1,515 matches
-
dumneavoastră. Vă vor dovedi că iubeam Levy Pants mai mult decât propria mea viață. Că fiecare oră de veghe mi-o petreceam gândindu-mă cum să îmbunătățesc mersul întreprinderii. Aveam adesea chiar și noaptea viziuni. Fantome de la Levy Pants se perindau glorioase prin fața sufletului meu ațipit. N-aș fi scris niciodată o asemenea scrisoare! Am iubit Levy Pants. Uitați-vă! Citiți, domnule! Domnul Levy luă dosarul și citi acolo unde indica arătătorul gras al lui Reilly: „Astăzi biroul nostru a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nenumărate simptome de stres social care puteau fi interpretate În cel mai bun caz ca un semn de independență, iar În cel mai rău caz ca unul de nevroză. Numele lui era Pașa al Treilea. Prin konak-ul familiei Kazanci se perindaseră generații Întregi de pisici, ca și de oameni; toate fuseseră iubite și, fără excepție, toate muriseră de bătrânețe, spre deosebire de oameni. Cu toate că fiecare pisică Își păstrase caracterul său distinct, două gene competitoare predominau, În mare, genealogia felină a casei. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nelăsând acest amănunt neplăcut să le distrugă solidaritatea, au luat-o iarăși de la Început, de data asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față. Îl urmau la o distanță periculos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la nicio imagine sau să-și trădeze alt interes decât cel profesional. și totuși paloarea luminaosă a cărnii, prospețimea întunecată a genitaliilor expuse și uneori imature îi furau privirea și îi accelerau pulsul. O recunoscu, printre celelalte fete care se perindau nemișcate prin fața sa, pe tânăra prostituată care fuses adusă la secție și acuzată de furtul celor o sută de ruble. În clipa în care fotografia sa îi trecut prin fața ochilor, Salitov îi și cântări plinătatea sânilor. În unele fotografii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
noul lor prieten. Al Îi făcu un semn colegului său de pe tramvaiul albastru. Acesta Încuviință și le oferi fetelor o călătorie gratuită. — Mulțumim, Al! Fluturară mâinile În semn de rămas-bun. Kitty se trânti Într-un scaun, uitându-se cum se perinda pe sub ochii lor orașul Încețoșat. Casele frumoase de pe dealurile abrupte Îi aminteau de Europa. Se opriră Într-un port, se plimbară puțin, băură o cafea și se urcară Într-un alt tramvai, la Întâmplare. — Săracul Charlie, habar n-are că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de cuvântul scris mare, „da“, de pe lucrarea ei. Kitty nu ar fi gustat niciodată lumea din spatele cocteilului dacă nu ar fi plecat din New York, dacă nu ar fi zis da. Da lui Desert Rose, da acestui necunoscut. Gândurile i se perindau cu o viteză amețitoare, mult mai mare decât cea cu care treceau palmierii prin fața geamului mașinii. Urma să părăsească America Într-o săptămână, avea totul Împachetat, asta era ultima ei călătorie, nu o reținea nimic. — Îmi place să-mi trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apă, și, ca și primul, va ieși din cuptor copt sau crud sau ars. Înăuntru poate nu e nici o deosebire, bombănea Cipriano Algor, dar afară, garantez că, în acest moment, aș da orice să fiu brutar. Zilele și nopțile se perindau, și serile și diminețile. Se știe din cărți și din viață că truda oamenilor a fost mereu mai lungă și mai grea decât a zeilor, să ne amintim de cazul citatului creator al pieilor-roșii care, cu totul, n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sfânt, dar era spaniol. Așa că, la un moment dat, ajunseră la ruptură, Postel Îi abandonase pe iezuiți - sau iezuiții Îi arătaseră ușa. Dar dacă Postel fusese iezuit, fie chiar și pentru o scurtă perioadă, lui Ignacio - căruia Îi jurase supunere perinde ac cadaver - trebuie totuși să-i fi mărturisit misiunea lui. Dragă Ignacio, trebuie să-i fi spus el, află că primindu-mă pe mine, primești și secretul Planului Templier, căruia eu Îi sunt cu umilință reprezentant pentru partea franceză, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Camil