2,222 matches
-
încet,încet din minte chipul. Citește mai mult Sentiment cu vedere la mareInsinuând ceva despre-o plecare,(Fără bagaje, totul e în pripă) Mi-aduce vântul, șoltic, pe-o aripăMiros perfid, de alge și de sare.Și parcă dau și pescărușii semn,Muindu-și aripi albe-n spuma mării, Plutind înalt în vraja depărtăriiCa o chemare-n larg și un îndemn.Se zbat valuri foșnind în așteptare,Scoțând ades la maluri, pe nisip,Un sentiment, un zâmbet sau un chipCe le-
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
trăsurile ... XIX. BALCIC, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1925 din 08 aprilie 2016. BALCIC Coboară muntele prin chiparoși Împiedicând cu grohotișul zarea Se-nclină trandafirii să-i miroși: La Balcic, muntele sărută marea. Coloanele își răsucesc volute, Un pescăruș înalță zbor cochet Se-odihnesc valurile, pe tăcute, În umbra unui turn de minaret. Pietrele vechi strecoară o cascadă Pe trepte tăinuind povești de mult, Despre-o regină ce-a lăsat dovadă În sipet, tot al inimii tumult. Mai jos
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Și parcă toți Balcanii se revarsă În noi, ca-ntr-o pânză de Șirato. Citește mai mult BALCICCoboară muntele prin chiparoși împiedicând cu grohotișul zareaSe-nclină trandafirii să-i miroși:La Balcic, muntele sărută marea.Coloanele își răsucesc volute,Un pescăruș înalță zbor cochetSe-odihnesc valurile, pe tăcute,În umbra unui turn de minaret.Pietrele vechi strecoară o cascadăPe trepte tăinuind povești de mult,Despre-o regină ce-a lăsat dovadăîn sipet, tot al inimii tumult.Mai jos, tătarce smeade cu șalvariîn
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mării se învolburau mânioase. Chiar dacă noua lui locuință nu avea geamuri, prin gurile de aerisire înguste, făcute parcă să nu poată trece prin ele nimic mai mult decât un pui de șarpe, feciorul împăratului, Ador pe numele lui, auzea țipetele pescărușilor acoperind mugetul apei lovite de stâncile abrupte pe care era construit turnul. Închidea ochii și își imagina că era și el un pescăruș liber care zbura în înaltul cerului, printre norii înspumați, purtat de curenții de aer, cât vedeai cu
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
ele nimic mai mult decât un pui de șarpe, feciorul împăratului, Ador pe numele lui, auzea țipetele pescărușilor acoperind mugetul apei lovite de stâncile abrupte pe care era construit turnul. Închidea ochii și își imagina că era și el un pescăruș liber care zbura în înaltul cerului, printre norii înspumați, purtat de curenții de aer, cât vedeai cu ochii. În loc ca dorul lui să se potolească și să trimită împăratului vorbă prin ostașul care îi aducea hrană și apă că este
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
se adapta misterului unei zbuciumate mări nordice,Marea ei melancolic-egee fărâmița castelul de nisipDin visul ... XXIV. RĂTĂCIREA TIMPULUI LA MASA TĂCERII, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii Zborul pescărușului semnează orizontul între două clipe În urma fiecărui pas timpul mușcă cu forță spațiile Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecut Rănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsită
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
va mai fi cum a mai fost în inocența vârstelor Traversezi orașul, în față doar biserica, cu inima spargi altarul, Treci mai departe de început, cu aripile și dinții rupi din infinit, ... Citește mai mult Rătăcirea Timpului la Masa TăceriiZborul pescărușului semnează orizontul între două clipeîn urma fiecărui pas timpul mușcă cu forță spațiileLumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelorîn urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecutRănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsităDin colțul viselor
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
