1,548 matches
-
în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou sau pix nu ceru. Dacă vreuna dintre ideile care erau de așteptat de la el avea să i se năpustească prin minte, nu trebuia decât să se înțepe (cu un ac sterilizat, pe care îl căpătase de la Gabriela) la deget
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu sudoare descântată în față. Ședea liniștit și insensibil în șezut, ca un oligofren al Sanatoriului "Mociornița", mătura, cu privirile sale tâmpe, carosabilul și nu înțelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască pârtie prin fundul gospodăriilor de pe lângă Șoseaua Olteniței și să răzbească neobservat până către străduța binecuvântată Radu Calomfirescu, peste care parcă mai picase o dată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
milițienesc adulmeca mai curând cu nara ciulită la gloata nehalită, tălăzuind cam fără aprobare și grupa mare, spre Sinistrat. Decât la Sinistratul în persoană, șezând și el, în mijlocul trotoarului, pe anusul său, uscat ca țambalul și ținând, în prelungirea dungilor pijamalei sale, pe juma' din profesorii cu glagorie din București. Belferii de la Pipera mirosiseră roata poliției, închipuindu-se deja cu brazda de iarbă mânăstirească la gură, prin hartanul cine știe cărui cimitir. Un microbuz aidoma cu cele al Fabricii Pajura de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arză! Vai de păcatele noastre. Habar n-avem, Înălțimea Ta!... Consumăm prea mult ulei. Sîntem prea proști. - Să vă fac atunci niște minuni? se ridică, încă nici pe jumătate îndîrjit, Doru-ucenicul, observîndu-se abia acum că nu mai era înveșmîntat în pijamaua sa băiețească. Ci, dimpotrivă, apărea înspumat într-un cămășoi alb de noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuie să am grijă de el! Dar în ultimele săptămâni ale trimestrului trei profesorul Ion Vodă a început să nu mai vină la școală. Spre sfârșitul anului școlar a intrat în viața lui Tamba. Era duminică dimineața și lenevea în pijama. A auzit glasul mamei și al unei femei însă n-a dat importanță și a citit în continuare romanul care i se părea mai captivant decât probabila vecină. Ele continuau să discute vesele când deodată pătrunse mama lui în cameră
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
uita țintă la ei. — Sunteți de la poliție ? Pantelimon se strădui să-și amintească dacă era femeia de la miezul nopții. Cea de-acum părea mai bătrână sau, poate, de vină era lumina zilei. — Suntem de la spital... — Ați venit să-i luați pijamale ? — N-are nevoie de nimic. Are tot ce-i trebuie. Și atunci de ce-ați venit ? Da, chiar așa. Penderecki. Cum să explici ? — Știți cumva... aveți vreo idee... de ce ? întrebă Cosmina, ocolind doar pe jumătate întrebarea bătrânei. — De ce s-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ieri... Sigur că îmi amintesc. De ce nu ? — Chiar așa, spuse ea. De ce nu ? Atunci, povestește-mi. Nu-și ținea totuși buzele destul de bine lipite. Un firicel de salivă i se scurse pe la colțul gurii. Simți și-l șterse cu mâneca pijamalei. Nu știu ce să-ți povestesc. Eu zic că nimic nu merită, n-am trăit cine știe ce. Mai bine întreabă-mă tu. Cosmina își trase taburetul și se așeză în fața lui. — Dacă obosești, dacă te doare capul, spune-mi. Mă strâng puțin bandajele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de șters nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală. Îi făcu doar semn către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce va fi mâine... Maca i-l aruncă pe jos, bărbatul se aplecă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Acum Ioanide privi nasturele fără nici o supărare. Luă un ac și așezîndu-se pe pat și-l cusu singur, și unicul sentiment care-l stăpâni fu orgoliul că numai el știa să coasă bine un nasture. Terminând cusutul, dezbrăcîndu-se și punîndu-și pijamaua, Ioanide merse la comutator și stinse lumina, apoi deschise fereastra. Cea mai mare parte din an, afară de iarnă și zilele prea răcoroase, dormea cu geamurile deschise, învelit bine în două pături