Petrescu între alții, umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St.I. Nenițescu și Petre Boldur la Vasile Savel și Horia Robeanu -, omagiind stîngaci marotele publicației (prezența „ortodoxistului” Nenițescu poate fi explicată prin faptul că era curatorul unui muzeu de artă din cadrul Librăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de drum până la Adria ne-am folosit de poșta regală, schimbând caii la fiecare douăzeci de mile, și de vaduri sigure, chiar dacă dificile, cum era cel de pe râul Adige. Am înaintat repede, mirându-ne de cât de mulți zdrențăroși se perindau în grupuri, de bordeluri și de numeroasele cartiere ca vai de capul lor. Am înnoptat la hanul de la Piove, și a doua zi după-amiază am ajuns la Adria. Nu avuseserăm parte de primejdii, drumul era bun, și soarele, blând. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în orișicine. Și deodată l-a lovit și alt gând, unul și mai cumplit și care avea să-l bântuie tot restul existenței lui fărâmițate, și anume gândul sficuitor la bietul lui timp: cât îi rămânea? cât urma să se perinde din om în om? cât îi era dat să trăiască, măcar așa, cu aproximație, cum știu oamenii care nădăjduiesc să prindă suta de ani (este adevărat că pot să moară oricând) - dar el cam cât ar putea să spere? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a stricat Giuliei viața de liceu. A stat la mătușa ei toată perioada școlii, până în ultima clasă de liceu, într-un bloc din Crângași, unde e drept că avea o cameră, dar apartamentul era mereu aglomerat, căci prin el se perindau tot felul de mărfuri, aduse de băieții Alinei pentru buticul de pe urma căruia trăiau. Din 2002, Giulia a reușit să-și câștige independența. Ai ei au lăsat-o să stea în casa din Gelu Căpitanul și să se gospodărească singură. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
modul lui liniștit și operativ îi impuseseră respect atunci, iar acum încă și-l mai amintea ca pe un ins pozitiv. Și nu putea să nu recunoască înrudirea: Andrei Ionescu avea același gen de luciditate ca și Eliberatoru. Pe când Zogru perinda astfel de amintiri, Giulia ieșise din casă și se aruncase într-un taxi. A țâșnit imediat în urma ei, dar și-a dat seama că n-avea în cine să intre. În capătul străzii gâfâia Feliatu, abia venit cu sacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că ea îl îmbrățișează de dincolo de mormânt. Nu era ea, ci mii de suflete atrase de emoția și de suferința lui. Zogru continua să fie îngrozit de acest om, deși, punând cap la cap informațiile pe care le culesese tot perindându-se prin gazetarii din Sărindar ori de pe la Capșa, știa că Achile era un bărbat taciturn și neprietenos, dar inofensiv. N-avea prieteni, dar știa să se descurce. Puțini știau că pentru el scrisul era mai mult o ambiție. Moștenise după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fusese o fire romanțioasă și amatoare de citit. Ea îi alese numele băiatului după o cărticică franțuzească, fără autor, în care erau înfățișate aventurile lui Achile spuse de el însuși. Faptul că Achile trăise într-o casă în care se perindaseră succesiv urmașii lui Ioniță și-ai lui Iscru i se părea ca un semn, ca un mesaj pentru el, nu știa despre ce este vorba, dar era uimitor că singurul om care putuse să-l vadă așa cum este el crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cinci oameni, unul lângă altul, și ei tot așa, nemișcați și sobri, ca la o înmormântare. Evident, Giulia nu cunoștea pe nimeni de-acolo, pentru ea totul era imagine. La Motoare era o lume mai destinsă. Pe o scenă se perindau femei tinere în costume de baie. La mese erau oameni de toate vârstele, veniți acolo special ca să-i vadă pe alții și să fie văzuți. După ce s-a terminat defilarea fetelor, pe scenă a urcat un bărbat masiv și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
