6,437 matches
-
Frau Lange vrea să mă vadă. Am mers pe un hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și asta pentru pești, pisici și câini. Numa’ că mai rău îi cu pisicile. Măcar peștii îs morți. Da’ nu poți șterge de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
hol lung și întunecat, care găzduia o puzderie de pești împăiați, dintre care pe unul, un somon minunat, m-am oprit ca să-l admir. — Frumos pește, am remarcat. Cine e pescarul? Ea se întoarse enervată spre mine: — Nu-i nici un pescar. Numai pești. Ce mai casă e și asta pentru pești, pisici și câini. Numa’ că mai rău îi cu pisicile. Măcar peștii îs morți. Da’ nu poți șterge de praf pisicile și câinii. Aproape din reflex, mi-am trecut mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să văd cine trăgea de sfoară. Chiar și de la etajul al treilea, puteam recunoaște capul cu inconfundabilul păr roșu al lui Vogelmann. — Ăsta e un lucru foarte banal, zise Hildegard. Să te apleci afară pe fereastră precum o nevastă de pescar. — Întâmplător, s-ar putea să fi prins un pește. E Vogelmann și a adus și un prieten cu el. Păi, mai bine te-ai duce să le deschizi. Am ieșit pe palier și am manevrat pârghia care trăgea lanțul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de oameni plecând la câmp, turme de oi, pescari singuratici, remorci părăsite la umbră de salcâmi, toate semne ale vieții de-acasă ce te emoționează profund, mai ales dacă ai fost plecat departe... Când „Bourul” atinse cu o ușoară zguduitură platforma cosmodromului Centrului de Cercetare și Centralizare Cosmică de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-se de durere. - Ce s-a întâmplat? Unde e leul? - Dă-l dracului de leu! Care tâmpit a lăsat taurul liber? La psihiatru - Doctore, nu i-ați putea admininstra soțului un medicament pentru a visa noaptea pești? - De ce ? E cumva pescar? - Nu, dar de vreo două luni visează, noapte de noapte, vrăbii. - Și ce vă deranjează, pești sau vrăbii, nu e totuna? - Nu, dacă ar visa pești, nu ar mai ciripi. Examen - Mai bine ai lua examenul azi, dacă nu, să
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
înfățișează de obicei, în mod direct sau doar aluziv, o anumită trăsătură caracterologică sau comportamentală a unei persoane sau a unei categorii de persoane. Persoanele sau categoriile de persoane cărora „acele” epigramistului Teodor Barbu le înțeapă „cojoacele” sunt: directori, poeți, pescari, pensionari, politicieni, demnitari, patroni, meseriași, meteorologi, prieteni, oratori, avocați, militari, femei, critici literari, sportivi, ziariști, preoți, olteni etc. Iată câteva: „Pe treapta aceasta de privatizare // Patronu-i o invenție oportună // Prin cele două mâini care le are // Cu una ia , cu
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
de Bach - pe-acoperiș întețit ropotul ploii 3 noapte de nesomn - două gutui pe ramuri luni gemene 4 miezul nopții - în mijlocul apei luna prinsă în vârtej 5. noapte de gerar - lângă gard două potăi sfâșie luna 6. vechi sat de pescari - o barcă părăsită în voia apei 7. la un pahar de must - să-i pun și viespei un alt pahar 8. Balta Brăilei - în larg vântul de seară legănând stele 9. toamna în parc- în vechiul lampadar singură luna 10
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
de toate. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venisem la picnic aveam și dreptul de a pescui sau dorința de a face acest lucru. Paul, fiul soției și Andrei, feciorul lui, erau amândoi pescari ”înrăiți” și cu vechime pe bălți. Ginerele meu Marian, se instalase pe post de paharnic și asistent. Ne-am întins păturile și am așezat grătarul după indicațiile soției, “șefa noastră de trib” - în așa fel încât să nu ne afume
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
peștelui din apă. A intrat în lac și cu apa până la genunchi, Paul a reușit să aducă pe mal un crap de peste 35 cm lungime. Cel mai supărat era Andrei, pentru că bibanul lui rămăsese pe un loc codaș. Ambiție de pescar adevărat. Așa, am putut să le dăm de lucru și doamnelor. Cum cele tinere s-au oferit să curețe ele peștele, băbuța mea a scăpat din nou de muncă și a rămas să dea în continuare fetelor aceleași indicații deosebit de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de reaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții de weekend începuseră să părăsească valea. Am dat semnalul ca „pescarii” să-și strângă sculele, iar doamnele tinere, sub atenta supraveghere a „șefei de trib”, să strângă bagajele. Parcă erau mai puține acum când trebuia să plecam cu toții de pe malul lacului Limanu, atât de primitor și reconfortant. Cu pungile pline de
