1,128 matches
-
În care mă aștepta cu tabla de șah desfăcută iar eu jucând teatru pentru ai-i câștig bunăvoința, pierdeam partidele una după cealaltă,făcându-l să jubileze și, sperând să scap fără urmări disciplinare În interiorul unității...! Sosise momentul să solicit permisia bine meritată și pândeam momentul când Îl pot găsi În toane bune - permanent era nervos iar unii angajați militari din depărtare schimba direcția mersului ocolindu-l - și, amânam de pe o zi pe cealaltă când, Într-o mohorâtă zi de noiembrie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se strecura discret pe ulițele satului, evitând orice comunicare, cu excepția salutului. Tot În tăcere, dar și cu bărbăție și-a purtat crucea suferinței pricinuite de ciroza hepatică, boală care-l va doborî, paremi-se, la Codăești, printre ai săi, În timpul unei permisii. A fost un mare patriot și simpatizant al Mișcării Legionare. Gheorghe Stănescu (1926 -2003) poet și publicist S-a născut la 4 iulie 1926, În comuna constănțeană Negru Vodă, unde face clasele primare. Pe cele secundare le urmează la Liceul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
am rămas cu lingurița în aer și am privit-o pe Michi încremenit. Ne întîlnisem întîmplător în lumina caldă a primăverii, pe Ștefan cel Mare, și intrasem la Garofița. Mă simțeam cam stânjenit de tunsoarea mea soldățească (eram într-o permisie de trei zile), dar mă și bucuram s-o revăd pe fosta mea colegă, care-mi plăcuse mereu și care de altfel avea să fie după câteva luni prima mea femeie. O prostie, faptul că era puțin mai înaltă decât
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cartușul pe țeava pistolului mitralieră, nu am tras în sus ori în jos, ignorând poate un regulament absurd din punct de vedere uman, care mă sancționa pe mine în situația ivită, în loc de o remarcare pe ordin de front și o permisie de zece zile acasă. Săracii oameni nevinovați, dar neatenți la indicatoarele cu semn interzis, căutau un drum prin pădure la cules ciuperci, și nu aveau la ei nici hărți, nici aparate de fotografiat, nici camere video. De atunci și până
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
madam Ana ce alte obiceiuri teribile sunt la această școală ? După ora zece, nimeni, nici măcar directoarea, nu mai are voie să intre ! Nimeni ! Ești închisă ca într-o fortăreață asediată ! Ca într-o mănăstire ! înțelege atunci ce însemnează a primi permisie de ieșire numai de două ori pe lună și numai dacă n-ai fost pedepsită ? Dar dacă propria ta soră, poate de conivență cu doamna directoare, poate de capul ei, tocmai într-o asemenea duminică uită de tine și apoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vede dumneaei de Grigore, nu vreau s-o supăr tocmai azi. Azi a zis dumneaei că vorbește cu domnișoru Titi pentru bietu Spiridon, ușor nu este, să știi, mi-a spus, se tot vorbește că începe războiul, dar măcar o permisie mai lungă, că peste tot are cunoștințe domnul Titi. Uf, în sfârșit ! Coboară în vârful picioarelor scara de lemn, când a pus piciorul pe prima treaptă s-a auzit un țârâit slab de sonerie, de ce oare să-i fi spus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pe lângă bocetele ei, au urmat rugămințile lui Margot. Chiar Sophie a venit după dejun să ne sfătuim ce se poate face... Deși ea neagă, sunt convins că boala lui Spiridon a fost un fals, ticluit cu domnul Ialomițeanu, ca și permisia de trei zile, ce trebuie să fi fost foarte dificil de obținut, odată ce se anunțase mobilizarea. De altminteri, singură a mărturisit că pentru permisie a lucrat domnul Ialomițeanu și de aceea ea l ar fi cultivat atât de insistent în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunt convins că boala lui Spiridon a fost un fals, ticluit cu domnul Ialomițeanu, ca și permisia de trei zile, ce trebuie să fi fost foarte dificil de obținut, odată ce se anunțase mobilizarea. De altminteri, singură a mărturisit că pentru permisie a lucrat domnul Ialomițeanu și de aceea ea l ar fi cultivat atât de insistent în după-amiaza dinainte de sindrofie. Acum însă, doctorilor, asaltați cu răniți și bolnavi adevărați, li s-a făcut frică (presupun) a-l mai ține pe Spiridon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venind un ofițer. Voia și el să dea telefon. Ca să nu am probleme, i-am cedat locul schițînd un vag salut militar. M-a Întrebat ce făceam acolo. În răspunsul pe care i l-am dat, am insistat asupra cuvintelor „permisie specială... acordul șefului...