2,775 matches
-
timpului de când a fost înființată, a făurit spectacole, pe lângă cele citate, de muzică folk, la care au participat artiștii Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, Florian Pitiș și formația „Pasărea Colibri”, sau de muzică lirică românească interpretată de grupul „Klasicum”, cu participarea pianistului Daniel Manoiu. În prezent, proiectele acestei organizații țintesc promovarea artiștilor tineri și talentați din România, necunoscuți încă peste frontierele țării. La Festivalul „Serbare Câmpenească”, din luna mai 2015, prilejuit de Ziua mamei au fost invitați tinerii interpreți vocali Emilia Dorobanțu
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
Nici bani, nici devotament, nici recunoștință, pentru că, de fapt, aproape pe toți i-a ajutat. A fost o preoteasă a amorului. Acum face pe mama răniților. Mai degrabă, ține o menajerie: a tunat și i-a adunat. Actorul, Caravella, un pianist după ureche, trei cartofori, Căutătorul de aur și cine se mai nimerește, numai scursori. Cloaca aia împuțită are nevoie de un filozof; de un blazon pe care alături de sexul Caravellei să stea bufnița Minervei! Am pierdut partida, dar pe alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În dormitorul tău, de ce se agăța ca un naufragiat de Niki Bârsan? O petrecere adevărată! Și? Tăcură un timp privind absenți coloanele de cruci aliniate haotic după o ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru șase degete, pe care el nici măcar nu le poate cuprinde, deci e imposibil de executat. Dar Baár i-a mai strigat din ușă că n-a scris-o pentru niște diletanți și să fie convins că vor veni alți pianiști care-și vor tăia de la patru ani pielea dintre degete, numai ca să poată interpreta această piesă. După care a plecat și n-a mai vorbit trei săptămâni cu el, ci i-a trimis înapoi la prăvălie unele dintre obiectele împrumutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gheață, încălziți de dansuri și îmbrățișări. Sângele lor tânăr avea puterea să clocotească, transformând frigul în căldură. Ca și cum frigul și căldura ar fi fost aceeași sursă de energie pentru ei. Pe treptele marii catedrale din oraș l-am întâlnit pe pianistul Oleg Azel din Rusia, care trăia de mult timp în Elveția. Era un bărbat rotofei și scund, amintind silueta lui Brahms din desenele lui Willy von Beckerath (Brahms als dirigent, 1893-1894). Lângă el avea o nemțoaică, o cântăreață nouă, Blanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fantastică, enervându-l pe înaltul Meyindir, care tocmai încerca să-și acordeze basul cu braț de caracatiță drept grif și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici și negre, zbenguindu-se apoi de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi pe Zander. Lângă mine, pianistul își mișca energic coatele, omoplații și spinarea stând pe scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub el; apoi se lăsă pe spate, și speteaza murdară a scaunului începu să trepideze. Violoncelistul își pleca fața cu sprâncenele ridicate își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o cu o mînă expertă. Degetele lui de pianist a explorarat grabnic textura, consistența și starea. Exhibîndu-și zîmbetul florentin, Barceló a localizat pagina de ediție și a inspectat cu o intensitate de polițist vreme de un minut. Ceilalți Îl observau În tăcere, ca și cum așteptau un miracol sau permisiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fotografie sau o schiță În cărbune. Potrivit textului biografic, Julián Carax era un tînăr de douăzeci și șapte de ani ce se născuse odată cu secolul În orașul Barcelona, iar acum trăia la Paris, scria În limba franceză și profesa ca pianist de noapte Într-un local de moravuri ușoare. Textul de pe supracopertă, pompos și cariat, după gustul epocii, proclama pe un ton prusac cum că aceea era prima operă a unei valori uluitoare, un talent proteic și ilustru, promisiune de viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că romanul abia apăruse și că izbutise să smulgă două recenzii În două ziare din provincie, pe aceeași pagină cu anunțurile mortuare. Pe scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax să nu-și părăsească slujba de pianist, Întrucît În literatură era limpede că nu avea să nimerească nota. Monsieur