1,115 matches
-
dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra pervazului... Sfinte Sisoe, casa era în renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată toată cu ziare vechi. Camera pe care o avea în fața ochilor era golită de mobilă și o scară dublă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra pervazului... Sfinte Sisoe, casa era în renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată toată cu ziare vechi. Camera pe care o avea în fața ochilor era golită de mobilă și o scară dublă, pătată cu var, rămăsese de la zugravi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puțin de nerăbdare să-l vadă... Se auzeau oare voci din interior? Sigur că da, iată o voce venea de undeva din dreapta; răsuna a gol; era o voce feminină, numai că nu se auzea ce spune. Dănilă stătea agățat de pervazul proeminent, dar poziția era atât de incomodă încât în antebrațe aproape că i se puseseră cârcei. Canaturile interioare ale ferestrei erau și ele căptușite cu ziare vechi dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu ziare vechi dar, din fericire, stăteau larg deschise, imobilizate în cârlige, așa că vederea spre coridor era liberă... Avea oare să se ivească cineva în cadrul acelei uși?... Dănilă simți că începe să alunece în jos. Își aruncă cotul drept pe pervaz, apăsându-și antebrațul și pentru o clipă se uită la mâna sa care n-avea de ce să se mai agațe. Iar când își înălță din nou privirea, ea era în cadrul ușii. Goală până la brâu. Dumnezeule, ce noroc pe capul lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prietenă; Dragoș a stricat o mai veche prietenie... Unii vorbesc despre un fluid eteric și miraculos care circulă între bărbat și femeie și le sporește sensibilitatea unul față de celălalt. Dragoș se întorsese la paharul început pe care îl lăsase pe pervazul ferestrei și întindea mâna după un pișcot. Ce-ar fi vinul fără un pic de sex frumos, nu? Sau ce-ar fi sexul fără vin? Între masă și pervazul ferestrei se strânsese un mic grup de colegi. Discursurile ieșiseră din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dragoș se întorsese la paharul început pe care îl lăsase pe pervazul ferestrei și întindea mâna după un pișcot. Ce-ar fi vinul fără un pic de sex frumos, nu? Sau ce-ar fi sexul fără vin? Între masă și pervazul ferestrei se strânsese un mic grup de colegi. Discursurile ieșiseră din modă, iar toasturile încă nu intraseră. În cerc restrâns însă, ceva intermediar nu deranja niciodată. Mi-aduc aminte de prima clasă mixtă din școala noastră... Apropo de amintiri... Sar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
crease peste noapte o atmosferă nouă, de... cum să spun... Stați un pic, să mă inspir... Dragoș duse paharul la gură, adulmecă aroma închizând ochii și luă o înghițitură de vin. Dar Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea?... Ea îl privea de alături, de lângă umărul lui, drept în ochi, fără pic de jenă, cu ochi strălucitori și avizi. Așa că Dragoș i se adresă numai ei: Vinul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Dragoș luă încă o înghițitură de vin și își coborî privirea la porțiunea de mochetă gri-albăstruie de la picioarele lor. Observă că, de o bucată de vreme, niciunul dintre colegi nu călca porțiunea aceea; ei doi, acolo, rezemați cu spatele de pervaz, erau oarecum izolați de restul colegilor din sală și n-ar fi putut spune că asta nu-i făcea plăcere. Vă e frică? o auzi deodată pe Alexandra întrebându-l cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că asta nu-i făcea plăcere. Vă e frică? o auzi deodată pe Alexandra întrebându-l cu o voce aproape indiferentă. Frică? se miră el. Frică de ce? Ea se întoarse cu fața spre fereastră și se sprijini cu coatele de pervaz, privind jos în stradă, unde lumina iernii, albă și fără umbre, învăluia cu blândețe casele tăcute, cu tot trecutul lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
privi la ceea ce este afară, pentru că simt că de-acolo îmi vor veni răspunsurile miilor de întrebări care nu încetează să mă urmărească din clipa în care m-am născut. Să mă sprijin, cu mâinile mele uscate și sângerânde, de pervazul interior al ferestrei, să mă împing cu stârvul meu insensibil de picior paralizat în cine știe ce obiect aflat la capul patului meu, pentru a căpăta un sprijin nesperat, și-apoi să mă ridic cumva cu forța singurului braț pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spate, mult mai sus, o femeie voinică doarme întinsă pe suprafața plană sub o foaie de nailon împăturită. Seamănă cu un raportor. În Manhattan, declasații trăiesc sub pământ, în tunelurile pe jumătate construite ale metroului. Aici își fac apariția pe la pervazuri și streșini. Cât de ciudat e că permitem banilor să ni se bage în felul ăsta pe sub piele... În noaptea asta, prin cvartalele de locuințe sociale (parcă tranzistorul lui Dumnezeu, uitat deschis, s-ar auzi peste tot orașul), prinde contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu voi, fetelor. S-ar putea să-mi vină și mie rândul zilele astea - n-aș lăsa să-mi scape prilejul, împins și de gândurile perverse, sâcâitoare, care și-au găsit sălaș în capul meu. Laptele la cutie, pus pe pervazul ferestrei și saltelele duble, jilave, întinse pe jos, le ajută să crească tot mai voinice pe zi ce trece. Ce-i drept, erau firave la început, dar nimeni n-a încercat să le izgonească, și-apoi ele sunt obișnuite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