pe patul lui de fier, simplu, cvasi soldățesc. Altfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de emoție, la examenul de neurologie. Scoate-ți cămașa, tinere! - La această invitație așa de firească, Tudorel manifestă o rezistență inexplicabilă, aproape rea-voință. Avea pe el o cămașă de zi, subțire, cu care se vârâse sub învelitoare, fără a pune pijamaua. Neputând găsi nici o scuză logică, Tudorel ridică din umeri cu ostilitate și cu privirile piezișe, mormăind numai: - Nu pot, mi-e frig! Doctorul reflectă puțin, pipăi cămașa, apoi, părând a ceda, zise: - Cel puțin stai așa, mai la îndemînă, musiu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sta câtva timp, întins pe spate, cu mâinile pe deasupra plăpumii, într-o poziție de reverie și în așa fel încît nimic nu se clintea în toaleta sa, și o batistă fantaisie pe care o purta în buzunarul de sus al pijamalei se păstra îndoită exact ca într-un smoching, apoi întorcea comutatorul și adormea în această postură solemnă. XXVIII Ioanide observă că în unele privințe caracterul doamnei Ioanide se modificase. Se îmbrăca mai modest, deși mereu cu îngrijire, ședea ceva mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui politice mergeau către PNȚ... Îl ascultam și mi-l aduceam aminte în timpul "ședințelor de bloc" (eram o mână de oameni, șapte familii în toată casa, care ne știam de 20 de ani), când "lua cuvîntul" (venea uneori îmbrăcat în pijama) și începea cu un excurs despre "regulile conviețuirii socialiste". Cu lichelele publice lucrurile erau cât se poate de simple. Locurile lor de întîlnire erau volumele omagiale, ziarele, televiziunea și radioul, unde de asemenea erau omagiați "conducătorii" (de ziua nașterii sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ziua în care trebuie să renunțăm și să le aruncăm, cu utilizator cu tot, la gunoi. Mă uit la Sănduc Dragomir în această perspectivă ustensilică: gura nu i se mai închide cum trebuie, picioarele îl ajută prea puțin, din pantalonul pijamalei îi iese furtunul unei sonde de care nu se va mai despărți până la sfârșit, urechea e tot mai surdă și brodește rău cuvintele auzite, obligîndu-te să reiei de câteva ori ceea ce spuneai și făcând cu neputință conversația. Orice maestru își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pleca la Heidelberg, în toamna anului trecut. Avea metastaze osoase și fusesem prevenit de către Sorel Vieru că voi avea un șoc. Dar a fost mai rău decât putusem să prevăd. Stătea întins pe sofaua din sufragerie, îmbrăcat în pantaloni de pijama și cu un tricou fără mânecă. Nu cred că avea mai mult de 30 de kg. Senzația era cumplită: aveam în față trupul unui om de 80 de ani redus la scara unui trup de copil. Părea o ființă care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
hainele dumneavoastră pentru serviciu nu sunt confortabile, schimbați-le. Pantalonii kaki par numai buni de purtat când traversați jungla - scop pentru care au și fost inițial făcuți. Pantalonii făcuți la croitor, pe de altă parte, se simt ca cei de pijama. Pentru a vă simți cât mai confortabil și a fi mai atrăgător pentru clienți, accesați un motor de căutare și tastați „croitori Hong Kong”. Vizitați site-urile lor și vedeți ce croitor vine în vizită în orașul aflat cel mai aproape de
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
numai atunci când intenționați să -1 lăsați să aleagă singur ce va face. Atunci când o hotărâre importantă trebuie să fie luată de un adult, încercați să includeți o alegere minoră pentru copil. "Este ora de culcare (decizie majorăă. Tu hotărăști ce pijama dorești să porți in noaptea asta (decizie minoră). " Asigurați-vă că alegerile lăsate pe seama copilului sunt acelea pe care le puteți accepta și care sunt adecvate pentru vârsta și gradul lui de maturitate. Vrei să porți tricoul roșu sau cel
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
