1,034 matches
-
după moarte, după șase și după nouă luni și la încheierea unui an) era și cea de continuare și desăvârșire a programelor de obținere a mîntuirii începute de soții lor în timpul vieții. Co-părtașe active la desfășurarea acestor programe (evocate în pisaniile de ctitorire), întemeiate pe un schimb acceptat - acte pioase și bunuri oferite săracilor, prin intermediul Bisericii, contra unor făgăduieli privind mântuirea -, văduvele se văd nevoite să-și asume noi inițiative pe acest palier. Salvarea sufletelor celor răposați era asociată - am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
necesară - și paternitatea asupra inscripțiilor funerare. Supuse unui „protocol” deja constituit, aceste texte ce rețineau părți din fosta institulatio de veche sorginte bizantină, nu refuzau „inovațiile”. Un fiu nelegitim ca Petru Rareș, a simțit nevoia să-și declare - și în pisania bisericii Mănăstirii Probota (înălțată pe când era egumen vărul său, Grigorie Roșca, viitorul mitropolit: (trad) „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, de la mănăstirea Cotroceni - text pătruns de un fior modern -, este așezată în „versuri”: „Fev(ruarie) 25, 7223 [1715]. Radul Spătarul, părăsind lumea cea trecătoare în floarea vârstii, ș-au ales partea veciuitoare; pre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în mână. Dacă presupunerea potrivit căreia acest „hronic” condensat a fost incizat în timpul vieții lui Radu, la porunca lui, este corectă, atunci întreaga „compunere” devine un pseudo reprezentant al categoriei de „exprimări postume”. Dacă însă toate cele trei părți ale pisaniei - „anunțul” inițial („Răposat-a robul lui Dumnezeu și mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]”), ce poartă și o dată (în anul 7037 [1529], luna ianuarie, ziua 4 [...]), „enumerarea luptelor” (povestire cadențată, cu totul impresionantă: „Să vă fie știute războaiele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la București], al 17-lea la orașul Slatina, al 18-lea [la cetatea București] cu Vladislav Voievod, al 19-lea [la satul Rucăr, al 20-lea] la Diodrih...”95; până la douăzeci de războaie, cu inamic din afară - evocați și în pisania de la Argeș: „[...] și au năpădit turcii cu multă apăsare, ca să ia patria noastră, țara Românească, și m-am ridicat domnia mea cu boierii, luptând în multe războaie, când fiind alungați, când gonind [pe dușmani], până când puterea și ajutorul lui Dumnezeu cel
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până la gradul IV (ulterior, această limită va fi împinsă până la a VII-a, chiar a VIII-a „spiță”233), imputația, indiscutabilă, ar putea găsi o dispensă în faptul că atât Petru Rareș, cât și Alexandru Lăpușneanu (care își așeza în pisanii și punea să se bată pe monede heurbul lui Ștefan cel Mare) erau copii naturali. „A treia nuntă” a scăpat-o de la moarte într-un număr al revistei „Magazin Istoric” (XXIX, nr. 7 [340], iulie 1995), Maria Magdalena Székely, eminentă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin bârnele și stâlpii pereților ploile piezișe, viscolele pătrund lesne înlăuntrul bisericuței, grăbind stricăciunile timpului. Iar la poalele obcinelor bucovinene, ploile reci, zburlite rău, viscolele, adesea, siberiene, își fac de cap cam jumătate de an. După atestări istorice (în pomelnice, pisanii și alte inscripții, în felurite izvoade) și cercetări dendrocronologice, dar și după informațiile sugerate de tradiția orală, uneori, învăluită în legende, cu miezul lor de adevăr, vechimea lăcașului e apreciată la cel puțin șase veacuri. Biserica n-a fost dintotdeauna
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
tipic de dezgheț din epoca Glasnost. C. C. Voroneț, Capela Sixtină a României Ctitorită de Ștefan cel Mare și Sfânt, continuată de fiul său, Petru Rareș, Mănăstirea Voroneț a devenit emblematică pentru perioada de înflorire a artei feudale românești. După cum arată pisania, mănăstirea a fost zidită în anul 1488 în doar câteva luni. Pe vremea lui Ștefan cel Mare, biserica era mai mică, nu avea pridvor și nu era acoperită cu frescele ce i-au adus faima. Ca stil, este o sinteză
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
1936 începe executarea zidăriei de cărămidă. La 20 decembrie 1936, episcopul Andrei Magieru sfințește piatra fundamentală. Conform tradiței Bisericii Ortodoxe, la temelie s-au pus o cruce de lemn și un act comemorativ în care se enumeră, ca în vechile pisanii, numele celor aflați la conducerea țării și a Bisericii la vremea respectivă, al prefectului Dimitrie Nistor, al primarului Augustin Coman, al parohului Patrichie Țiucra, al Consiliului parohial, al epitropilor, arhitectului, antrepenorului etc. Actul se încheie printr-o impresionantă invocare: „Doamne
