cel mai stimulator tovarăș de drum care poate exista. În concluzie, oricât ar părea de perfid acest lucru venind de la mine, care am un asemenea artist mort chiar în familia mea, artist la care am făcut aluzie pe tot parcursul acestei pseudopolemici, nu văd cum s-ar putea deduce, în mod rațional, că acest zvon (emfatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
traversez strada în goană sau să mă vâr pe sub o mobilă ori de câte ori văd apropiindu-se de mine un ins sub patruzeci de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit faptul ireductibil și înspăimântător că tânjesc să vorbesc, să fiu iscodit, să fiu interogat despre acest anume om mort. Mi-a trăsnit prin cap că printre numeroasele justificări ale acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aude din arest...?” „Apsolut tot. Dacă doriți vă spun cine a fost bătăușul..!!” „Chiar, cine a fost...??” „Tânărul ofițer care m’a arestat pe mine.” „Bănuiam eu. Acest mitocan e atât de periculos fiind instruit la școala de pardid a perfidei Securități de o așa manieră ce ne face și pe noi ne ferim de el.” Maiorul se ridică de pe scaun presupunând sfârșitul vizitei, monologând. „Trăim timpuri grele, domnul meu. E o fericire să fi-i milițian...? Nicidecum. Fără odihnă muncim
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cât de neobișnuită - uimitoare, dorința de a ne proteja și de a ne scoate din nevoie. Era uimitor pentru că, pe de altă parte, Elya chirurgul disprețuia slăbiciunea și incompetența. Numai instinctele mari și puternice lucrau atât de profund și de perfid, sfârșind În cele din urmă de partea lucrurilor disprețuite. Dar cum Își permitea Elya să aibă păreri atât de rigide despre putere? El Însuși era o persoană dependentă. Hilda fusese mult mai puternică decât el. În umbletul legănat de mafiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare de prieteniile vechi ce le lăsase acasă, de iubiți care ar face orice pentru ea, de puterea ei naturală de a seduce, de joaca perfidă cu sufletele inocente, de viața ei în general. Eu ce puteam să-i spun despre mine? Că sunt un nimeni, că lumea mă ocoloește și că-mi doream prezența ei fiindcă mă îndrăgostisem fără motiv? N-aș fi vrut să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
constituia totuși coloana ei vertebrală, păstrată doar de judecători între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea lor înșelătoare, împotriva puterii care-și începuse încă de mult opera de erodare cu o perfidă știință a disoluției.) - Și totuși, domnule judecător... Mă interesai direct, și bineînțeles între patru ochi, la procurorul șef al județului; era vorba de o „cercetare” și doream să aflu - cu explicarea vagă a unor circumstanțe personale - stadiul procedural în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Lucrul cel mai grav, reluă Iscoditorul, e că individul ăsta e gelos până la demență, veșnic convins că nevestele lui caută să-l înșele, mai ales cele mai tinere și mai frumoase. E de ajuns un denunț, o calomnie, un cuvânt perfid lansat de o rivală, pentru ca nefericita să fie sugrumată. Eunucii lui Zeruali fac apoi totul ca această crimă să treacă drept înec, cădere sau acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în primejdie, altul îl ajuta, și în scurt timp Antonius să prăbuși epuizat, fără suflare. O nouă lovitură de bici - bărbatul mascat era tot în spatele lui - îl făcu să se ridice furios și să se repeadă înapoi, spre adversarul cel perfid. Încă o dată lanțurile îl împiedicară, încă o dată căzu, încă o dată bărbatul mascat îl biciui, obligându-l să se apere cu disperare. Singurul mod de a evita teribilele lovituri de bici era să lupte cu cei trei bărbați înarmați din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tortul de azi-noapte. Am ridicat neputincios din umeri și i-am făcut semn Anei: „Asta-i! Mă... Ce vrei să fac?“. Am ieșit în ritmul sincopat al șuturilor stomacului. Lupta începuse. Venea hohotind metafizica. O știam prea bine. Singura, nemiloasa, perfida lege a luptei era să nu-mi treacă prin cap un singur cuvânt: vomă. În rest, puteam să mă gândesc la orice, până și la mizera mea leafă, și victoria era a mea. Nu m-am gândit decât la lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meargă ei la surse, să se confrunte ei cu lumea de atunci și, poate, să încerce să o schimbe pe aceasta, la fel de putredă, de acum. Apelul la caragialism este nu numai o minimă operațiune intelectuală, ci, de cele mai multe ori, o perfidă manipulare. Îmblânzești ticăloșia vremii de azi prin dulcea justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în plin Ionesco și tindem să ne stabilim definitiv în Urmuz. La ultimele alegeri din multilaterala dezvoltată, cred, sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să nu mă mai strecor - simțeam că fac aceasta