târziu Sergiu mi L-a readus pe Dumnezeu în suflet. — Nu erai prea cuminte... Ioana zâmbi sub norul de întristare care-i trecea pe chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de tot spre multe camere. Străbătu multe încăperi, dar se simți împins, parcă, de ceva să intre într-o cameră anume. Deschise ușa încet și văzu un pat din vată de zahăr și multe alte obiecte făcute din dulciuri. Pe pervaz era o acadea. Atunci își dădu seama! Era camera surorii lui! Deodată auzi niște pași și un tânăr intră în încăpere. Era îmbrăcat la patru ace și purta o pelerină lungă. Părea a fi un vrăjitor. Of, timpul ăsta! E
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
dizolvat de silă. Îmi în torceam pantalonii pe dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-a apucat să improvizeze o scrumieră de hârtie dintr-o foaie de caiet, scrisă cu creionul. Când a fost gata, a scrumat în ea până când incandescența pură din vârful țigării s-a degajat complet din învelișul ei de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și îngăl benit, plin de pete de licheni. Ne-am suit pe o scară de incendiu, aproape de tot mâncată de rugină, până la etajul trei. „Aici e“, mi-a spus Jean, și ne-am așezat amân doi, cu picioarele atârnând, pe pervazul unei ferestre acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mi-a spus Jean, și ne-am așezat amân doi, cu picioarele atârnând, pe pervazul unei ferestre acoperite cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
patru că nu ai învățat! Mă îndrept hotărât spre o fereastră deschisă și îi spun: - Dom’ profesor! dacă nu-mi dați o notă mare, mă arunc pe geam. - Măi băiatule, îți dau 6 mai mult nu pot! Mă urc pe pervaz și îi spun: - Vreau 10, altfel sar! - Nu se poate măi băiatule, uite îți pun nota 6! Îmi trece nota în catalog mă duc și mă conving. Era o grămadă de cărbuni sub fereastră. Hotărât sar pe ea și mă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în afară. Perdele roz. Bucățile de hârtie sunt împrăștiate în noroi, și încep să le adun. În spatele perdelelor, în camera goală, se aude cum se deschide ușa. Din hol apare o siluetă, și mă ghemuiesc în noroi, sub fereastră. Pe pervaz se lasă mâna unui bărbat, așa că mă trag înapoi, lipindu-mă de zid. De undeva, de deasupra mea, unde nu ajung cu privirea, un om începe să plângă. Începe să plouă mai tare. Bărbatul stă în fereastră, cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lasă mâna unui bărbat, așa că mă trag înapoi, lipindu-mă de zid. De undeva, de deasupra mea, unde nu ajung cu privirea, un om începe să plângă. Începe să plouă mai tare. Bărbatul stă în fereastră, cu amândouă mâinile pe pervaz. Suspină mai tare. I se simte berea din răsuflare. Nu am cum să fug. Nu am cum să mă ridic în picioare. Ținându-mă strâns cu mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-se ușor, ca și cum ar fi vrut să-i facă o reverență. Felicia luă florile, le mirosi o clipă, cu un gest de politețe, apoi se uită în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe pervazul ferestrei, ieși valvârtej pe ușă afară și, revenind peste puțin cu borcanul plin cu apă, aranjă dibaci florile în el și îl puse înapoi pe pervaz. Bravo, Nichi! îl lăudă încântată Bianca. Ești mare cât un elefant și sprinten ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe pervazul ferestrei, ieși valvârtej pe ușă afară și, revenind peste puțin cu borcanul plin cu apă, aranjă dibaci florile în el și îl puse înapoi pe pervaz. Bravo, Nichi! îl lăudă încântată Bianca. Ești mare cât un elefant și sprinten ca argintul viu!... Fetele râseră auzind o asemenea remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca argintul viu, c-așa m-a făcut mama! o corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în mâna stângă, fiindcă în dreapta își ținea umbrela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de ferestruică. O perdea smulsă atârna dintr-un colț al cadrului. — Trebuie să fi fugit pe acolo. Repede, veniți după mine! strigă el În timp ce se agăța de marginea deschiderii, Încercând să se cațere. Gâfâind, izbuti să Își rezeme toracele de pervaz. De partea cealaltă se deschidea un spațiu mai Întins, cufundat În semiîntuneric. Se roti sprijinindu-se pe piept și Își dădu drumul să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]