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
de nevoi pe meleagurile friguroase ale Norvegiei, unde muncesc pentru prosperitatea familiei. La doua - trei luni vin acasă, însă foarte rar se întâmplă să ajungă amândoi în același timp. Primul muncește lângă Oslo, iar al doilea într-un sătuc de pescari din nordul Norvegiei, unde repară nave pescărești. Aceasta era și ultima reuniune de familie, peste doua zile plecau amândoi la Otopeni pentru a se întoarce din nou la muncă. Acasă am continuat cheful cu sârbe și geamparale, atenți să nu
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea barca ancorată. Mai aveam o sută de metri și am fi reușit să ajungem în dreptul hotelului” Paradiso” din Mangalia. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii ”Digul Cormoranilor” pentru că pe el se odihnesc cormoranii după partidele de pescuit și își zvântă aripile întinse în bătaia vântului. Am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
în cele din urmă moartea lor pentru iubirea față de Adevărul, Lumina și Viața lumii, adică Hristos Domnul. Sfântul Apostol Petru era din Betsaida Galileii, frate cu Andrei cel întâi chemat și fiul lui Iona. Om simplu, fără știință de carte, pescar. A fost căsătorit cu fiica lui Aristobol, fratele Apostolului Varnava și a avut doi fii: un băiat și o fată. Muncea din greu pentru întreținerea familiei, a soacrei și bătrânului său tată, Iona. După pescuirea minunată, simbolizând aducerea lumii la
SFINTII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL de ION UNTARU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363890_a_365219]
-
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Julița, comuna Vărădia de Mureș județul Arad, Biserica de lemn din Dușești „Pogorârea Sfântului Duh” Biserica Pogorârea Sfântului Duh, din Vicovu de Jos, județul Suceava. „Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!”.
SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364033_a_365362]
-
cu pomi de mere, care în acest sezonsunt înfloriți, răspândind un parfum plăcut, catifelat a devenit simbolul primăverii vesele. Camemberul Normandez este considerat un simbol gastronomic al Franței. Coasta Normandiei se întinde pe o lungime de 600 mtr.fiind idealulpentru pescarii locali. Aici am putut observa pasiunea pescarilor amatoricare au venit încă din zorii zilei pentru a ocupa un loc favorbil.Diversitatea soiurilor de pește constă în Makrele, Muschel cât o largăgamă de plante de mare. Nici de mirare că la
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]
-
sezonsunt înfloriți, răspândind un parfum plăcut, catifelat a devenit simbolul primăverii vesele. Camemberul Normandez este considerat un simbol gastronomic al Franței. Coasta Normandiei se întinde pe o lungime de 600 mtr.fiind idealulpentru pescarii locali. Aici am putut observa pasiunea pescarilor amatoricare au venit încă din zorii zilei pentru a ocupa un loc favorbil.Diversitatea soiurilor de pește constă în Makrele, Muschel cât o largăgamă de plante de mare. Nici de mirare că la oricare restaurant se oferă consumatorilor diverse aperitive
SENA-UN VOIAJ ÎN INIMA CULTURII EUROPENE de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364056_a_365385]
-
foarte mulți turiști din întreaga țară și din lume. Unii dintre ei vin și cu rulotele. Majoritatea turiștilor care vin, sunt interesați de construcția Capului lui Decebal sau de istoria întregii zone, și atunci leagă prietenii cu localnicii și cu pescarii din Orșova, Eșelnița sau Dubova, care vin aici. Se fac petreceri cu grătare în aer liber și uneori cu focuri de tabără. Sandu o mai strigă odată pe Adriana: - Adrianaaa! Iubitooo! Unde ești? Începuse să intre în panică. Chiar nu
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
