1,200 matches
-
se trezește, Posthumus evocă viziunile care încep să se estompeze: E încă-un vis ori este-o nebunie, Sau amândouă? Nu-i nimic sau poate Sunt vorbe ca-ntr-un vis sau fără tâlc1. Și totuși, are în mână un pergament pe care i-l lăsaseră fantomele în timpul nopții. Iar Posthumus simte acum nu numai vidul, insesizabilul aparițiilor ce-i bântuiseră visul, ci și forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în mână un pergament pe care i-l lăsaseră fantomele în timpul nopții. Iar Posthumus simte acum nu numai vidul, insesizabilul aparițiilor ce-i bântuiseră visul, ci și forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul său nu se află acolo doar pentru a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezențe invizibile, ci și pentru a spori misterul: textul pergamentului, descifrat abia la sfârșitul piesei de către un prezicător, este deocamdată cu desăvârșire obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
forța lor reală, irezistibilă. Ceea ce este de-a dreptul tulburător e faptul că pergamentul depus pe pieptul său nu se află acolo doar pentru a atesta miraculoasa vizită nocturnă a unor prezențe invizibile, ci și pentru a spori misterul: textul pergamentului, descifrat abia la sfârșitul piesei de către un prezicător, este deocamdată cu desăvârșire obscur. O aiureală absurdă sau ceva imposibil de explicat? Nu întâmplător, cuvântul rostit de Cymbeline atunci când prezicătorul își încheie interpretarea va fi același methought („așa s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
opri în fața portretului Luminăției Sale. Îi plăcea să-l privească în lumina lumânărilor. Doar atunci semăna într-adevăr cu imaginea tatălui său din momentele de inspirație. Viu, înseninat, cu sufletul pe buze, ca un copil. Mâna care, în tablou, arăta pergamentul cu celebrul testament în metru iambic, îl mângâiase adeseori sau îl ținuse aproape, lângă obraz, în timp ce gura lui îi șoptea rimele, făcându-l să le simtă ritmul, muzicalitatea, sensul. Poezia devenea atunci o floare ca o lumină. Numai lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unei crâncene bătălii pierdute pentru totdeauna. Un cap mare și pătrat, cântărind prea mult pentru trupul mărunt și firav și baretele rare cu părul alb și fin, ca firele de porumb tânăr, prin care se vedea pielea obrajilor, galbenă ca pergamentul încrețit. L-au înmormântat Duminică, pe la patru după amiază. Caretele cu armăsari frumoși, conduse de birjarii care l-au stimat și i-au rămas datori până azi robele cusute pe veresie, închipuiau cortegiul carului funebru din spatele căruia Marcu înjura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era ceva arogant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și cărțile atribuite lui Solomon au beneficiat de o carieră prodigioasă. În secolul al III-lea e.n., Origen îi blama pe creștinii care, imitându-i pe evrei, îl invocau pe Solomon contra demonilor. Pseudo-Plinius recomanda împotriva febrei o amuletă de pergament - legată de brațul drept al bolnavului - pe care trebuia scris : „Du-te de la [cutare], Solomon te urmărește” (121, p. 60). Figura lui Solomon și cea a Sf. Sisinie se suprapun. Din Asia Mică pătrund în Europa de Sud-Est medalii talismanice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dând foc unei cărți groase intitulate Livre de Salomon - 121, p. 59.) De fapt, în măsura în care a existat, „Cartea lui Solomon” nu a fost arsă de oamenii lui Iezechia, ci distrusă, pentru simplul motiv că nu era scrisă pe hârtie sau pergament, ci (în mod firesc pentru evreii din secolul al X-lea î.e.n.) săpată în piatră. Sub această formă este consemnată legenda în secolul al X-lea e.n., în Lexiconul Suidas (s.v. Ezechias), unde se spune că noul rege iudeu a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau „unde Dumnezeu nu se pomenește,/ unde diavolul locuiește”. d) Obiecte și gesturi apotropaice la hotare : înfigerea uneltelor/ armelor în pragul casei, pentru îndepărtarea furtunilor și grindinei, practica evreiască de a monta pe canatul ușii Mezuza (crezul mozaic caligrafiat pe pergament), ungerea de către vechii evrei a canatului ușii cu sângele mielului pascal (Ieșirea, XII, 7), stin- gerea de către creștini a lumânării de Paști de pragul de sus al ușii, punerea la uși a potcoavelor găsite, frecarea cu usturoi a canatului ușilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să-i gătească și să-i servească cina, o umbră căzu dintr-odată peste soare, la fel de repede cum o zi de iarnă se topește într-o seară cețoasă și apoi în noapte, iar după-amiaza luminată în alb se prefăcu în pergament când cerul se întunecă. Draperii albe zburau de la fiecare fereastră. Bucăți de ziare și pungi vechi se iviră peste tot pe străzile indigo. Aerul se subție și se transformă într-o boare care-i făcu pielea de găină pe brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tonul voios părea potrivit în situația dată. Am ridicat privirea la timp ca să o văd dându-și jos pantalonii de casă. Pântecul ei întins sub chiloții de un alb virginal. Pielea de deasupra lor era subțire și palidă ca un pergament, în contrast cu brațele și picioarele ei bronzate. Va avea loc în cabinetul doctorului. Cu