1,073 matches
-
cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
greșită, una doar, atât a trebuit să comit pentru a suporta, mai apoi, dezamăgirea. Imensa dezamăgire. Înfrângerea... M-am prăbușit cu o durere surdă la picior. Aveam rotula dreaptă aproape sfărâmată și, ce era mai grav, artera femurală Îmi era perforată. Ce porcărie! Fusesem atât de aproape! Atât de aproape... După un timp, am Încercat să mă ridic, dar durerea se amplifica, vie și necunoscută, și o slăbire grăbită a forțelor pusese acum stăpânire pe mine. M-am prăbușit din nou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
venit să-și vândă oalele și tigăile echipajului de pe Enterprise. Doi bărbați de la pază cu stații de emisie-recepție emițând pârâituri Încearcă să-l convingă să plece, dar Joe stă nemișcat, Încăpățânat ca un catâr, pe una dintre băncile de oțel perforat de la recepție, cu o sacoșă albă de plastic aruncată la picioare. Cu demnitatea Îmbufnată a bețivului. Când mă zărește, Își descrucișează mâinile și mă arată cu degetul triumfător: — Ia uite! Ia uite-o pe Kathy. Ce v-am zis io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
colții materni sclipind și cu capul acoperit de șerpi care sâsâie. A, cucuiul, spune Paula pe un ton nepăsător. S-a lovit cu capul de masă, atâta tot. Masa de metal cu colțurile atât de ascuțite, că ți-ar putea perfora retina, care am cerut explicit să fie dusă În pivniță pentru că Ben s-ar putea lovi de ea? Chiar aceea. Hei, dar se mai Întâmplă chestii din astea, Îmi spune Paula, iar tonul ei insinuează: oricum nu ai fost aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
copil. Brusc, Îmi dau seama cât de groaznic ar fi fost dacă ar fi fost aici când vocea lui Emily a răsunat În Întuneric, Întrerupându-ne din... O, capul meu. Am nevoie de apă. În baie, aprind lumina. Lumina Îmi perforează ochii. Sting lumina. Beau un pahar de apă, apoi Încă unul. Nu e de-ajuns. Mă bag În cadă și dau drumul la duș, lăsând apa să-mi curgă direct În gură. În drum spre pat, văd că e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e Paula? —E duminică. Paula nu vine azi, iubito. Mami și Emily or să facă niște prăjiturele minunate Împreună. —Nu vreau. O vreau pe Paula. (Prima dată când mi-a spus asta, jur că am simțit cum o șurubelniță Îmi perforează inima și, iată, nu există nimic care să se poată compara cu durerea provocată de infidelitatea primului tău născut.) — Chiar vreau să mă ajuți cu biscuiții, draga mea. O să ne distrăm. Prin ochii ei mari, cenușii, Emily cântărește această scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
doar, spuse bărbatul înalt. Era ceva ciudat în accentul lui. —Acum! Și pentru prima oară, Ahmed văzu arma ridicată și ațintită asupra lui. Capitolul 8 Consulatul Statelor Unite, Ierusalim. Marți, 2.14 p.m. —Informațiile pe care le deținem arată că trupul perforat de gloanțe a fost abandonat de doi oameni cu cagule în piața mare a Ramallahului, pe la 10.45, ora locală. Corpul a fost ridicat în picioare și arătat mulțimii timp de aproape cincisprezece minute, apoi a fost luat de aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un agent al firmei, un anume „doctor“ Libner (de parcă tranzacția ar fi avut o semnificație patologică). În groaznicul răstimp al unei clipe, m-am Întrebat dacă vârful era Într-adevăr din grafit. Era. Câțiva ani mai târziu m-am convins, perforând creionul Într-o parte, că mina se desfășura pe toată lungimea - o ilustrare perfectă a artei, de dragul artei, Îmbrățișată și de doctorul Faber, și de doctorul Libner, de vreme ce creionul era prea mare pentru a fi folosit și, Într-adevăr, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
distrate peste micile noastre capete greco-catolice, În timp ce Max și cu el discutau probleme politice sau familiare, Într-un șuvoi neîntrerupt de poloneză șuierătoare. Îl văd pe tata Într-o zi de vară, la țară, făcând cu Max concurs de tir - perforând cu gloanțe de pistol o plăcuță ruginită din pădurile noastre, pe care scria „Vânătoarea interzisă“. Acest Max era un tip plăcut și viguros și de aceea eram surprins când Îl auzeam plângându-se de migrenă și, cuprins de moleșeală, refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-n vânt etc. Am rezistat impulsului de a urla la ea: nu prea era corect să mă acuze că i-am dat cu piciorul soțului meu care tocmai mă părăsise fără să mă fi anunțat, dar ceva din ceea ce spusese perforase carapacea mea revoltată și mă lovise într-un punct extrem de vulnerabil, inocent și, cum crezusem eu, ascuns. Așa am făcut, Sally? Eram obosită? Și iritabilă? Aveam grijă de voi cum o făcusem dintotdeauna, nu? Cu ce-am greșit? De ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pace. Sânt proști! Nu știu nici un cântec. ― Ba da! Ba da! Trebuie să știe! Vreau să-i aud. Să înceapă ăla urîtu'! Ioniță Dragu abia se ținea pe picioare. ― Ce... să cînt? ― Orice, dar mai repede. Trase încă o dată. Glonțul perforă mâneca profesorului și se înfipse într-un tablou cu micșunele. Șerbănică Miga căscă gura să spună ceva, dar se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
