1,274 matches
-
facă rapid, pe cheltuiala familiei Topor, întrucât profesorul nu dispunea, încă, de suma cerută pentru efectuarea formalităților. Faptul că Apostol Constantin avea un venit modest și nu dispunea de nici un fel de avere, cu excepția casei în care locuia, a unui petic de grădină și a unei impresionante biblioteci, constituia pentru viitorul său fiu adoptiv un atuu în plus. După legalizarea deciziei profesorului de matematici, tânărul, care se numea, acum, Apostol Nicolae putu rămâne în liceu până la absolvirea cursurilor și trecerea bacalaureatului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zicea în gând, ca și cum ar fi vorbit cuiva, continuând să pândească adierea ce încă nu se oprea în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, sub soarele ce-i înfierbânta rochia și pielea, incapabilă și de fapt deloc doritoare să caute un petic de umbră. Ar putea oferi o mie de motive în afara aceluia esențial că se încăpățâna să dovedească altora - și ei mai întâi - că se poate descurca și poate trăi și singură. Nu mai aștepta nimic, drumurile se închiseseră și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îți trec tot felul de bazaconii prin cap, aici ar fi de mine, să stau să scriu“. Lângă ei, flutura ușor perdeaua albă, cu ochiuri rare, și mai departe se legănau crengile arborilor din parc și mai departe adierea fugărea petice de nori și mai departe vântul uscat se învârtejea pe străzile orașului vuind a viață. Toate astea nu se știe dacă s-au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de care câțiva imbecili au râs cândva până li s-a zis că nu e nimic de râs la un om ce, pe lângă serviciu, are grijă și de gospodărie; s-a ridicat, a învârtit de câteva ori în mână un petic de hârtie cât o jumătate de palmă, pe care avea niște însemnări prescurtate, a fixat către prezidiu privirile-i vioriu-cenușii, și-a strâns o clipă buzele subțiri, încât dispăruseră aproape sub o linie vagă. Asistăm - începuse - la o ședință importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unui om în lipsa lui. Dar trebuie s-o fac pentru viitorul redacției - „Acum o să înceapă să lovească în el?“ - Da. E o situație paradoxală - zicea, după ce își trecuse mâna prin părul albit și răsucise pe o parte și pe alta peticul de hârtie din mână, privind bâzdâgăniile de semne pe care numai el le-ar fi înțeles, începând să se înroșească în măsura în care accentua anumite cuvinte și anumite fraze, nu mă uitam la el, dar e imposibil să nu fi făcut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cazuri de indisciplină sau, mai precis, cei care aveau o predispoziție spre indisciplină au profitat din plin, găsind climatul propice. „Îi plătea polițe, asta făcea, nu-i așa?“ Da, și îmi imaginez că se uita în jur, învârtind fără răgaz peticul de hârtie și devenind, pe măsură ce vorbea, tot mai convulsionat, ca și cum s-ar fi înecat cu indignarea pe care abia reușea s-o înghesuie în cuvinte, iar când a zis că un asemenea element este tovarășul Mihai Marinescu, simțeam cum toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din blană cu fir lung, moale și lucios, și un șal de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului. În jurul lor pământul era înghețat, ici și colo pete de zăpadă plouată se transformaseră în mușuroaie cenușii de gheață, câteva petice de iarbă uscată sau fire de un verde murdar culcate la pământ se acoperiseră cu o folie de cristale mărunte, ca într-un congelator. O tufă văduvită de frunze încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