Roquefort, căruia i se Înmuia inima și buzunarul dinaintea cauzelor pierdute, s-a decis să investească o jumătate de franc și a luat cu el romanul numitului Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că tocmai achiziționase pe o nimica toată drepturile În limba spaniolă ale romanelor unui anume Julián Carax, un barcelonez care trăia la Paris. Asta trebuie să fi fost prin’28 sau ’29. Pe cît se pare, Carax lucra noaptea ca pianist Într-un bordel amărît din Pigalle, iar ziua scria Într-o mansardă mizerabilă din cartierul Saint Germain. Parisul e singurul oraș din lume unde să mori de foame se consideră Încă a fi o artă. Carax publicase În Franța două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
locuia Într-o rezidență pentru domnișoare de pe strada Riera Alta; dădea În particular lecții de solfegiu și de pian vlăstarelor familiilor privilegiate din Barcelona. Nu avea nici familie, nici avere, ci numai tinerețea și formația muzicală pe care tatăl ei, pianist la un teatru din NÎmes, i-o lăsase Înainte să moară de tuberculoză, În 1886. Antoni Fortuny, dimpotrivă, era un bărbat aflat pe calea prosperității. Moștenise de curînd afacerea tatălui său, un magazin de pălării din Ronda de San Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unică - tocmai execută, degajată, la pian, într‑o succesiune limpede și curgătoare, Studiul pentru clape negre de Chopin; degajată, dar a exersat mult acasă până să iasă așa ceva și tocmai se pregătește să înceapă Clavecinul bine temperat când se apropie pianistul de jazz (student la medicină): Da’ ești cam paralelă, fetițo, du‑te frumușel acasă la mămica și mai exersează, dar nu aici unde treaba‑i hot. Asta nu‑i școală de muzică, aici se vine după ce‑ai absolvit cu succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spirituale. Nu vrei să‑nveți și tu să joci tenis? Cred că ai simțuri destul de bune, ca să‑ți dezvolți în plus și un anume simț al mingii. Nu, prefer să exersez sonata lui Alban Berg - o provocare pentru orice tânăr pianist. Mai bine te‑ai urca pe munte, decât să exersezi sonata muntelui, ha‑ha. Ca să nu devii prea încrezută. Slavă Domnului că părinții nu‑s acasă. Trebuie să fii recunoscător și pentru astfel de lucruri mărunte. Anna îl descheie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
reușeam să-mi fac decât o imagine a personalității ei. Nu aveam nici o idee cum se Îmbracă, ce fel de coafură are, dacă este slabă sau grasă. O chelneriță Îmbrăcată Într-o cămașă cu mâneci lungi, din acelea purtate de pianiști sau harpiști, cu părul ridicat frumos Într-un coc, a sunat clincănind dintr-un clopoțel, apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe care scria Mister Miyashita. Eram cât pe ce să ridic mâna, strigând ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
încă nu devenise majoră și nu gustase încă din savoarea și deliciul fructului oprit. Doar visa. Visele sale din nopțile de frământări erau ocupate cu prezența lui Arthur în clasa ei, la ora de istorie. Dacă la concertul susținut de pianist în sala de festivități a liceului putea să-l studieze fără să fie observată, acum îl avea în față, la mai puțin de un metru de banca sa. Se plimba printre rândurile de elevi și eleve, curioși să-l studieze
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
de atât? - Ce vrei mai mult? - Astăzi părea că nu de cum cântă erai captivată ci de interpret. - Adevărul este nu poți spune că nu-i un bărbat bine. - Recunosc, dar pentru mine nu reprezintă decât un bărbat matur oarecare, un pianist și un profesor de istorie de conjunctură. - Pentru că fiecare avem alte standarde. Ai văzut cât de frumos este? Ce ochi are? Când vorbește parcă te sărută cu vorbele sale. - Este clar. Ești îndrăgostită iremediabil. - Poate. - Și cum ai să procedezi
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Actorul Cristian Iacob, pentru interpretarea tripleților Zanetto din spectacolul Trei gemeni venețieni, producție a Teatrului Mic din București. Pentru categoria “Muzică” au fost nominalizați: compozitorul Adrian Enescu, pentru complexitatea artistică a Proiectului BachFiles, un spectacol de succes al Teatrului Bulandra; pianistul Lucian Ban, pentru albumul Songs from Afar; proiectul Pasărea Rock Simfonic, pentru renașterea unui gen muzical în România: rock-ul simfonic. La secțiunea “Arte plastice” au fost nominalizați: Liviu Stoicoviciu, pentru expoziția Orașe imaginate (curator: Călin Dan)de la Muzeul Național