soare și dispăru de îndată. Prin gaura făcută țâșni imediat, bolborosind, o masă păstoasă de culoare maro-deschis. Continuă să arunce pietre, la o distanță din ce în ce mai mare de marginea prăpăstioasă, până când, la vreo treizeci de metri, începură să salte fără să perforeze stratul de sare. Se aplecă în față, pe buza salinei, își întinse cu grijă capul și căută locurile pe unde se putea filtra umezeala. La urmă, petrecu mai bine de un ceas studiind cu atenție malul, pentru a găsi locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se află sinistrații, și, în funcție de asta, acționăm. Bine. Gata. Hai! Au intrat în acțiune picamerele. Au fost făcute, rapid, trei spărturi, nu doar una. Cei de la descarcerare au șomat. Pentru ei nu s-a găsit întrebuințare. Pentru restul da. Au perforat betonul. Din gaură au fost ajutați să iasă cei cinci nenorociți uitați, alaltăieri, acolo. Fiecare a ieșit de sub pământ cu câte un cățel în brațe. Îi țineau, sus, vii și victorioși, ca pe niște drapele, într-o luptă pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de mai puțin de o jumătate de centimetru în diametru. Și, în timp ce munceau, bărbați și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau la unison „Cântecul lui Tané“, care avea să ajute frumoasă ambarcațiune pe care o construiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor. Doar atunci Vahíne Tiaré își dădu frâu liber lacrimilor. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
există, de-a lungul și de-a lațul întregului Pacific, un loc mai pustiu și mai lipsit de orice resurse pentru a supraviețui. Pe insula nu se găseau decât stânci, nisip și tufișuri, asta în afară de recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din belșug printre resturile galionului și printre recifele de corali din împrejurimi. Pentru tânărul Tapú Tetuanúi adevărată revelație fu o arbaleta. În ziua când văzu cum unul dintre acei oameni urât mirositori ia o arbaleta, îi fixează o săgeată și perforează cu ea o scândură groasă, aflată la pește treizeci de pași depărtare, ajunse la concluzia că tocmai asistase la cel mai grozav miracol care poate avea loc pe suprafața pământului. Faptul că un proiectil cu vârf de metal traversa aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
caldă și de liniștită cum este acuma, Niho-Nui fac milioane de pui, care înoată în grup până găsesc o bucată de lemn de care să se prindă. De obicei sunt foarte flămânzi, căci nu le ia mult timp că să perforeze carena. —Rahat! —Tu ai spus-o, întări Navigatorul-Căpitan. Sunt un adevărat rahat și ne pot face probleme mari. —Și ești sigur că ne vor ataca? Celălalt îi arăta o bucată de scândura pe care o legase în afara navei, si pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu-se, vorbind în șoaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lovituri de pendul. Începutul, își dădea seama, semnul întâmplării în care intra. Pentru că acel prim interval, când fusese subtil protejată, pregătită pentru întâlnirea care o aștepta, încăperile deschizându-se, tot mai vaste, privirile care o urmăreau, chiar și săgețile albastre perforând, în răs timpuri, oglinda nu fuseseră decât preliminariile acestei clipe. Percepută, dintr-odată, în întreaga ei lumină. O sferă, parcă, prea plină, clădirea ! Nu neapărat clădirea, fie ea și uriașă, transparentă. Străzile, mai curând. Câmpul, întinderea nisipului, sau întinderea mării
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri și pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața străzii sticloase și cuvintele perforau în ritm imprevizibil ecranul dimineții tulburi și reci. „E stearpă acum ! Tot ce a citit despre florentinul acela nu e decât umplerea golului care s-a tot căscat într-însa. Dar atunci, atunci a fost ca el ! De o minuție
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși, ușor de dezamăgit. De părinți m-am despărțit de prea multe ori, pierderea prietenilor mă găsește tot mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge marginile ascuțite, se ridică, vie. Arcul se aude, scrâșnind undeva, departe. Ziua își dezvăluie, din nou, pentru o fracțiune, înfățișările, forțele obscure, care așteaptă miraculoasa atingere, gândul care recheamă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spate. Dacă totuși are, ca să ajungi acolo prin vagin, acesta din urmă trebuie să aibă dimensiuni ieșite din comun sau Îl poți Întinde cu hotărîre și multă forță pînă intri În colul uterin, introduci două degete bine ascuțite, după care perforezi uterul, și, dacă te afli acasă, așa cum e mai normal, rămîi fără uter, fără punctul G, cu peritonită și satisfacția c-ai verificat cu mijloace obiective o existență echivocă, unele neclarități necesită sacrificii chiar la domiciliu. Domnul director a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu o asemenea viteză, Încît n-ai vreme să le bibilești, și zgîlțîi imperturbabil pînă la ore tîrzii sistemul nervos extrem de simplu, aproape clasic, al vecinilor, de parameci, pe care ești obligat din respect față de cultură și omenire să-i perforezi fără milă cu un bătrîn Remington, n-ai Încotro. Iar ei Îndură În tăcere, te acceptă așa cum ești, faci acum parte dintr-o clasă superioară pentru c-ai cîștigat concursul. În capitolul următor se lasă tăcerea și izbucnesc Întrebările, neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]