salcâmii Transfigurând povești de dor, De mă privești din cornul lunii, Să știi că m-aș muta-ntr-un nor Și mi-aș alege, poate-o floare Să mă mângâie-așa ușor Cu stropi grăbiți și c-o chemare De pescăruși, aripă-n zbor, Planând sub ploi, zăcând la soare, Abandonată pe- un șezlong, Sub stele și sub zvon de mare Castani sublimi bătând un gong. Sub cerul răbdător și-albastru Deși n-aud povești de dor, Mă-nvinge murmurul sihastru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Gong...De- atâta vreme dor salcâmiiTransfigurand povești de dor,De mă privești din cornul lunii,Să știi că m-aș muta-ntr-un norși mi-aș alege, poate-o floareSă mă mângâie-așa ușorCu stropi grăbiți și c-o chemareDe pescăruși, aripă-n zbor,Planând sub ploi, zăcând la soare,Abandonată pe- un șezlong,Sub stele și sub zvon de mareCastani sublimi bătând un gong.Sub cerul răbdător și-albastruDeși n-aud povești de dor,Mă-nvinge murmurul sihastruDintre pământ și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
dorință, veșnic vie De- a ne- aruncă nebuni în valuri De- a locui aici, o vreme, cu chirie. Pe plajă rumena -n crepuscul, Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minuscul Va fi trecut ușor pe nesfârșita zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane De salcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
zare, Iar pescăruși rotind pe mare, Complici ai visului - n amurg, Sărutului discret cu gust de sare, Se vor fi rușinat, pe rând, trecând Tot alergându- se- n cotloane De salcii dese ce se scurg În ploaia caldă, -mbietoare... Doar pescărușii parcă plâng. Citește mai mult Poeme pe nisip...Am acostat la poarta viselor, iubiteAm obosit de- atât amarnic zbucium,Vreau șoapte- n calea mea, abia -iviteDoar dintr- al valurilor , înspumate, bucium.Nu știu să fi luat cu noi, pe maluriMai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mult de o dorință, veșnic vieDe- a ne- aruncă nebuni în valuriDe- a locui aici, o vreme, cu chirie.Pe plajă rumena -n crepuscul,Agonizând în dulcea dezmierdare, În timp ce doar un nor minusculVa fi trecut ușor pe nesfârșita zare,Iar pescăruși rotind pe mare,Complici ai visului - n amurg,Sărutului discret cu gust de sare,Se vor fi rușinat, pe rând, trecândTot alergându- se- n cotloaneDe salcii dese ce se scurgîn ploaia caldă, -mbietoare...Doar pescărușii parcă plâng.... XXVIII. LA JOIE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
ușor pe nesfârșita zare,Iar pescăruși rotind pe mare,Complici ai visului - n amurg,Sărutului discret cu gust de sare,Se vor fi rușinat, pe rând, trecândTot alergându- se- n cotloaneDe salcii dese ce se scurgîn ploaia caldă, -mbietoare...Doar pescărușii parcă plâng.... XXVIII. LA JOIE DE VIVRE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. La Joie de vivre... Nu m- ai învins, nefericire, Am sânge albastru în vine, Curge prin mine, în neștire Seva ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, pește caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând. Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuria Trăirii ce- i vie și- o simt triumfând În pescărușii planând deasupra- ne pe țărmul iubirii, Unde azi- mâine, spre marea cea mare, ajung. La Joie de vivre" nu- i doar un titlu de carte, E o trăire ce- ncepe, pe țărm, în amurg... Citește mai mult La Joie de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
adesea, plâng.Curcubeul se arcuiește senin după ploaiePeste întreaga fire, pește caldul pământ.Bucuria din ochi strânsă din raza vioaieMi se răsfrânge pe chip, stropi azurii picurând.Astăzi conjug verbe "dicendi" cu bucuriaTrăirii ce- i vie și- o simt triumfândîn pescărușii planând deasupra- ne pe țărmul iubirii,Unde azi- mâine, spre marea cea mare, ajung." La Joie de vivre" nu- i doar un titlu de carte,E o trăire ce- ncepe, pe țărm, în amurg...... XXIX. IEDERA, de Dania Badea , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
În dimineața asta se trezise mai devreme decât oricând, zorit de... Nici el nu știa. Comme d’habitude, aruncase întâia privire înspre tabloul său din rama ferestrei de la Răsărit. Același peisaj autumnal: copaci ușor melancolici, împuținați de frunze, ciori și pescăruși într-o gâlceavă aripată pentru supremație, doi guguștiuci tânjind de pe un ram de nuc la firimiturile matinale... Și-atât! Grăbi spre masa de scris, doar "Time stands still for no one", nu?! Îl aștepta Șarada, vicleana lui înșiruire de vorbe