“, care mi se păreau de natură a-i liniști bănuielile. Am dat În cele din urmă de tata la telefon. Mi-a recomandat să nu-mi pierd cumpătul. Mă va ajuta să părăsesc spitalul. Cunoștea el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sora dumitale o fi cu logodnicul ei, nu? Împunse Fermín. E ceva firesc. I-am ars pe din dosul tejghelei un picior, pe care Fermín Îl driblă cu agilitate felină. — Logodnicul ei e În armată, preciză Tomás. Nu vine În permisie decît peste două săptămîni. Și, apoi, atunci cînd iese cu el se Întoarce acasă la ora opt, cel mai tîrziu. — Și dumneata n-ai idee nici unde-a fost, nici cu cine? Ți-a mai spus că nu, Fermín, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l Întoarse decît cea de-a treia fată, timid și ferindu-și privirea. Celelalte două Înaintară spre mine, sfidătoare. — Mi te imaginam altfel, zise cea care părea șefa grupului. — Dar unde-i uniforma? Întrebă secundul, observîndu-mă cu neîncredere. — SÎnt În permisie. Știți dacă a plecat deja? — Beatriz n-a venit azi la școală, mă informă șefa, cu un aer sfidător. — Ah, nu? Nu, confirmă locotenenta de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o sfătuise Înainte. — Scrie-i lui Reggie. Pentru Dumnezeu, Viv, dacă n-o faci, o să-i scriu eu scrisoarea! Dar Viv nu dorea să-i scrie de teama cenzurii. Și mai erau două săptămîni pînă să-i vină rîndul la permisie. Nu mai putea aștepta să se Îngrașe mai mult, să-i fie și mai rău și mai frică. Știa că trebuie să-i spună. Știa că singura modalitate era să-i dea telefon. Acum stătea țeapănă În pat, făcîndu-și curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și pleacă, asta-i tot. — Ce fel de lume? El răsuci un buton. — Prieteni de-ai lui Mike, ți-am spus. El a fost unul dintre agenții imobiliari și Încă mai are cheia. O lasă bătrînei de jos. Dacă ai permisie și n-ai unde să stai. Ea pricepu. — E pentru ca tipi ca voi să vă aduceți fete. El Își ridică privirea și rîse. — Nu te uita așa la mine! Nu știu nimic despre afacerea asta. Dar e mai bun decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pînă trece. Și cînd bate la ușă, puteți strecura biletul pe sub ușă. Vă rog, domnișoară. Fetele fac tot timpul asta pentru soldați. — Vă cred. Dar nu și fata asta. — Hai, vă rog, vă implor. SÎnt la mare anaghie. Am o permisie pe motive personale pentru patruzeci și opt de ore. Deja am petrecut jumătate de mi-au Înghețat... Ei, bine, Încercînd să nu-mi Înghețe picioarele În gara Swindon. Dacă mă dă jos, s-a terminat cu mine. Nu mă refuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fată cu care am intrat În vorbă În toaleta trenului“. Asta o să pice bine În situația În care mă aflu. — Ce situație? Întrebă ea, rîzÎnd din nou. Încă sufla pe semnul de la Încheietură. — Ți-am spus, nu-i așa? Am permisie din motive personale. Ridică brațul pînă la gură și Începu să-și sugă Încheietura. Nevastă-mea, zise el peste degetul mare, tocmai a născut. Ea crezu că glumea și zîmbi În continuare. CÎnd Își dădu seama că vorbea serios, zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de aprovizionare a trupelor de pe front. Mama și cu mine, am rămas în Cernăuți. Până în primăvara anului 1944, mama s-a ocupat singură de magazin însă dorea în ultima vreme să lichideze (închidă) magazinul și aștepta cu nerăbdare venirea în permisie a tatălui. Însă tata nu a fost învoit, astfel că mama a trebuit să se descurce singură. Mama știa că la venirea rușilor, nu trebuia să mai fie la Cernăuți, pentru că așa-zișii “venetici“ (cei veniți din România și stabiliți
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
experiența ta În criminalistică. — Crecă uiți un lucru. Plec În concediu peste o săptămână și ceva. O scurtă tăcere se așterne de cealaltă parte a firului. Inima Îmi stă pe loc. Mă simt de parcă aș auzi pentru prima oară. — Toate permisiile sunt suspendate pentru Întregul personal de la Criminalistică, o să circule o notificare azi, zice Toal. Toate permisiile sunt suspendate. Nu mai pot gândi ca lumea. Ce-a spus? — Uite Robbo, continuă Toalie - și acum Îmi spune Robbo - victima asta, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