la emisiunea lui favorită la televizor, îi spuneți că este ora de culcare.) Pregătirea copilului pentru o schimbare ("Imediat ce se va termina această emisiune, va fi ora să te culci") și implicarea lui în activitatea următoare ("Foți să alegi ce pijama vrei să porți") poate să reducă acest stres. Schimbați mediul! Mediul poate fi schimbat (ceva poate fi luat, adăugat, sau rearanjată pentru a evita comportamentul inadecvat. Modelați comportamentul adecvat! Copiii imită comportamentul celorlalți. Arătați-le copiilor cum doriți să se
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
o alegere între două alternative! Oferirea unei alegeri unui copil îl ajută să simtă că are control asupra vieții sale și vă ajută să-i câștigați cooperarea, întrebați-vă copilul: "Vrei să te culci în cămașă de noapte sau cu pijamaua ?" sau "Ce-ai dori să faci înainte să plecăm din parc, să te dai în leagăn cinci minute sau pe tobogan cinci minute ?" Instrumentele părintelui Metode de intervenție Înlocuirea! Unui copil care se joacă cu ceva ce nu ar trebui
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
procesul". Mă gândesc și eu așa: oare la ce s-or fi așteptat gazetarii aceștia, care au transmis imediat știrea pe întreg mapamondul? Să prilejuiască prin asta o îmblânzire a spiritelor, care să conducă „in corpore" la o „petrecere în pijamale" a musulmanilor? Și iată, că pastorul a aflat aproape imediat rezultatele palpabile a inițiativei sale imbecile, rezultate obținute pe vechiul principiu, „unde dai, și unde crapă". El a dat cu bâta-n baltă în California și gestul sau a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bicicleta ca pe un pet oarecare! Apusă este și epoca Vanghelie cu „micul și muștarul" electoral! Pe toți adversarii politici, o să-i calce bicicleta lui Nuțy, făcând doar mici excepții cu cei din UDMR. Și aici, gândurile chelului încă în pijamalele de dimineață, se îndreptară galeș spre dragii membri fideli ai partidului său cel mai iubit, care să fim sinceri până la capăt, numai de cultură eco nu le arde lor. Modelul politic și social de succes, galopant asimilat de acești membri
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
privea călăul, ci martorul, aparatul devenit pensulele și privirea pictorului, ochiul imaginar care se pregătea să asiste la moartea lui atât de impudic, expresia condamnatului nu putea reflecta groaza, ci indignarea. O surpriză indignată era nuanța exactă. Firește. Era În pijama, tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit, cu urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu urdori la ochi, În fața privirilor pasive, lașe, bucuroase ori complice ale vecinilor. Era exact la fel ca bărbatul pe care Faulques Îl fotografiase pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful puștii, desculț și Îmbrăcat Într-o pijama ridicolă În romburi albe și roșii, ducându-l la locul unde erau deja În țărână, asasinați, alți patru locatari din imobil. Bărbatul În pijama știa ce-l aștepta, dar expresia lui de groază - era cu ochii ieșiți din orbite, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe acea Corniche din Beirut când Îl Împingeau cu vârful puștii, desculț și Îmbrăcat Într-o pijama ridicolă În romburi albe și roșii, ducându-l la locul unde erau deja În țărână, asasinați, alți patru locatari din imobil. Bărbatul În pijama știa ce-l aștepta, dar expresia lui de groază - era cu ochii ieșiți din orbite, cu pielea de un galben cenușiu - devenise uimire și iritare când zărise În spatele călăilor camera cu care Faulques, care În urmă cu o săptămână Împlinise
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
când zărise În spatele călăilor camera cu care Faulques, care În urmă cu o săptămână Împlinise douăzeci și cinci de ani, Îl fotografia. Iar acesta apăsase pe declanșator chiar În clipa potrivită pentru a capta privirea colerică de intimitate invadată a bărbatului În pijama, ce observase că era fotografiat chiar când era pe punctul de a muri atât de nedrept și arătând cum arăta. Fotografia fusese făcută la fix, deoarece, când Faulques apăsase iar pe declanșator, bărbatul avea de-acum gloanțe În trup și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]