niciodată nu poate fi prinsă, în amploarea și concomitența ei, în vorbe, întrucât, oricât ai întinde de mulțimea lor, va mai rămâne un colțișor neacoperit și atunci vei mai adăuga un cuvânt, în chiar clipa în care vei observa un petic neacoperit în lățime și altul în adâncime, și vei mai adăuga vorbe în chiar clipa când vei observa iarăși alte petice neacoperite și așa ar putea continua încă multă vreme, până realitatea va refuza să se mai arate, plictisită, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rămâne un colțișor neacoperit și atunci vei mai adăuga un cuvânt, în chiar clipa în care vei observa un petic neacoperit în lățime și altul în adâncime, și vei mai adăuga vorbe în chiar clipa când vei observa iarăși alte petice neacoperite și așa ar putea continua încă multă vreme, până realitatea va refuza să se mai arate, plictisită, sau îți vei spune că nu mai există vorbe, dar ți-o vei spune tot din plictiseala repetării - toate acestea la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu pereți abrupți de granit de o parte. Ținutul hlamidei de brazi. De cealaltă parte, la zeci și sute de metri în jos, se deschidea valea râului Arve. Plombe de piatră înaintau amenințător deasupra drumului dintr-odată umed, apoi cu petice de zăpadă, apoi înzăpezit, și serpentinele continuau. Au lăsat în urmă Les Carroz, unde doi frați țineau o brutărie și-o dugheană cu mezeluri deschise și duminica. Serpentinele au continuat până la Flaine, o stațiune nouă, ultraelegantă și înzăpezită. Au urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îmbrăcămintea și valizele fură Încărcate În portbagaj. CÎnd ieșiră pe poartă, se uită În jos la figura nemișcată a cerșetorului de pe salteaua lui mototolită. Putea vedea urma modelului de pe cauciucurile Firestone ale Packard-ului pe piciorul stîng al bătrînului. Frunze și petice de ziar Îi acopereau capul, iar el devenea deja o parte din gunoiul inform din care răsărise. Lui Jim Îi păru rău pentru bătrînul cerșetor, dar, dintr-un motiv sau altul, nu se putea gîndi decît la modelul cauciucului imprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rezolvat. Jim netezi praful alb și Începu să socotească. Se bucură cînd prima fracție se reduse, apoi observă că era singur În lumina soarelui, Între camion și terasamentul căii ferate. Îngrijiți de obositul doctor Ransome, prizonierii se Îngrămădeau În micul petic de umbră de sub parapetul din spate. Basie ședea cufundat În haina lui de marinar, și la fel ca și bătrînii, părea mort precum manechinele aruncate pe care Jim le văzuse adesea pe aleea din spatele magazinului universal al companiei Sincere. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
clar că sergentul decisese deja că acest camion și grupul de deținuți aliați nici nu exista. Ignoră protestele șoferului Își flutură gînditor țigara, În timp ce trecea prin ușa de lemn a gheretei de pază. În cele din urmă, arătă spre un petic de pămînt de dincolo de porți pe care creșteau urzici, și pe care Îl socotise, se pare, a fi un pămînt al nimănui Între lagăr și lumea exterioară. Doctorul Ransome se uită cu coada ochiului spre acei cîțiva acri de pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ori, dar nu îndeajuns de sincer. Cred că ar trebui s-o facem acum. Majestatea Sa Sublimă, țarul, posedă deja o întindere imensă de teritoriu. Zău, generale, fă-mă să înțeleg! La ce i-ar mai folosi prăpăditul ăla de petic de pământ? Ce foloase așa de mari crezi că va avea Rusia din posesia lui? Ce reprezintă el pe lângă imensitatea teritoriului vostru? ― Nimic, Galib efendi! Nimic! Dar cei cinci ani de război ne îndrituiesc să nu plecăm cu mâinile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zeci de ori pe aceleași ulițe, pentru că nu avea voie să părăsească localitatea. Spre seară, undeva, se stârni mult praf și vuiet. Se pornise Geamala. Mai mulți flăcăi purtau o păpușă mare, umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus de dulce. În vale, nu departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru contra atac. Era un om fioros maiorul, cu șumuiogul mustăților în furculiță și cu ochii crunți și injectați, adumbriți de o pereche de sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe un ton confidențial. Domnișoara Trixie câștigă numai patruzeci de dolari pe săptămână și are mulți ani vechime în muncă. — Pare destul de uzată, spuse Ignatius, privind-o pe domnișoara Trixie cum înșiră conținutul