52,877 matches
-
Bavaria: biserica, al cărei turn în formă de bulb de ceapă strălucea în bătaia soarelui, clădirea primăriei, firișorul de apă, care șerpuia paralel cu drumul din fața primăriei, grădina de vară, podețul peste canal, micul stăvilar, emblema de la 1685, săpată în piatra macerată a turnulețului cu arcadă. Sosirea lui, cu trei zile în urmă, la Hadernsee, deși dorită, nu s-a bucurat de o agitație ieșită din comun. Figura zîmbitoare a lui Hansi Brüderl, din care trona mustața pe oală, l-a
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Emil Brumaru Piatra pe care o arunc spre tine se preface în fluturi Fluturii care năvălesc spre tine dispar în lumină Lumina care trece prin tine se transformă în îngeri Îngerii ce să facă și ei li-e teamă să se prefacă Rămîn
De-aici începe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11114_a_12439]
-
gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
aud scâncete ușe: neamul meu se descarcă de moși și mătușe - Doamne, Tu n-ai destule cazane să-mi fierbi trupul țintuit în icoane Tu n-ai iad pentru mine nici smoală timpul tiptil ți se culcă în poală ritual (piatra fixă) fabrica de cuvinte nici n-a existat cerul tocmai se răcise și era consumat am destupat litere noi să numim áripa îngerului meu anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
a existat cerul tocmai se răcise și era consumat am destupat litere noi să numim áripa îngerului meu anonim a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
nu o voi numi calea mea de aur nu-i voi pava răscrucile pe turnuri nu-i voi pune steaguri nu-i voi cinsti memoria cu numele lui. am și făcut din ea o peșteră de tâlhari o carieră de piatră pentru sclavii mileniului celor șapte izvoare închise când setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
încălcând protocolul diplomatic și autodiscreditându-se astfel în fața curților occidentale, amuzate de zeflemeaua princepelui la adresa sultanului. O altă grilă în cartea lui Ovidiu Pecican ne este oferită prin analiza propagandei interne a principelui moldav cu ajutorul bisericilor și mănăstirilor, apoi prin restaurarea pietrelor tombale pentru a puncta importanța dinastiei Mușatinilor, prin letopisețe, cronici și geste. Ștefan cel Mare facilitează o adevărată industrie a evangheliarelor, psaltirilor, apostolilor, mineielor; nu este vorba, însă, doar de biblioteci mănăstirești, ci și de biblioteci personale, dată fiind mulțimea
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc II. De la Hamangia și Gumelnița caierul s-a depănat războaie de apărare și suspine prin voaluri migratoare în țările de sus fagotul pisat pietruind depărtarea ferecă atonalisme în carne și piatră/castele în turbioanele misterului gotic dantele susură la orgile plasmatice dintr-o sorcovă calcifiată melcii se rostogolesc în mătăsuri incolore/în forfotă figuri de conți învăluiți în mantii prăfuite cu fierea lunii vătămați de lumina zilei își tulbură saliva în
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de fecioară Domnul îngropat de vămile pofticioase cu obrajii lor aprinși de vin și dușmănie caricaturi de tuș funebru și iluzoriu caninul și țeapa pe același talger de venin pe fundalul de rug al Ioanei d'Arc Domnul întemnițat în pietrele surde la naftalina capriciilor dragonul învins cu țepele invidiei și neputinței Domnul cu oase de animal inventat în mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen sulfurat peste jarul orbit mitul negru din puțul cu reziduu fosil se naște în
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
peste sălbăticiți peste mișcătoarele din mină mitul fals întreținut înscenat la revoluții și răzmerițe blestem VI. broderie în ia de purpură cruciulițe bruma firul rombul lumina fluiere amintire frunze scara trandafiri leandrii umbra triunghiul colivii catedrala dalii și dale de piatră întuneric ferecat cercul apa biserica vitralii foșnet zbatere foc topoare aer vânt ard oglinda oglinda în care argintul s-a răsucit a crăpat cornetul jupuit cu semințe virile oglinda cenușie cu pielița ștearsă unde ești când vrei să te vezi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
nopții, cum poate să fie luna asta caldă ca mintea coaptă. III. Mort de vis Când somnul era mai dulce slavă Domnului, slavă Domnului, am mai venit pe pământ am mai venit pe pământul plin de belele ca inima de piatră să-mi fie. De-o fi, o fi mort de somn și beat mort de vis una peste alta în tăcere în marea tăcere. V. În golul de pământ O comoară de om mi-ești în noaptea asta liniștită scumpă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei ar fi recăpătat aerul banal și mohorît al unui caldarîm de piatră pe care m-aș fi plimbat plictisit ore întregi, în timp ce casele acelea, mohorîte și părăginite, și-ar fi arătat fațadele stinghere ale unor edificii către care privirile mele nu s-ar fi îndreptat niciodată. Abia atunci mi-am dat seama
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
și kairos. Chiar cele o sută de fântâni de la Villa d'Este îmi devin străine, amintiri irizând, în perdeaua de ceață fină, dragi, dar depărtate, ca fântânile romane pe marginea cărora stau tot mai rar, am ales muntele rece și piatra de la Subiaco, peștera sfântului Benedict, drept loc de popas, pe drumul ce tot urcă și se înăsprește. Știam eu că mai mult decât un scud trebuie plătit, ca să mă dezbrac de răsfățul adolescentului călător credința mea e de acum matură