uneori - prin textul meu, ci să pătrund în el liber, cu libertatea deplină a vieții care se scurge din mine. Doar gândul că mor? Doar spaima că boala macină din mine, perfidă, întruna, dându-mi doar semne vagi, din când în când, pe unde a ajuns? De fapt, nu unde a ajuns, căci e pretutindeni, ci doar amintindu-mi că nu se lasă speriată de medicamente, de terapii, că nu o pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venea să-mi ceară să-i împrumut mai târziu cheia garsonierei spre a regula, chipurile, pe câte una agățată pe unde se nimerea. Scotocea, de fapt, printre hârtii, printre însemnări de tot felul. De parcă aș fi fost cine știe ce tăinuitor de perfide secrete. Bănuiam că o face. Nu înțelegeam de ce. Nu aveam, în fond, nimic de ascuns, nu urmăream ascensiuni nemaipomenite, nu am făcut altă carieră decât aceasta, modestă, pe care am fost în stare să o suport cât de cât. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Monfort, cum am stabilit. — Și, o dată ajuns acolo, ce-o să-i spun? — Nu vei duce lipsă de subiecte. Planul e să facem ce-a zis domnul Barceló, cu mult tact. Îi trîntești că știi că te-a mințit În mod perfid În privința lui Carax, că presupusul ei soț Miquel Moliner nu e În Închisoare, cum pretinde ea, că ai aflat că ea e mîna neagră care ridică corespondența de la fostul apartament al familiei Fortuny-Carax folosindu-se de o căsuță poștală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu crezi? Gura mi se aprinse de malițiozitate, Însă mi-am mușcat limba. Avea gust de otravă. — Sigur... Uite, prea bine, felicitări. — N-ai să mă ierți niciodată, nu-i așa, Daniel? Pentru tine voi fi mereu Clara Barceló cea perfidă. — Pentru mine vei fi mereu Clara Barceló și-atît. Știi și tu asta. Urmă altă tăcere, din acelea În care Îți ies peri albi Într-o veselie. — Și tu, Daniel? Fermín mi-a spus că ai o iubită tare frumoasă. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea, văzând-o astfel suspendată și, în bătaie de joc, a întrebat-o: Ești bună la sărituri? Apoi a dat drumul crăcii cu perfidă bucurie, privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul crăcii i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu îi venea să ucidă un om fără de apărare. De aceea ea l-a înșfăcat pe Brunello prin surprindere, l-a legat de un copac și i-a luat inelul pe care el îl purta pe deget. Strigătele și rugămințile perfidului sarazin au lăsat-o nemișcată. Apoi, ea s-a apropiat de stânca în a cărei creștet se înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic să-l străpungă Și-l va lăsa...tot rece și perfid...
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
vântul sunt, ca valurile sunt, Urăsc și-mi este drag orice cuvânt Când poartă-n el a zborului avânturi... Și de cuvânt mă tem, când veninos Se-apropie ca lama ucigașă, Mai de temut, decât o mâna lașă Și mai perfid, decât un păcătos... Iubiții mei dușmani dintotdeauna, Aș fi un mort, de voi n-ați exista Și printre vii, ca în mormânt aș sta Și fals, dezacordat, mi-ar plânge struna... La rândul vostru, dacă eu n-aș fi, Ce
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
perioadă de jaf și de înstrăinare a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care urmăresc destrămarea și dezmembrarea statului Național Unitar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care urmăresc destrămarea și dezmembrarea statului Național Unitar Român. Transilvania, nume dat de Iulius Caius Cezar în anul 50 î.H., Patria Dacilor și inima României, a fost cuvânt interzis de ocupantul maghiar până în noiembrie 1918, deoarece numele Transilvania nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în mâinile străinului. Forțele oculte urmăresc distrugerea României. La fel și furtul peste graniță de tineret și de valori intelectuale, pregătite cu cheltuiala românului, grăbesc moartea națională a României. Suntem conduși de un Babilon de oameni fără scrupule, parlamenatari vicleni, perfizi și fără de idei. Producția scade în timp ce haosul inflației crește. Munții sunt dezgoliți, pământurile aride, bogățiile înstrăinate. Ne-am autodistrus prin votul dat de inconștienți lupilor, lupi ai beznelor, care au transformat societatea românească într-o junglă. Libertatea la cuvânt e
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
românesc e pândit de multe hoarde nesătule. Cei care ne conduc acum au fabricat legi prin care tot străinul poate cumpăra nelimitat pământ românesc și slujesc pe străin, în loc să slujească pe cei care i-au ales, mințindu-ne cu slogane perfide, împingându ne în mlaștina pieirii. Moartea unui neam începe cu deposedarea de pământ, care înseamnă Patrie. Mintea celor care ne conduc azi e puțină, și o folosesc, cât o au, pentru jefuire și distrugere a tot ce a mai rămas
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]