2,650 matches
-
fierătanii, Monstrulică ținu pe genunchi căpățâna ca un dovleac al lui Foameangât, lăsându-se potopit de o gingășie fără vorbe. Jivinoiu, În calitatea lui de director al școlii, profesorul Foiște, ca reprezentant al corpului profesoral, și Ectoraș, șeful organizației de pionieri, porniseră de dimineață prin acea parte a Satului cu Sfinți care se numea Chimene și care era locuită de urmașii țiganilor aduși cândva de un boier pe care soarta Îl răsfățase, până la urmă, oferindu-i o moarte liniștită În Îndepărtatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fapt, totul.Viață în cort, în deșert, unde Sonia născuse prima fetiță și Matus fusese rănit de o schijă? Aha, făcuseră pe colonizatorii, mormăise doctorul, evitând privirea scrutătoare a musafirului. Da, da, am auzit că trăiau ca niște veritabili pionieri, în cort, sub arșiță și vânt și gloanțe... și zâmbise, delicatul. O mai fi frumoasă, te pomenești, mormăise. Că atunci ne-a dat de furcă la toți, adăugase, în clipa când adolescentul cincuacenar tocmai se pregătea să întrebe de Octavian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de neurologie. Să-l reprogramăm pentru vineri, la neurologie. Să asiste și doctorul Antoniu. Notează, Florine. Să fie anunțat doctorul Antoniu, neurologul, pentru vineri. — Fost, fost doctor Antoniu!... rânji inocentul. Ha, am fost Antoniu. Doctor Antoniu spus înainte. Tot înainte pionieri, tot înainte, spus Antoniu... țopăia, înveselit, copilașul. Femeia făcea semne în spatele lunganului, să nu fie luat în seamă. — Ce ai lucrat tu? — Ha, chelner, dom’ doctor. — Bravo, Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țara lor natală e cucerită de japonezi. Nu sunt bani pentru școli, artă sau distracție, însă țăranii își trimit fiii să se înroleze în Armata Roșie, să fie comuniști și să fie conduși de Mao Zedong. Ea are ochii unui pionier. Cu această privire își descoperă următoarea scenă. Yenan este teritoriul disponibil pe care să și-l revendice. Înainte de plecare, a scris un articol care a fost publicat în Săptămânalul Artei Spectacolului din Shanghai. Titlul era „O perspectivă asupra vieții noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mondial. Voi, când vorbiți de Învățători, puneți Între ghilimele cuvântul „apostol”... Noi, băiete, nu numai că ne spunem: apostoli, dar credem din toată inima că e ceva de cinste; și că, unii dintre noi am chiar fost. Noi primii, cei-dintâi, pionierii. Am fost, nu numai Învățători-de-carte, am fost Învățători-de-toate; nu ne ocupam doar de copii, să-i Învățăm abecedarul și tabla-nmulțirii, ci și de părinți; și de oamenii fără copii la școală. Și, bagă de seamă: Îi Învățam ceea ce ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii într-un anume fel când se ducea tata la ședințele cu părinții. Când începea marea sărbătoare națională, înaintea tuturor defilau cei mici, numiți șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei care terminaseră deja defilarea. În fiecare an, de ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se va împrăștia, bărbații vor face un popas în grădinile restaurant, la o bere, femeile vor dispărea nu se știe pe unde, iar tinerii își vor pierde urma în parc, doi câte doi. Își vor slăbi mai întâi nodul de pionier, iar fetele se vor farda. Am intrat iarăși în parc și l-am străbătut, trecând pe lângă dobermani și pe lângă scrânciob, am mers pe sub frunzișul copacilor, printre ei, până pe malul canalului. Mai aveam de așteptat o oră. Lângă pod m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