el însuși la izgonire, după ce toată viața îi apărea ca o goană obositoare printre oameni csre îl acceptaseră sau îl refuzaseră. Pe la ora prânzului, Andrei Ionescu își aprindea a șaisprezecea țigară, tocmai în momentul în care Zogru își încheiase amintirile, perindate de dimineață până la prânz, scurse și ele în ritmul timpului, ca un borcan de gem. Era epuizat și adus la punctul de sosire. Se vedea plecând din Comoșteni, printre Iscru și Ioniță, conștient că în jurul lui se naște o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și ploaia deveneau tot mai greu de suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a simțit când s-a apropiat de sat, iar tăcerea vecinei arunca peste sufletul ei o greutate neînțeleasă. Zeci de întrebări fără răspuns se perindau prin mintea ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit. Era pregătită să înfrunte adevărul de pe buzele femeii care acum o lună plecase în străinătate și, probabil, se întâlnise cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
moarte pe cei vii. Toate astea nu se bazează evident decît pe... Se Întrerupse, dîndu-și seama că ea nu mai asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se plimbe, unde, cum a scris În ultimele lui Însemnări, „cerul, lumina și apa sunt una”. Astăzi credem că Michel Djerzinski s-a pierdut În ocean. Epilog Cunoaștem numeroase detalii despre viața, aspectul fizic sau caracterul personajelor care s-au perindat În această povestire; totuși, această carte trebuie considerată o ficțiune, o reconstituire credibilă pe baza unor amintiri parțiale, mai curând decât oglinda unui adevăr univoc și atestabil. Publicarea volumului Clifden Notes, amestec complex de amintiri, impresii personale și reflecții teoretice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cînd eram mică și privesc spre Londra scufundată În noaptea adîncă și ploioasă. Dacă mă uit suficient de mult timp pe geam, luminile felinarelor se vor transforma Într-o ceață, ca de caleidoscop. Ca de basm. Prin minte mi se perindă amestecate imagini cu femeia În auriu, cocteilul roz, chipul lui Jack cînd i-am zis că plec, chelnerul care mi-a adus haina, mașina lui Jack oprind În stație... Nu știu deloc ce ar trebui să simt acum. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întregul univers e implicat În această accelerare spre propriul tău sfârșit. Ah, dacă am putea readuce zilele lungi trăite În copilărie! Dar am ajuns prea familiarizați cu datele experienței, așa cred eu. Modul nostru de a organiza datele care se perindă rapid Într‑un stil gestalt - adică În forme tot mai abstracte - ne accelerează experiența prefăcând‑o Într‑o comedie periculoasă, alandala, cu capul În jos și picioarele În sus, grabnic derulată. Nevoia noastră de a simplifica totul la iuțeală elimină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo nu există timp. Aripile uriașe al căror vâjâit nu se oprește niciodată vibrează ca aerul deasupra unui foc, dar mult, mult mai tare. Se perindă astfel un veac, un mileniu, o eră geologică, în trecut, în viitor, în orice direcție, iată-ne din nou pe vremea Ghiculeștilor ctitorindu-și ba mănăstire ba palat la țară, printre sălcii și dumbrăvi cu stârci și coțofene, vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai interesant. Cu o singură zi înainte să se fi umplut, iazul va fi pe jumătate gol. Și fiecărui biban, crăpcean și somn i se va părea că în jurul lui mișcarea a crescut, evenimentele se succed din ce în ce mai precipitat, i se perindă pe dinainte zeci și sute de întâmplări în doar câteva clipe. Ce bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap, știucă, somn, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atelierul aflat în spatele unor geamuri prăfuite, lumina a semnat un contract pe termen nedeterminat cu pictorul. Îl doare drept în cot de rotația pământului, ba chiar și de ecliptică, e un tip tare de tot, îl bârfesc cunoscuții. Dar de perindat se perindă mereu pe la dânsul, având grijă să golească numeroase sticle. Așa de pildă în seara asta, ușa pitită în zidul cărămiziu se deschide fără zgomot și prin ea își fac apariția Pascal Ciortea și Aurora Martinescu. ─ Salutare, spune volubilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]