în dreptul vasului. De fiecare dată când mă întorc din croazieră le las geamantanele goale, iar când plec le iau pline. Ghiță Socol, un lipovan voininic, cu ochii albaștri și părul roșcat, îmi asigură rezerva de fructe și legume, Costel Nicoară, pescarul, aflat la extrema cealaltă a lui Socol, fileul de păstrăv, iar Paul Grecea, prințul, fiindcă e mai tânăr decât primii, siropul din muguri de brad și apa minerală. Schimb obișnuitele amabilități cu dânșii, plătesc, iar ei îmi cară geamantanele sus
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
Drept aceea, „mulțumire fie adusă lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Iisus Hristos și descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoștinței Sale!” ( II Corinteni 2, 14). Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt, și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, slavă Ție. (Cf. Pr. Drd. Mihai Zvorâște - http://www.doxologia.ro/vietile sfintilor/documentar/panegiric-la-sarbatoarea-sfintilor-imparati-constantin-elena - 19 mai 2015). Material documentar realizat, întocmit și redactat
CUVÂNT DUHOVNICESC, FOLOSITOR, DESPRE PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI, DESPRE SĂRBĂTOAREA ŞI POMENIREA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA ŞI DESPRE ZIUA EROILOR ÎN VIAŢA BISERICII... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/362964_a_364293]
-
sub o smucitură puternică. -- Nelule, ai auzit asta? -- Ce poate fi? -- Ia, ține și undița mea, să-mi scot cuțitul de Rambo! Cu lama zimțată și ruginită a unui cuțit vechi ridicată la nivelul ochilor, aplecat mult în față, concentrat, pescarul pătrunse prin vegetație spre locul din care se auzise zgomotul. Călca atent, încercând să nu tulbure prea mult liniștea din apropierea apei. -- Nea Fane, vezi ceva? -- Tacă-ți gura, își avertiză însoțitorul, nu vreau să-mi trădez poziția! În dreptul malului, chiar
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
nu tulbure prea mult liniștea din apropierea apei. -- Nea Fane, vezi ceva? -- Tacă-ți gura, își avertiză însoțitorul, nu vreau să-mi trădez poziția! În dreptul malului, chiar în fața lui Nea Fane, se auzi un nou trosnet, mai puternic de data aceasta. Pescarul scoase din buzunarul pantalonilor o lanternă îngustă și îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenși străluciră ireal printre frunzele înalte și ascuțite, făcându-l pe om să-și scape cuțitul și lanterna
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
la familia lui, să vină după el? Parcă auzind conversația din păpuriș, arătarea prinse a arunca spre ei o ploaie de apă îngroșată cu pământ, frunze și bucăți de trestii rupte, într-o zbatere nebună care le îngheță celor doi pescari sângele în vene. -- Ăsta e periculos, Nelule, s-a zis cu pescuitu’ din noaptea asta! Am face mai bine să ne cărăm de-aici. -- Dacă ne urmărește? Nea Fane căzu pe gânduri. Ce știa el despre extratereștrii? Era posibil să
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
metalică. Într-un târziu, aceasta se deschise și în pragul ei se ivi statura uscățivă a unui bărbat care dădea semne că abia se trezise din somn. -- Ce-i baiu’ ? -- Nene, numai matale ești aici? -- Nu-i destul? Cei doi pescari se îngrămădiră în cabina care li se păru mai mică decât cușca câinilor și, după ce trântiră ușa în urma lor, porniră să povestească, amândoi odată, despre extraterestrul care apăruse la Cotul Mureșului. Paznicul îi ascultă, aruncând din când în când privirea
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
la Cotul Mureșului. Paznicul îi ascultă, aruncând din când în când privirea spre gâtul sticlei care ieșea din ranița lui Nelu. În cele din urmă, hotărând că putea să își dezmorțească picioarele foarte bine făcându-le pe plac celor doi pescari, își părăsi postul, urmându-i spre malul râului cu lanterna lui uriașă care lumina ca un reflector într-o mână și cu o rangă de fier în cealaltă mână. De departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
locul devenit extrem de periculos odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaș care-i băgase în sperieți pe cei doi pescari, cu ochii imenși, înlăcrimați și antenele acoperite de ierburi încâlcite. -- Bată-te norocul, Vasilică, strigă paznicul, cum focu’ ai ajuns aici? Ai trecut prin gard și ai căzut în apă? Vițelușul mugi plângător, așteptând să fie tras din vegetația crescută
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]