KorAP: Find »[drukola/base=picta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...407 >

10,156 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

am descifrat ce trebuia să descifrez în "gunoaiele" de la poartă. Spatulele, crochiurile, vopselele, chinese watercolors, paletele aruncate nu mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea, peste orice putere de îndurare, faptul că nu mai vedea să picteze. În cuvîntul ratat, esențială e imposibilitatea de-a alege, Ana." Să mă fi gândit că-și pregătea suicidul, să-mi fi explicat singură de ce se simțea om finit? Nu mai era momentul de derivă de la Toronto, cînd l-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

intrarea în casă. Era o umbrelă bărbătească cu picior, robustă, pe care n-a reușit niciun vânt s-o răpună sau măcar s-o întoarcă pe dos. Asta poate și din cauza formei ei de clopot sau de meduză mai degrabă, pictată în culori psihedelice. Fusese cea mai rezistentă umbrelă din viața ei. Nu o purta prea des, de teamă să n-o piardă sau doar pentru că nu-i plăcea să poarte umbrelă. Dar, de câte ori o avea la ea, nu o lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

vom bea din Sena, iubitule, ne vom urca în carusel, tu vei lovi cu ciocanul, bila se va ridica, vei sparge recordul de kgf/cm2 sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără să-mi dau seama că țesătorul eram eu. De ce mă cauți Mioara? Îmi caut sufletul, nu e la tine? Era iarnă și gerul pictase gratii de gheață pe geamuri. De ce te întorci, iarnă? am întrebat-o. Mi-e dor de Brăila! Oriunde m-aș duce, mă cheamă. Ție ți-e dor de Mitică, mie mi-e dor de copilăria iernatică a iubirii. Dorul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de floarea-soarelui pop-corn-ul românesc, produs care creează o plăcere gustativă inexplicabilă occidentalilor, precum și o stare de prostrație egalată de cea a acelorași occidentali atunci când țintesc cercurile pictate pe ușa barurilor sau când cloncănesc cuburile de gheață din paharele cu whisky. Cu siguranță nimeni nu-și mai aduce aminte de cei doi tineri ai orașului, unul înalt, lălâu și trist, nici el nu știa de ce, celălalt, slab și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
învingi și, ca să nu par didactic, să ne mai înfruptăm puțin din planșele răpciugoase ale trecutului pe care, dacă stau bine și mă gândesc, le privesc și nu-mi vine să cred că le-a dispărut culoarea vie a musculaturii pictată în secțiune, iar forma simțurilor estetice a devenit o mâzgălitură. * * * F ie din cauza Lunii care stătea lipită de geamuri, fie din cauza hârjâitului de joagăr al riglei cu care Niftode își scărpina spatele știulete, Căpcăunu, cu capul în mâini, îl rugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
transformă. Picasso a imortalizat atrocitățile Războiului în geniala GUERNICA. La fel toate cataclismele sufletului sunt înregistrate de un penel nevăzut pe urma unei schițe făcute de noi înșine. Valoarea tabloului consta în efortul creației sale. Cine este Cel ce ne pictează mai adevărați decât adevărul? Întrebarea devine astfel mai frumoasă, ghici, când vom afla răspunsul? Nemernicul de Gustav îmi spunea: Întotdeauna tu vezi deja sfârșitul. O clipă am avut senzația că mă văd pe mine în viitor. Nu știu de ce priveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
spre păsările de acum, obosite de zbor. Magiștrii mascați n-aveau cum să afle că, deja elevi, noi ne vedeam acum, privindu-ne cum încurajăm pe Hugo Mărăcineanu să-i acopere pe Năsuc și Samaliot de ochii profesorilor. Și Hugo picta invizibilul, la adăpostul căruia cei doi scoteau țigările și vodca, atrăgând rând pe rând și pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
picta invizibilul, la adăpostul căruia cei doi scoteau țigările și vodca, atrăgând rând pe rând și pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta saltul în timp. Și, în costume de elev, hălăduiam pe străzile viitorului, printre clădiri care răsăriseră peste cele mărunte din Brăila, cu 100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre un altul, de teamă să nu-i fie spartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Gustav și Any Palade, Prunilă și Nilă, punând la cale fie un stil nou în poezia română, fie o altă teorie despre masă și energie, superioară celei a lui Einstein. Eram chemat mereu în ajutor, ba de Gustav, să-i pictez o Lună pe cer pentru Any, o scară de mătase cu Heruvimi în repaos pe bolta de viță a grădinii. Era dificil, nu pentru că lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot, cu viitorul trecutului lui cu tot. Dacă Gustav voia început de toamnă, Hugo picta început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele casei în care locuia Pupăza Neagră, Any Palade. Întâi, scenografia trebuia adaptată pe gustul lui Gustav, vopselurile odată sfârșite, își găsea alinarea în ambrozia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cărămizie a Lunii folosită de Hugo de multe ori și pentru versurile lui Prunilă, ca să-i oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
oțetească dulceața perimată, pentru a-l scoate pe viitorul cititor din somnolența cantabil-desuetă a catrenelor. Mai greu era pentru îngeri, pentru că Gustav îi voia pictați pe capotul Anușcăi, iar Hugo pe petalele prunilor și gutuilor. Și pentru că viziunile difereau, Hugo picta un gnom pe Any, vampiri în dreptul inimii și pe cap o cunună din rochița-rândunicii și gura-leului, împletind movul, roșul grena, violetul cu picături din sângele soarelui, cu albastrul din ochii heruvimilor și un miligram din surâsul lor divin, în ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