GALA PREMIILOR RADIO ROMÂNIA CULTURAL de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363324_a_364653]
-
Fotbal, în Viena și Salzburg, trupa HÂRA a fost ambasadoarea muzicii românești de înaltă clasa, determinând administrația locală austriacă să declare reprezentația HÂRA "cel mai bun show live din programul cultural". Din anul 2010 trupei HÂRA i s-a alăturat pianistul Sebastian Cochinescu și percuționistul Nunu Racriș. Câteva luni mai tarziu, trupa Hâra a lansat single-ul " Țara din povești", single preluat de televiziunea Antenă 3 că promo pentru luna decembrie 2010. În anul 2012 trupa HÂRA a concertat la Deva
DEBUT SPECTACULOS AL TRUPEI HARA LA CHICAGO de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362472_a_363801]
-
Încercase să îl evite cu o mișcare pripită a volanului. Fusese suficient pentru ca mașina să intre în derapaj. Într-o fracțiune de timp îl privise de aproape pe insul care i se ivise ca o piază rea înainte. Era el. Pianistul. Purta redingotă și pe cap o gambetă, de sub care, în dreptul tâmplelor îi țâșneau smocuri de păr coliliu. I se părea chiar că schițează un gest de salut... Apoi mașina se izbise violent de bordura sensului giratoriu, răsturnându-se. Negrul plicului
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
este fără balcoane și este singura parte a sălii purtătoare de culoare. Sticla balcoanelor este vopsită doar pe jumătate în culoare albastră, aproape albă. Anul acesta, la pupitrul orchestrei a fost invitat dirijorul Daniel Barenboim, unul dintre cei mai mari pianiști și dirijori din lume, de naționalitate argentiniană și israeliană. A înregistrat un număr impresionant de discuri, atât ca pianist cât și ca dirijor de orchestră. Între anii 1975-1989 a dirijat Orchestra Simfonică din Paris, apoi a condus Orchestra Simfonică din
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
în culoare albastră, aproape albă. Anul acesta, la pupitrul orchestrei a fost invitat dirijorul Daniel Barenboim, unul dintre cei mai mari pianiști și dirijori din lume, de naționalitate argentiniană și israeliană. A înregistrat un număr impresionant de discuri, atât ca pianist cât și ca dirijor de orchestră. Între anii 1975-1989 a dirijat Orchestra Simfonică din Paris, apoi a condus Orchestra Simfonică din Chicago până în 2006. În luna mai 2006 a fost numit dirijor șef-invitat la Scala din Milano. În același an
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
vocal, pentru ca la cinsprezece ani să îl cheme scena, iar de acum relația cu ea va fi statornică și lungă. A fost descoperit la o serbare de către compozitorul Ion Vasilescu. Adus de către acesta la Radio, Gică Petrescu va cânta cu pianistul celebru și dirijorul Iulian Ghindă. Părăsit tragic de mamă, stinsă discret și pretimpuriu, artistul, sfătuit de tatăl său va renunța la studiile universitare de drept, pe care le începuse de doi ani și se va decide să se dedice total
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
de șaptezeci de zile prin țară cu spectacole „Frate cu dracul”, „Luna știe, dar nu spune” (cu aluzii politice). Este perioada în care cântă în zeci de concerte ale formației Jean Ionescu, prezentate de colosalul comic Nae Roman și alături de pianistul Gaston Ursu. Necontestabilul său talent plurivalent, încununat de un succes spectaculos îi favorizează angajarea la „Alhambra” de către Ion Vasilescu, apoi la „Gioconda”, unde lansează buchete de cântece ajunse iubite pe loc și rămase astfel până azi. Ultima noutate tehnică a
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
de fructe tropicale, curat și masculin. Îl privi dintr-o parte, curioasă. Privirile li se întâlniră și el zâmbi cu o gropiță delicioasă în colțul stâng al buzelor. Îi întinse mâna, urmată de o strângere puternică a unor degete de pianist: - Eu sunt Vlad! - Mona! Plecase de acasă convinsă că își găsise alesul și iată că așa și era! Referință Bibliografică: ALESUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1445, Anul IV, 15 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ALESUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367882_a_369211]