1,166 matches
-
administrată interacțiunea socială astfel încât să se obțină rezultatele dorite/anticipate. Dată fiind apropierea dintre psihologia socială și perspectiva asupra comunicării ca proces de influență, nu este surprinzător faptul că teoriile clasice propuse la mijlocul secolului trecut cu privire la dinamica grupurilor (Kurt Lewin), persuasiune (Carl Hovland), disonanță cognitivă (Leon Festinger) au fost repede preluate de teoria și cercetarea comunicării, tendință care s-a menținut o bună perioadă de timp și care, într-o măsură considerabilă, este prezentă și astăzi. Psihologia socială va fi răspunzătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
război mondial, a știrilor cu privire la iminența celui de-al doilea, dar și sub presiunea unor preocupări de natură socială, precum epidemiile și prevenirea acestora, explozia populației urbane și migrația masivă, opinia publică era deschisă dezbaterii unor probleme precum influență, efecte, persuasiune. Faptul că existau o conștientizare publică a existenței acestor fenomene, un acord cu privire la faptul că ele sunt relevante și trebuie studiate a oferit un prestigiu suplimentar, un fel de „aură socială” domeniului nou apărut. După cum exclama chiar Lazarsfeld, „o fascinație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
implementa politicile fie în plan intern, fie în plan extern. Iar criza internațională - creată de iminența celui de-al doilea război mondial - a accelerat recunoașterea publică a contribuției pe care mass-media o pot avea la realizarea consensului politic. Eforturile de persuasiune din timpul războiului au consolidat direcția în care studiul comunicării se îndrepta deja - studiul efectelor, contribuind chiar la realizarea unui consens în legătură cu această opțiune, care va deveni paradigma dominantă în comunicarea de masă. Ascensiunea paradigmei dominante - empirică, statistico-experimentală, axată pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
obiect de studiu de interes, tehnici de cercetare profesionalizate, susținere din partea mediului privat și a celui guvernamental, „șansa fără precedent” creată de cel de-al doilea război mondial, modelul empiric, behaviorist, axat pe o înțelegere a comunicării ca proces de persuasiune/de influență, a triumfat în competiția cu alte posibile abordări ale comunicării, a obscurizat și a împins într-un plan secund abordări alternative - de exemplu, comunicarea ca ritual, ca proces constitutiv prin care realitatea este produsă, menținută, ajustată, modificată, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
De aceea, atunci când individul recepționează un mesaj în procesul de comunicare, înțelesul mesajului este determinat, în parte, de grupul său de apartenență. Kurt Lewin concepe fenomenele psihosociale sub forma unor câmpuri aflate într-un echilibru cvasistabil. Atunci când individul este supus persuasiunii, forța care îl împinge să se îndepărteze de norma de grup crește. Pentru menținerea echilibrului, crește și forța opusă - rezistența la schimbare. În acest caz, nu este eficient ca efortul de persuasiune să fie intensificat, acest lucru doar ar crește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
într-un echilibru cvasistabil. Atunci când individul este supus persuasiunii, forța care îl împinge să se îndepărteze de norma de grup crește. Pentru menținerea echilibrului, crește și forța opusă - rezistența la schimbare. În acest caz, nu este eficient ca efortul de persuasiune să fie intensificat, acest lucru doar ar crește intensitatea forței opuse, de rezistență la schimbare. Schimbarea se obține doar dacă se schimbă norma de grup, dacă adeziunea la norma de grup scade în intensitate, dacă individul nu îi mai acordă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu nostalgie; cu toate acestea, se înregistrează piscuri teoretice, care cu greu vor fi egalate de cercetarea contemporană a comunicării. 1. Fluxul comunicării în două trepte și teoria privind liderii de opinie (P. Lazarsfeld). 2. Ierarhia efectelor și studiile despre persuasiune (Hovland). 3. Analiza de conținut și studiul propagandei (Lasswell). 4. Funcțiile mass-media (Lasswell, Merton și Lazarsfeld). 5. Teoriile cu privire la dinamica procesului de comunicare în interiorul grupului (Lewin). 6. Teoria cu privire la rolul mass-media în consolidarea stereotipurilor (Cooper și Marie Jahoda). 7. Teoriile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
încercând să expună lumii imaginea dorită, care-l avantajează în relațiile cu ceilalți. Vorbim în acest caz despre afirmarea anumitor calități personale sau profesionale, de promovarea rezultatelor activității noastre care corespund standardelor etc. De fapt, este vorba de manipulare și persuasiune, sau chiar de impunere a autorității. La rândul lor, ceilalți pot accepta aceste lucruri, fie din convingere, fie ca efect al manipulării. Goffman numește acest joc "managementul impresiilor" care servește fiecărui individ pentru afirmarea sinelui, pentru construirea unei imagini de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
istoric al problemei", în Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu, Editura Polirom, Iași. Crozier, M., 1964, Le Phénomène bureaucratique, Points-Seuil, Paris. Cucoș, C-tin., 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iași. Dafinoiu, I., 1996, "Mecanisme și strategii ale persuasiunii", în A. Neculau, Psihologie socială. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iași. Dahrendorf, R., 1996, Conflictul social modern. Eseu despre politica libertății, Editura Humanitas, București. Deaux, K., 1984, Social Psychology in the 80s, Cole Publishing, Monterey. Decker, J.-F., 1989, Réussir son