O scurtă tăcere se așterne de cealaltă parte a firului. Inima Îmi stă pe loc. Mă simt de parcă aș auzi pentru prima oară. — Toate permisiile sunt suspendate pentru Întregul personal de la Criminalistică, o să circule o notificare azi, zice Toal. Toate permisiile sunt suspendate. Nu mai pot gândi ca lumea. Ce-a spus? — Uite Robbo, continuă Toalie - și acum Îmi spune Robbo - victima asta, nu l-am identificat Încă, dar se pare că are familie. Șeful mă strânge de coaie. Suntem puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
prizonierilor. — Fratele meu era pe front la momentul acela, îmi povesti Louisette, știam cât le e de greu, și lui îi trecuse prin cap să lase totul și să se întoarcă acasă. „Mă vei ascunde“ îmi spusese când venise în permisie, iar eu îi răspunsesem că dacă va face asta îl voi spune primarului și jandarmilor. N-aș fi făcut-o, dar îmi era prea teamă că o să dezerteze cu adevărat, că va fi prins și împușcat, dar oricum a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și vreau să fiu soția ta. Te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 ianuarie 1915 Dragostea mea, Îmi lipsești. Câte luni au trecut fără să te văd, fără să-ți vorbesc, fără să te ating... De ce nu obții o permisie? Sunt foarte tristă. Încerc să mă țin tare când sunt în preajma copiilor, dar câteodată simt cum urcă în mine lacrimile, atunci mă întorc spre tablă, pentru ca ei să nu bănuiască nimic, și scriu litere. Totuși, nu am de ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-mă, dragostea mea, sunt proastă... Încerc să te amuz și nu reușesc decât să pun sare pe rană... Îmi lipsești atât... De ce nu-mi scrii? Ultima ta scrisoare e din urmă cu mai bine de șase săptămâni... Și încă nici o permisie... Știu totuși că nu ți s-a întâmplat nimic, simt asta, o simt. Scrie-mi, dragostea mea, cuvintele tale mă ajută să trăiesc, după cum mă ajută și să fiu aproape de tine, chiar dacă nu te văd, chiar dacă nu te pot strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nouă posibilitate. Dacă ți-aș spune că ai putea redeveni master principal, ai recupera brevetul și că ai reintra în Companie? Termini cu comisia, cu discuțiile. Sancțiunea va fi ștearsă din dosar, fără urină. În mod oficial, ai fost în permisie. Absolut normal, după o călătorie îndelungată. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nici pensia nu va avea de suferit. ― Și ACE și tipii de la asigurări? ― Asigurările au plătit și afacerea este clasată. Ei nu mai au nici o treabă. Dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
poate să ne trimită așa la petrecanie. Nu-i în regulă. Musai să mai tragem și noi pe dreapta din când în când. ― Asta faci de trei săptămâni, replică Hicks. Ai vrea să te bați toată viața? ― Eu vorbesc de permisii, nu de stat la frigider. Trei săptămâni ca țuțuroiul, asta nu-i destindere. ― Mda. Cum e cu permisiile șefu'? vru să știe Dietrich. ― Știi că nu eu hotărăsc, făcu Apone ridicând vocea. Bun, acum, dați-i drumul, băieți. Adunarea, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dreapta din când în când. ― Asta faci de trei săptămâni, replică Hicks. Ai vrea să te bați toată viața? ― Eu vorbesc de permisii, nu de stat la frigider. Trei săptămâni ca țuțuroiul, asta nu-i destindere. ― Mda. Cum e cu permisiile șefu'? vru să știe Dietrich. ― Știi că nu eu hotărăsc, făcu Apone ridicând vocea. Bun, acum, dați-i drumul, băieți. Adunarea, peste cincisprezece minute. Și până atunci vreau să arătați ca lumea... deși pentru unii va fi cam greu. Executarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
recruți o masă docilă și amorfă din care să construiască apoi soldați perfecți. M.I.: Am înțeles repede că nu asta voiam eu, și că armata nu-mi ajuta la nimic. Primul lucru pe care l-am făcut în cea dintâi permisie a fost să-mi cumpăr un dicționar englez-japonez, ca să învăț japoneza pe îndelete, fără grabă. Nu conta când aveam să fiu lăsat puțin în pace, eram gata să mă duc și noaptea, o oră-două, ca să studiez. Mă duc așadar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]