din sângele soarelui, cu albastrul din ochii heruvimilor și un miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care se hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria familiei Palade. Specialist, de fapt, în a picta nevăzutul, Hugo se chinuia acum să reproducă tipar după tipar, fără a-i permite imaginației autodepășirea. Dar își făcea meseria și atât, de zugrav asemenea înaintașului său, Luchian, pentru a satisface gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
își făcea meseria și atât, de zugrav asemenea înaintașului său, Luchian, pentru a satisface gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any mulatră cu mâini de ouvrier și pe deasupra foarte alintată. Uneori, ațipea și după minutele de toropeală, vioi, picta ceartă, deși îndrăgostiții se sărutau lung, desena ochi cu stări în privire, de pândă, de deochi, de curiozitate, de invidie, de nepăsare, de poftă, de dezgust și cei doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de pândă, de deochi, de curiozitate, de invidie, de nepăsare, de poftă, de dezgust și cei doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri mai dulci. Singurul lucru pe care Hugo n-a reușit să-l picteze vreodată a fost secretul! Nu putea și pace! Îl divulga fie prin crochiu, de unde orice profan putea ghici substanța ascunsă, fie prin abstractizarea ideii, ușor decodificată de tractoriștii cu 7 clase plus 3 profesionale. Adică nu avea priceperea acelor confrați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Samaliot și Năsuc, putea să o facă la fel de ușor, așa cum creiona Gustav un caracter prin evidențierea unui tic sau a unei grimase, încât îl și vedeai în fața ochilor pe respectivul personaj. Nu se știe de ce, Hugo era stopat de a picta chipul vreunui profesor. Uneori, încerca la ore să creioneze, pe ascuns, atitudini, gânduri, voluptăți, tăceri, fie calde, fie istorice, fie într-o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici de prieteni, nici de colegi, de nimeni, de el însuși, niciodată. Când Gustav s-a oferit să-i ofere cadou iubitei sale o simfonie, Hugo deja s-a apucat de treabă. Întâi a pictat cu grebla câteva portative pe care a semănat boabe de durere, grăunțe de speranță, semințe de nu-mă-uita și pudra rezultată din macerare, una bucată mătrăgună, unu plus zece bucăți ochiul boului (numai pistilul), treisprezece fatidice tulpini de santal cu sulf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
întorcea mereu înapoi, Nilă și Prunilă auziră întâi ecoul pe care Hugo, maestru al creării culorilor din concertul Live al concertului timpului, reuși să le materializeze răspunsul. Cuadratele goale, Nilă și Prunilă priveau paginile ziarelor de peste 1.000 de ani, pictate din recuzita bogată a prezentului de farsorul timpului, Hugo. Să așteptăm răspunsul din viitorul apropiat! -zise încrezător Prunilă. Dar nici peste 500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
descoperiți. Și pentru aceasta a ales un spațiu Hilbert ca apoi să evoluăm în spații vectoriale normate necomplete, în care norma să fie dată de un produs scalar. Adică prehilbertiene. Simplu, nu? Ce putea fi atât de complicat? Hugo a pictat presupunerea, iar noi am presupus că ne jucăm. Nilă i-a șoptit lui Prunilă: Ia întreabă-l tu pe Hugo, nu poate picta deja jocul? După un ceas, Prunilă i-a adus răspunsul. Nu, zice că jocul are reguli și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
dată de un produs scalar. Adică prehilbertiene. Simplu, nu? Ce putea fi atât de complicat? Hugo a pictat presupunerea, iar noi am presupus că ne jucăm. Nilă i-a șoptit lui Prunilă: Ia întreabă-l tu pe Hugo, nu poate picta deja jocul? După un ceas, Prunilă i-a adus răspunsul. Nu, zice că jocul are reguli și el nu are culori pentru reguli. Să le facă în cărbune! După alt ceas, același Prunilă îi zise: Regulile sunt stabilite de legi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Marele Plan al Naturii. Îți ofer tainele mele, fii fericit! Dar pentru aceasta va trebui să plătești prețul cuvenit! Și prin ochii umbriți de moarte, Profesorul văzu, în timp ce era dus în brațele iubitei spre Pământ, cum Ulise întors cu spatele, pictat pe armură cu un Soare strălucitor, se prosternează în fața zeiței cu ochii albaștri ca cerul. Și cum apoi pleacă încet sau el se depărtează încet de zarea străvezie, pentru a coborî pe celălalt cer întunecat al Pământului. Lucrătoarele sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat-o evenimentele? — Totul e pierdut, simte Părințelul nevoia

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

virtuțile tipologiei, el căutând un potențial de blândă alternativă în cazuistica artelor prea des hărțuită, sacrificată în profitul unor extrapolări dezinvolte ajungând în cele din urmă la paradoxul unei reducții, el echivalând cu un programator ce alegea pe bandă nudurile pictate de diferiți pictori în diferite perioade, uneori intrând imaginar în dialog cu ei, față de nudurile pictate de aceștia ajungând la o agresivitate euforică, pe seama acestui mecanism provocator - nudul - nepierzând ocazia de a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
în profitul unor extrapolări dezinvolte ajungând în cele din urmă la paradoxul unei reducții, el echivalând cu un programator ce alegea pe bandă nudurile pictate de diferiți pictori în diferite perioade, uneori intrând imaginar în dialog cu ei, față de nudurile pictate de aceștia ajungând la o agresivitate euforică, pe seama acestui mecanism provocator - nudul - nepierzând ocazia de a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de atitudine, de la expansiune până la emoții, funcționând în regim liniștit trecând prin eșapamentul manifestelor, șoapta sorții îi

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]