opresc, ce le spun?» Se putea verifica foarte repede dacă într-adevăr vizitasem pe cineva și alte motive de staționat acolo nu existau, afară de cele ilegale.” Când tata s-a întors acasă atunci, dimineața devreme, eu îmbrăcasem deja uniforma de pionier pentru școală. El și mama s-au dus în bucătărie, eu n-am avut voie, numai că au uitat să închidă ușa. Tata vorbea aproape în șoaptă. Dar, când ai timp de mai mulți ani același tată, te deprinzi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Fiți sigur că nu.” „Doamna Teodorescu, mergeți cu bine.” „Cu bine, domnule Moldovan.” Mama îi întinde mâna. „Vasile, ridică bariera.” Domnul Moldovan face doi pași către mine. „Tinere, știi să saluți ca un soldat? Nu e altfel decât la voi, pionierii. Iei poziție de drepți și duci mâna la frunte.” Eu salut, iar adulții râd. Urcăm în mașină și motorul pornește. Dintr-un difuzor se aude vocea tovarășului. E zece august, două săptămâni înainte de marea sărbătoare națională. Tovarășul ține o cuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai ingrate și cu o plată așa și-așa. Însă acumulam experiențe, noțiuni și nu aruncam nimic. Fișam totul. Nu mă gândeam să țin fișele Într-un calculator (abia atunci intrau În comerț, iar Belbo avea să fie un adevărat pionier), lucram cu mijloace artizanale, dar Îmi creasem un soi de memorie făcută din dreptunghiuri mici de carton moale, cu indici Încrucișați. Kant... nebuloasă... Laplace, Kant... Koenigsberg... cele șapte poduri din Koenigsberg... teoremele topologiei... Cam ca În genul jocului aceluia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
autobuz închiriat. La cununia religioasă am avut trei preoți care au oficiat slujba de căsătorie. Imediat după nuntă, m-am dus la noul meu loc de muncă, Școala Ostrov, județul Tulcea. Am fost numit director adjunct cu probleme educative la pionieri și uteciști. În acest sat destul de mare cu peste 5000 de locuitori, am profesat doi ani. Am o amintire de la această școală. În toamna anului 1972, elevii mergeau la practică agricolă la ceapeu, la recoltat struguri. Conduceam pe perioada practicii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu pot încă să intru în cuprins. Trebuie să vă mai arăt care erau distracțiile noastre dinaintea sosirii în bloc a "personajului principal". Cei mai mulți dintre noi nu ieșeau practic niciodată din perimetrul zonei din spatele blocului. Lipit de fabrica de pâine Pionierul, ieșind parcă direct din ea, se afla un castan bătrân și chinuit, cu o scorbură zidită cu ciment și un piron ruginit înfipt oblic în scoarța plină de furnici. Pe el puneam piciorul Sandu, Luci și cu mine ca să ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de pâine Pionierul. Este o fabrică veche, cu acoperișul în zig-zag, cu ferestre rotunde spre care duc jgheaburi ciudate, albite de făină. Lumpă stătea toată ziua cocoțat pe gard, pentru că muncitorii de-acolo îl mai trimiteau după vreun ziar sau după țigări, îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
drum bun. III Astăzi am răsfoit multă vreme jurnalul meu din Assam. Cu câtă trudă descifram însemnările de peste zi și le transcriam în caietul început o dată cu noua mea viață. Eram cuprins de un sentiment ciudat: că trăiesc o existență de pionier, că munca mea de construcții ferate în junglă este mult mai eficace pentru India decât o duzină de cărți asupra ei, că lumea aceasta atât de veche și munca noastră laolaltă atât de nouă își așteaptă încă romancierul; căci o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru mine a sluji regimul și ideologia comunistă reprezintă ceva contra naturii mele. De mic am fost rebel contra acestei ideologii, iar prima lecție mi-a dat-o tatăl meu când m-am întors acasă purtând la gât cravata de pionier. Era primăvară și prin curte alerga voios vițelul de la vaca noastră. Imediat ce m-a văzut cu cravata la gât, tata s-a apropiat de mine și mi-a tras două palme zdravene peste față, mi-a smuls cravata de la gât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și mi-a tras două palme zdravene peste față, mi-a smuls cravata de la gât și a legat-o de gâtul vițelului, spunându-mi răspicat: asta este pentru el, nu pentru tine! Atât timp am purtat eu frumoasa cravată de pionier, de la școală până acasă. De fapt, și pentru mine ca și pentru părinți, tot comunismul a fost un corp străin pe care nu l-au acceptat niciodată, nici în gândurile și nici în viața noastră. Mai târziu, când am ajuns