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Iași. Kirton, M. J., 1976, "Adaptors and Innovators: A Description and Measure", în Journal of Applied Psychology, nr. 61, p. 622. Lafaye, C., 1998, Sociologia organizațiilor, Editura Polirom, Iași. Lapière, R. T., 1965, Social change, McGraw-Hill, New York. Larson, Ch., 2003, Persuasiunea. Receptare și responsabilitate, Editura Polirom, Iași. Lazega, E., 1994, "Analyse de reseaux et sociologie des organisations", în Revue française de sociologie, XXXV. Leroy, J. F., 2001, "Dezvoltarea echipei, dinamica grupurilor și coordonarea proiectelor", în P. De Visscher, A. Neculau coord
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
opinions d'une minorité", în Bulletin de Psychologie, nr. 38. Moscovici, S., edit., 1984, Psychologie Sociale, PUF, Paris. Moscovici, S., Doise, W., 1992, Dissensions et consensus, PUF, Paris. Mugny, G., Pérez, J. A., 1996, "Strategii de influență socială și de persuasiune: teoria elaborării conflictului", în A. Neculau, Psihologie socială. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iași. Mullins, L., 1993, Management and Organizational Behavior, Pitman Publishing. Mureșan, V., 1986, Valorile și criteriile eficienței, Editura Politică, București. Myers, D. G., 1990, Social Psychology, McGraw Hill
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în această nouă paradigmă (Holbert, Garrett și Gleason, 2010) pledează pentru renunțarea la ipoteza conform căreia schimbările la nivelul opțiunilor de vot s-ar datora exclusiv variabilelor structurale, ignorând impactul evenimentelor de campanie. Cercetările clasice au sondat mai ales efectele persuasiunii electorale (i.e. impactul mesajelor de campanie asupra preferinței de vot). Din această perspectivă, ipoteza efectelor minimale pare să se susțină; dovezile empirice indică faptul că expunerea la mesajele candidaților nu poate decât cel mult să activeze anumite atitudini partizane. Limitarea
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
comunicării politice eclipsează însă o varietate de alte efecte ale campaniilor, deosebit de relevante. Spre exemplu, transmiterea informației, impunerea agendelor de campanie și modificarea criteriilor după care sunt evaluați candidații constituie dimensiuni la fel de importante. Mai mult decât atât, chiar dacă am considera persuasiunea ca fiind cel mai bun reper pentru măsurarea efectelor campaniilor electorale, urmele acesteia sunt difuze, pentru că multe campanii operează cu mesaje implicite, care nu pot fi reperate decât cu instrumente analitice adecvate. Trecând la metodologia cercetărilor din științele comunicării, observăm
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Semantica / 185 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate / 186 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională / 194 5.2.3. Categorii semantice / 197 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale / 200 5.3. Pragmatica / 204 5.3.1. Mijloace de persuasiune / 208 5.3.2. Metamorfoze ale relației jurnalist-cititor / 218 Capitolul 6. Analiza contrastivă: Timpul, Românul, România liberă și Pressa / 223 6.1. Descrierea corpusului și criterii de selecție a textelor / 224 6.2. Analize cantitative, semantice și pragmatice / 230 6
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
iar de cealaltă parte cetățenii, electoratul, care trebuie convins, sedus, determinat să gândească și să acționeze într-o anumită direcție. În acest sens, comunicarea politică este redusă deseori la comunicarea electorală și la marketingul politic, definindu-se prin strategii de persuasiune particulare, în funcție de finalitățile emitentului politic. Literatura de specialitate din ultimele decenii extinde sfera de semnificație a comunicării politice, înglobând aspecte precum: relația dintre mediatizare, politică și globalizare; raporturile dintre media, respectiv new media, și sistemul democratic; impactul jurnalismului politic asupra
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în temă de reflecție încă din cele mai vechi timpuri. Mințile speculative ale Greciei antice sunt fascinate de multiplele veleități ale limbajului, utilizându-l fie ca instrument al adevărului, fie ca mijloc de expresie al artei sau ca unealtă a persuasiunii. Primii care subliniază relația de interdependență dintre limbaj și putere sunt maeștrii artei oratorice din Antichitate. În Atena, unde actele colective depind în mare măsură de arta dezbaterii, sofiștii își îndreaptă eforturile în sensul identificării de reguli care să asigure
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Constantin Sălăvăstru realizează o descriere contrastivă a acestuia, prin raportare la discursurile juridic, religios, științific și didactic. Pornind de la premisa existenței unor retorici speciale, delimitate în funcție de natura domeniului în care se manifestă discursul, autorul vizează stabilirea raportului dintre convingere și persuasiune în cadrul discursului politic, fiind interesat de "mecanismele (de ordin logic-rațional, estetic-emoțional etc.) pe care le utilizează cu preponderență pentru a-și atinge scopurile explicite sau implicite"79. Limbajul politic se distinge de celelalte tipuri de limbaj prin tematica abordată, prin