pungii pe birou și începe să sorteze peticele. Nu a trecut de vârsta pensionării? — Șșș, îl avertiză domnul Gonzalez. Doamna Levy nu ne lasă să o pensionăm. Crede că este mai bine pentru domnișoara Trixie să-și continue activitatea. Doamna Levy este o femeie foarte inteligentă și cultivată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius. Voi accepta să iau slujba temporar. Trebuie să recunosc că Planul Levy Pants mă atrage. — O, sunt încântat, lăsă să-i scape domnul Gonzalez. Îi va plăcea aici, nu-i așa, domnișoară Trixie? Domnișoara Trixie era prea preocupată de peticele ei ca să-i răspundă. — Mi se pare ciudat că nici nu m-ați întrebat cum mă cheamă, pufni Ignatius. — Vai de mine! Am pierdut complet din vedere. Cine sunteți? În ziua aceea a mai apărut încă un angajat, stenograful, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai stai mult de vorbă cu mica ta protejată de colo, ai s-o iei și tu razna împreună cu ea. Când Susan și Sandra vor veni acasă de Paști, te vor găsi săltând pe planșetă cu o sacoșă plină de petice în brațe. A, da. Înțeleg. E sentimentul tău de vinovăție pentru incidentul acela cu Gloria. Lupți împotriva lui. Totul se va sfârși foarte rău, Gus. Te rog, renunță la una dintre competițiile alea sportive și du-te să-l consulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vitală pentru o întreprindere? — Credeam că sunt pensionată. Dinții masivi se închiseră ca o capcană pentru urși. Voi ăștia m-ați păcălit. — Ei, ești fericită acum? își întrebă domnul Levy nevasta. Mergea în urma lor, purtând una dintre sacoșele cu petice ale domnișoarei Trixie. Dacă ar avea un cuțit asupra ei ar trebui să te duc imediat la spital. — Ascultă cu cât foc vorbește, spuse doamna Levy. Atâta vigoare E de necrezut. Domnișoara Trixie încercă să scape din mâna doamnei Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
respectivă? Domnul Levy spera că da. Trecu repede prin cartierul domnișoarei Trixie, prin fața barurilor și a firmelor care se vedeau la tot pasul anunțând RACI FIERȚI și STRIDII ÎN COCHILIE. Ajungând la blocul căutat, se luă pe urma dârei de petice și urcă scările până la o ușă cafenie. Bătu și îi deschise doamna Levy, spunând: — Ia privește cine s-a întors. Amicul nostru amenințat de idealist. Ai rezolvat problema? Poate. — Acum vorbești ca Gary Cooper. Un singur cuvânt drept răspuns. Șeriful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nou, când Watson strigă: — Stați! Se grăbi să scoată din gunoiul revărsat pe covorul de saci din plastic o bucată de hârtie mototolită. Era un bon de casă de marcat. Logan Îi ceru lui Insch să aștepte, În timp ce Watson despături peticul soios. Era de la magazinul Tesco din Danestone. Cineva cumpărase o jumătate de duzină de ouă de fermă, o cutie de smântână, două sticle de cabernet sauvignon și niște avocado. Și plătise cu cash. Watson oftă. — La naiba. Îi dădu bonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o cutie de smântână, două sticle de cabernet sauvignon și niște avocado. Și plătise cu cash. Watson oftă. — La naiba. Îi dădu bonul lui Logan. — Mă gândeam că a plătit cu cardul. — Nici o șansă să fim noi așa norocoși. Întoarse peticul de hârtie În palmă. Ouă, vin, smântână premium și avocado... Linia de sub ultimul produs Îi atrase atenția lui Logan și un zâmbet Îi Înflori pe față. — Ce? Întrebă Watson curioasă. Ce-i așa amuzant? Logan ținu chitanța În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care te sparge-n cur! Scopul era să obțină un răspuns. Dar nu reuși. În liniștea stingheră, Logan auzea o melodie Înceată. Hoitarul Îngâna ceva. Suna ca „Îndură alături de mine“. Fereastra bucătăriei se umplu de lumină, iar Logan șterse un petic. Duba celor de la Biroul de Investigații se chinuia să avanseze pe drum. Se opri În fața adăpostului numărul doi. Mai era o mașină În spatele ei. Ceva lucios și scump, care avea probleme cu drumul acoperit de zăpadă. Până ajunse și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]