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
sunt „grădinile de meri în floare”, „săgeata de cocori”, „zăpezile luminând în troiene”, „brațele mamei de-alint”. În vâltoare, eul feminin râmâne neclintit, cu asumare, fără ezitări, fără spaime. Versurile sunt frumoase, frumoase: „Câte furtuni/ Pe tâmple-mi cad/ Atâția pescăruși/ în zborul meu.”( Atâția perscăruși); „Port sufletul/ Pe buze/ Cum aș purta o floare,/ Cum își poartă delfinul/ Trupul fără scut/ Printre stânci/ În vâltoare.” Întoarcerea spre sonet, mai apoi, îi redă poetei zona existențială de confort. Seninătatea și dragostea
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
de scoici și alge, sticle, pungi de plastic și multe alte gunoaie, aduse de valuri la peste trei-patru metri de la apă. Cineva trebuie să facă mâine curățenie, altfel aceste alge vor degaja un miros insuportabil când va intra în putrefacție. Pescărușii au pus stăpânire peste plaja plină de tot felul de resturi. Căutau micii crabi pe care îi luau în cioc și îi înghițeau cu totul, sau alte resturi comestibile pentru ei. „Păcat că nu am o camera de filmat sau
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
încolțite În suflete tinere, zburdalnice, jucăușe. Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda, Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși ... Citește mai mult Dimineață își scrie cu penița de aurO nouă pagină de povesteIn jurnalul trecerii mele printr-olume jucăușa și veselă,Descoperită Acasă,Presărată cu sclipiri solareSi ritmuri electrizante de cântăreți din natură,Rapsozi innascuti.Natura virgina își pictează splendoarea
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
abia incoltiteIn suflete tinere, zburdalnice, jucause.Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda,Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vietii.Ma simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți,Pe aripi de pescăruși ... XXV. SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015. Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
întreg echilibrul? Îl ura pentru asta, dar imediat și-l dorea lângă ea, s-o strângă în brațe, s-o sărute, să-i spună că o iubește și că fără ea luna nu va mai apare pe bolta înstelată. Că pescărușii vor părăsi nesfârșita mare refugiindu-se cine știe pe unde. Ana adormi suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
pe mare într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri ca apoi să se ridice pe culmile valurilor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipete de pescăruși o mai însoțeau. Parcă barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta? De ce a lăsat-o singură ? Ce va face acum părăsită de toți în imensitatea marii învolburate? Cine o va mai salva dacă se răstoarnă barca
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
Acasa > Literatura > Proza > AVUȚIA LUMII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam, îngândurată, peste urmele fierbinți ale mării. Pescărușii se năpusteau, într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
Bruma care cade în zori pe plante vii le înfioară, în mustării cu mici și cu pastramă, se aude o vioara. Școlarii cei gălăgioși spre școală se îndreaptă, și timpul se așterne lin, trecând spre altă treaptă. În ecouri de pescăruși ce rostesc chemarea ploi nesfârșite ce desăvârșesc lucararea, spălând în calea lor, prea desele reziduuri, doar iedera mai este verde întinsă peste ziduri. Gabriela 23 septembrie Referință Bibliografică: Automnală / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
apă și foc, pământ și cer, înger și demon, cosmic și derizoriu, etern și efemer, miere și otravă ș.a. Plonjarea în memoria karmică se soldează cu poeme fanteziste de mare finețe și forță litică: „într-o altă viață am fost pescăruș/ pe umărul tău/ am flămânzit înfășurând așteptările pe catarge/ nu mai conta un veac două/ învățasem să cântăresc rochiile de spumă pe care mi le aduceau/ valurile înmiresmate/ muream de dor când șoaptele se îmbarcau pe jumătate/ și rugineau într-
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]