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistic sau de cel juridic, limbajul politic se definește prin trăsături specifice, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul expresiei. Spre deosebire de alte tipuri de comunicare, în care funcția informativă este prioritară, comunicarea politică se caracterizează prin disimulare și persuasiune. Limbajul politic are un caracter conflictual 107, raportându-se în permanență la manifestările discursive ale adversarilor politici sau la manifestările discursive anterioare ale aceluiași emitent. Natura conflictuală a limbajului politic determină integrarea altor manifestări discursive în structura acestuia, astfel încât "discursul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
foarte unilaterale: cumpărare de acții sau de titluri en gros și specularea lor la bursă en detail. Acesta este cercul de activitate al marilor bănci (Rotschild, Bleichroder, Perreire), acesta în fine al Creditului Mobiliar"431. 5.3.1. Mijloace de persuasiune Analiza pragmatică este direct interesată de relația pe care o instituie actul de comunicare între interlocutori. În acest sens, limbajul politic eminescian implică o relație interactivă jurnalist-cititor, explicit exprimată în corpul articolelor. Adresându-se unui public eterogen, care dispune de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tehnica citatului revelator; susținerea demersului argumentativ cu date statistice; explicitarea mecanismelor discursive în cadrul unui metadiscurs care însoțește limbajul publicistic eminescian; adresarea directă, instaurând o relație discursivă explicită gazetar-cititor; dramatizarea. În rândurile care urmează, descriem și exemplificăm fiecare dintre mijloacele de persuasiune menționate. a) Ponderea și impactul exemplelor în limbajul politic eminescian. Exemplul istoric reprezintă unul dintre mecanismele argumentative predilecte ale jurnalistului. Vorbind despre această tehnică argumentativă, Monica Spiridon sublinia: "La Eminescu, imaginea pilduitoare a istoriei este confecționată din date seci și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient orientată pragmatic. Dintre mijloacele de persuasiune folosite cu predilecție de gazetar reținem: ponderea și impactul exemplelor, tehnica citatului revelator, pasiunea pentru datele empirice, dimensiunea metadiscursivă a limbajului publicistic, adresarea directă și dramatizarea. Complementaritatea celor trei niveluri ale analizei (sintaxă, semantică, pragmatică) a determinat conexiuni constante între
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
inteligibilă, că omul se află așadar în corespondență cognitivă cu un obiect pe care nu l-a fabricat. Argumentul teleologic, referitor la un Arhitect divin care, doar el, poate proiecta ordinea complexă a universului, nu și-a pierdut puterea de persuasiune, ba, mai mult, nici verosimilitatea științifică. La baza structurilor noastre de gîndire par să se mențină, de neînlăturat, întrebarea, ipoteza, nevoia privitoare la un reper transcendent. Presupusă ori respinsă, tema transcendenței persistă discret, îngropată mai adînc decît pătrunde conștiința curentă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
formarea emițătorului și formarea receptorului. Elementele capacității de emitere vizează: conținutul mesajului prin care sunt transmise informații, idei, opinii, îndemnuri, sfaturi, convingeri etc.; modul de exprimare a mesajelor, caracterizat de indicatori ca: relevanță, forță, intensitate, specificul exprimării verbale și nonverbale, persuasiune; metodologia emiterii mesajului, exprimată prin indicatorii eficienței metodelor: expunere, dezbatere euristică, problematizare; tactul comunicării, având ca indicatori limbajul adecvat, accesibil, pertinent, captarea și menținerea atenției, trezirea interesului, crearea atmosferei agreabile etc. Elementele capacității de recepție sunt : experiența de cunoaștere: cultura
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
o tehnică de psihoterapie, ci și o tehnică cu caracter autoformativ. Tehnica de inducere a stării de relaxare prezintă următoarele caracteristici: * presupune o anumită standardizare a conduitei subiectului, cu efecte sugestive și autosugestive; * implică exercițiu, practicarea sistematică și regulată; * presupune persuasiune, care poate fi externă, atunci când relaxarea se face cu ajutorul terapeutului, și internă atunci când subiectul ajunge să practice singur după ce a depășit fazele de învățare; * în cursul practicării relaxării este absolut necesară o anumită verbalizare a efectelor pe care trebuie
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
sale didactice. Un profesor care se transpune în rolul elevului și va înțelege nevoile, particularitățile acestuia și va acționa astfel încât să contribuie la constituirea autonomiei acestuia, câștigând în același timp simpatia elevilor. O altă dimensiune a relațiilor de comunicare este persuasiunea. Aceasta este un proces de influențare a atitudinii partenerului, înțeleasă drept calitate a mesajului, intenție sau latură eminamente afectivă a comunicării. Persuasiunea presupune un înalt rafinament psihologic. Studiile consacrate persuasiunii s-au oprit asupra caracteristicilor componentelor procesului de comunicare (emițător
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]