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
strecurate prin sita colorată a vitraliilor, și chiar cu mai puțin am rămas, cu gramatica sobră a unei bazilici constantiniene de pe Aventin, cu Santa Sabina, nici tu icoane înnegrite ale Fecioarei, nici tu fresce numai frigul fierbinte al cerului dinăuntru, piatră și ardoare, un altfel de soare. Negația și interogația. Riva degli schiavoni, Dalmația, Sacul de cânepă al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
pe născutul în a Norciei vale, pe el, fratele bun al Scolasticei, sfânta și sora, pe constructorul și pe legiuitorul, în răceala muntelui, îl caută. pelerinul, turistul naiv, călătorul. Când simte că-i ultima, ora. Acolo, la izvoarele pulsând sub piatră, pe piatră, șuvoi din pisc, mă simt eu acasă de-acum, în elementara sărăcie celestă, a sărăcuțului Francisc. Acolo, unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
în a Norciei vale, pe el, fratele bun al Scolasticei, sfânta și sora, pe constructorul și pe legiuitorul, în răceala muntelui, îl caută. pelerinul, turistul naiv, călătorul. Când simte că-i ultima, ora. Acolo, la izvoarele pulsând sub piatră, pe piatră, șuvoi din pisc, mă simt eu acasă de-acum, în elementara sărăcie celestă, a sărăcuțului Francisc. Acolo, unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei veniți de
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
cu un mentor de mentă care văzându-mă nesigur în a accepta cum nebunul și ofițerul sunt același lucru mi-a explicat pe îndelete cu săruturi mici și îndesate cum glosele la finnegans wake apoi demonstrativ decorativ a aruncat o piatră în apă cam cu aceeași coregrafie de cum închipuiam pe buddha arătând floarea mulțimii sau călăuza din călăuza când arunca ca pe o cometă acel șurub legat de o batistă de adio înspre a fenta zona erogenă a peisajului pleosc vezi
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
ta de lucru te simți hotarul a mai multe vieți imaginezi din scaunele din pod o sculptură modernă un stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat pe-aceste scaune și acum te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
conștiință în talpa pantofului ori aceasta-naintează singură pe drumul spre cabana dintre nori? chiar limbile ceasului au ceva de mercenari bine instruiți golul dintre crengile copacilor se lamentează în van : nimic nu dislocuiește nimic totul e o furtună cu pietre pe-o insulă pustie și-a doua zi pe pietre a și crescut mușchi 10. Mi-am zis să privesc mai des cerul norii să aflu ce-i cu mine și poate cîțiva copaci se vor îndura să-mi răspundă
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
spre cabana dintre nori? chiar limbile ceasului au ceva de mercenari bine instruiți golul dintre crengile copacilor se lamentează în van : nimic nu dislocuiește nimic totul e o furtună cu pietre pe-o insulă pustie și-a doua zi pe pietre a și crescut mușchi 10. Mi-am zis să privesc mai des cerul norii să aflu ce-i cu mine și poate cîțiva copaci se vor îndura să-mi răspundă la salut poate că trecătorul rătăcit pe strada mea poate
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
puțin ochii se odihnesc în ochi vocea-n auz mâinile cât de rar se îngână dimineața vine ca o haină în care nu mai încap casa visată am construit-o ani de-a rândul cu râvnă de furnică din temelii piatră de piatră zdrelindu-mi mâinile totul era perfect așa că am trântit ușa și-am pornit în noapte nu mă întrebați ce mai fac nu fiți îngrijorați nu mai dați telefoane sunt bine mulțumită radioasă am realizat tot ce-am vrut
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
se odihnesc în ochi vocea-n auz mâinile cât de rar se îngână dimineața vine ca o haină în care nu mai încap casa visată am construit-o ani de-a rândul cu râvnă de furnică din temelii piatră de piatră zdrelindu-mi mâinile totul era perfect așa că am trântit ușa și-am pornit în noapte nu mă întrebați ce mai fac nu fiți îngrijorați nu mai dați telefoane sunt bine mulțumită radioasă am realizat tot ce-am vrut am multe
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
copiilor... Dar nici unul nu a strigat sătul: Pământ! N-aveau metafore, doar stenogramele lor întristate. Așa că nu veniți la mine cu povești inventate. Tocmai la mine, cel dezlegat de mări și oceane. Cel care de pe țărmul pustiu a cules o piatră ca să înceapă, de unul singur, războiul Troiei. Lăsați-l, nu-l priviți, nu-l ascultați, - el cântă și dansează doar ca să nu-și amintească! (din volumul în pregătire Aerostate plângând )
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită. îți mîngîie fruntea ca o piatră umedă. ar arunca-o în geamul ospiciului să respire în voie nebunia. cînd îmi citește scrisorile mila din ochii ei ar putea hrăni un orfelinat întreg. ,rău mai trăiți domnilor" i se pare că aude în somn, departe de coapsele
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
de fildeș în cerul gurii. între giardini și arsenale (ziua-noaptea) cerul e-o burtă vînătă în care bolborosește rugăciunea dublă a scrisului nostru. o femeie al cărei neam se pricepea să cheme, la drumul mare, năpîrcile și să arunce cu piatra în geamuri luminate. un bărbat care-ar fi putut să vîndă lumînări, rachiu și mătănii în prăvălia tatălui, așteptînd să-i fie purtat cadavrul într-un vagon plin cu stridii spre ținutul barbarilor. stau lîngă mangalul stins și privesc cerul
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]