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să discutăm de niște indivizi care n-au nicio legătură cu școala... n-au nicio legătură cu organizația de pionieri din școala voastră. Așa ar zice unii, parcă-i și aud!... Păi n-au? asta vă-ntreb. Chiar n-au nicio legătură?" Aștepta vreun răspuns din partea clasei sau nu aștepta? Nu era prea clar. Străinul de la catedră degaja putere. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
văzuse însă șezând la catedră. Era pentru prima oară și ca să vezi, ghinionul dracului tocmai în clasă la ei. Elevii au întotdeauna simț critic, asta se știe; dar el nu părea să se sinchisească de simțul lor critic. Le ținea pionierilor și tuturor laolaltă, oricine s-ar fi aflat în clasă, o lecție de responsabilitate. Le vorbea de persoane străine care aveau o legătură neclară cu școala, cu organizația lor de pionieri, o legătură lăsa el să se înțeleagă pe cât de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se sinchisească de simțul lor critic. Le ținea pionierilor și tuturor laolaltă, oricine s-ar fi aflat în clasă, o lecție de responsabilitate. Le vorbea de persoane străine care aveau o legătură neclară cu școala, cu organizația lor de pionieri, o legătură lăsa el să se înțeleagă pe cât de obscură, pe atât de dăunătoare. Negativă, ăsta era cuvântul. Erau conștiente acele persoane că fac rău școlii și poate chiar întregului oraș?... Instructorul deschidea foarte puțin gura când vorbea, dar, atât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ziceți și pe nume, Marilena și Melisa, mă rog, pe mine nu mă deranjează. Nu numele e important. Pe noi ne interesează ce gândiți voi. Ca să ne facem o idee de înrâurirea negativă pe care o au ele în rândurile pionierilor, în rândurile celor ce își văd de școală cu conștiinciozitate și se pregătesc să devină cadrele de nădejde ale României socialiste de mâine... Ne interesează părerea voastră despre comportamentul acestor... Fete, am spus? Individe?... Femei mai degrabă, aș zice! În ciuda
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se loveau unul de altul și ambele loveau neîndemânatic marginea de metal a tobei. Râdeau cu toții nervos, deși erau gata să pretindă că se amuză. Instructorul însă nu se amuza. Intervenea autoritar și le cerea să redevină un detașament de pionieri. Asta se putea realiza fiindcă acum casa surorilor Onofrei rămăsese în urmă. Marilena și Melisa erau fetele unui fost magistrat, despre care nimeni nu știa cu ce se ocupă în prezent. Era văzut din când în când trecând agale pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
răstea la el furios: "Marcu! Unde naiba te uiți! Privirea înainte!". De fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare. "Seara, când se vede în casă ca-n vitrină, ea era goală pușcă nici nu știu care din ele, Marilena sau, naiba să le ia, Melisa, sau cum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
picioarele ca să primească în ea seva plăcerii, cum scria într-un roman. O plăcere la gândul căreia, dacă zăboveai prea mult, trebuia, ca viitor bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din alt oraș Miercurea-Ciuc, din câte-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru este format... dintr-o fată... și un băiat. În orice caz, lui Dănilă îi bătea inima tare. De teamă? Poate că-i era frică să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
erodată de șomaj. Vina lui era imensă: a fost colaboraționist ! Și-a vândut sufletul unui ideal fals ! Tăcerea să-i fie pedeapsa ! Acum e rândul nostru să scriem, cei care nu am publicat sau n-am scris, sau eram încă pionieri. Nu mă grăbesc să dau un verdict. Și cine mi-ar da dreptul acesta mie, care am încercat 20 de ani să public un roman de analiză lucidă a dramei omului înșelat de o ideologie utopică și claustrat într-o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]