un anestezic local. —Ești sigur că vrei să faci asta? M-am hotărât deja. — Când? —Acum două săptămâni. M-am ridicat să îmi duc pantofii în dressing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Horia Matei 554. „ Cartea, eroul nostru modest, cu un trecut atât de frământat, privește cu încredere în viitor. De-a lungul veacurilor, cartea a fost cioplită în piatră, în lut și în lemn, scrisă cu mâna pe papirus și pe pergament, strânsă în teascurile primitive ale meșterilor medievali și în presele rapide ale tipografiilor moderne. Uneori a căzut pradă jafurilor care au însoțit războaiele, alteori a fost arsă pe ruguri, iar o vreme a trăit ferecată în lacăte și legată în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei, orânduirea socială în care s-a născut. Tăblițele de lut și de metal, precum și sulurile de papirus sunt caracteristice orânduirii sclavagiste, codexul pe pergament, cu ornamentele și miniaturile sale, celei feudale. Cartea în forma ei modernă, care și-a căpătat înfățișarea după răspândirea tipografiei, corespunde orânduirii capitaliste, s-a născut aproximativ în același timp și s-a dezvoltat o dată cu ea. Orânduirea capitalistă a pus
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
New York. Are înălțimea de 3 metri, grosimea de un metru, greutatea de 125 de chintale și poate fi răsfoit cu ajutorul unui dispozitiv electromagnetic? - Cea mai mare bibliotecă a antichității, care a ajuns să numere 700.000 de volume (tăblițe, papirusuri, pergamente) s-a constituit la Alexandria (Egipt) sub Ptolemeu Filadelful (285 - 246 a. Cr.) ? - Poetul Calimah, care a fost bibliotecar a întocmit un catalog al cărților bibliotecii, menționând că aceasta poseda peste 550 de tragedii și peste 1.500 de comedii
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
uitat urât la el. Nu mi-e frică de tine. Bărbatul și-a aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară - frunze, tije de zambile, inflorescențe de liliac, ale căror petale erau uscate ca pergamentul. Ahmad a continuat s-o fixeze pe Irene, în vreme ce mormanul de resturi fumega. Probabil că voia s-o blesteme. Naji îi spusese lui Irene tot felul de povești despre îmblânzitori de șerpi, așa că femeia se aștepta acum ca, din clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că pictorul i-a dat aceste desene elevei sale în 1937, în scopul de a studia. Tonitza avea mai multe etape de creație. Ceea ce vedem noi în expoziție reprezintă una dintre primele etape, sunt niște «note sumare» pe hârtie tip pergament, lucrate în mare viteză, cu un bețișor sau penel și tuș. Dându-i-le Eugeniei Iftodi, i-a cerut să le compună, o metodă pe care pictorul o preda la Iași“, povestește Maria Ordean. Eleva lui Tonitza a făcut, timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea un rezumat. „Mesaj sosit de la Uzun Hassan. Iscoadele lui trimise departe spre Răsărit au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acolo unde primejdia de război se apropie. Pentru unele puteri europene sau asiatice, această solie era, poate, o șansă de negociere. Pentru Ștefan nu era decât confirmarea faptului că tratativele nu sunt nici pe departe posibile. Cuvintele solului care desfășurase pergamentul imperial cădeau reci și grele În sala În care, vreme de nouăsprezece ani, voievodul hotarâse strategii de apărare, construcții și Întăriri de cetăți, ridicări de mânăstiri, dăduse Învoiri comerciale, iertase prizonieri de război sau ucisese cu mâna lui boieri trădători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Istanbul pentru a Învăța cele trebuitoare unui viitor domnitor așezat de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întoarcem la informațiile reale. Mesajul măriei tale i-a fost Înmânat celui care și-a luat numele de Ștefan Oană. Iscoadele noastre spun că, imediat după citirea lui, a fost chemat sfetnicul său de nădejde, conducătorul mongol Amir Baian. Apoi, pergamentul a fost ars, așa cum a cerut măria ta. Cei doi au discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a floare de cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici un popas, până la primul contact cu oastea lui Mahomed. Pedestrimea transilvană mărșăluiește și ea fără oprire. Urmează mesaj al lui Vlad către măria sa Ștefan, oriunde ar fi el. Ștefan văzu că, Într-adevăr, În interiorul răvașului se afla o bucată de pergament cu pecetea vărului său. Îl deschise și, pentru prima oară după luni de durere și de chin, zâmbi. Mesajul era scris de mâna lui Vlad și În stilul lui caracteristic: Nu l-am văzut de mult pe Mahomed. Roagă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de oră, într-o spaniolă fără cusur. Tot ce știa era că a doua zi a dispus instalarea unui birou special de studiu, cu pupitru dublu și lupă, într-o încăpere care întrunea toate condițiile de umiditate necesare etalării unui pergament de la sfârșitul secolului al VIII lea, începutul secolului al IX-lea. Mi-e dor de tine. E tot ce trebuie să știi. Sau poate că e tocmai invers. E tot ce trebuie să uiți. Oricum, am să fiu pe aici
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume, ingrediente de poțiuni vindecătoare, de gastronomie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]