Agenda2004-18-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282355_a_283684]
-
Frumos, care țâșnește de sub steiul de stâncă de aproape 50 de metri. Biserica schitului este construită sub această mare stâncă, pe care se poate admira Chipul Domnului. În apropiere se află o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața. Pisania (inscripție sculptată în piatră) actuală a schitului arată că întemeietori sunt Pahomie Monahul și Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se astfel numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos. După o altă pisanie, Pahomie nu ar fi altul decât marele
Agenda2004-39-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282930_a_284259]
-
cu apă de munte, rece ca gheața. Pisania (inscripție sculptată în piatră) actuală a schitului arată că întemeietori sunt Pahomie Monahul și Sava Haiducul, în anul 1520, justificându-se astfel numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos. După o altă pisanie, Pahomie nu ar fi altul decât marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistrița, care, în anii 1519-1520, când reclădește Bistrița, zidește și Schitul Pahomie, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în drumul pe care-l căuta prin pădure pentru
Agenda2004-39-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282930_a_284259]
-
deductibile pornind de la cuvântul-bază a derivării produce efecte comice. Derivarea argotică provoacă jocuri de cuvinte prin termeni ca budist ("cel care curăță WC-uri", format de la budă), botanist(ă) ("naiv", din bot, în a pune botul), presar ("polițist", din presă), pisanie "bătaie, anchetă", din a pisa), bordeleză ("prostituată", din bordel, omonim cu șzeamăț bordeleză "suspensie de sulfat bazic de cupru"), sticlar ("bețiv", din sticlă). Un caz special de calambur paronimic implică nume proprii - de localități sau de persoane - folosite în locul cuvintelor
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
de abstracțiuni naive și de imagini convenționale. Comedia schimbării domnitorilor rămâne la stadiul declamator. De asemenea, pedalarea pe virtute. Ceea ce rămâne în această scriere este construcția. Logica treptelor sale suitoare ori coborâtoare, filoanele de datare și de informare. Reproducerea textelor pisaniilor mânăstirilor, printre altele. Sensul pe care îl dă Cuviosul de la Putna, scrisului, tălmăcirii, cărții. Reproduc un exemplu, cu substratul său de o mare profunzime a simbolisticii gestului: „Prea Sfințitul se opri din scris. Șterse pana cu o subțire pielicică de
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
terminată înainte de moartea ctitorului. Acesta a clădit biserica pe fundațiile unui lăcaș mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Țării Românești. Ginerele voievodului, Radu de la Afumați, odată urcat pe scaun, a consfințit continuarea decorării așezământului prin pisania din 10 septembrie 1526. După unele refaceri parțiale și întregiri în timp ale ansamblului, vătămată și de un puternic incendiu, Biserica Episcopală Curtea de Argeș - după cum a primit denumirea în 1793 - a fost refăcută, cum se vede și astăzi, de arhitectul francez
Agenda2003-48-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281782_a_283111]
-
Teleorman, și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. A fost ridicată în anul 1778 și refăcută în 1849. Se remarcă prin fragmente sculpturale decorative la pridvor și funia ce încinge biserica, precum și pictura iconostasului și a icoanelor vechi rămase în inventarul bisericii. Pisania din interior constituie un izvor documentar local ce ridică valoarea lăcașului. Structura de lemn originală se păstrează în condiții bune. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
condiții bune. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea ei în secolul 18 și renovarea ei în vremea revoluției pașoptiste, vorbește pisania din interiorul bisericii. Pisania se află pe un panou de lemn, fixat într-o grindă tirant, pe locul peretelui despărțitor dintre tindă și naos. Ea este scrisă în chirilice și transmite următoarele date și fapte: "„Aciăst sfânt lăcaș ce să
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Biserica a fost ridicată în anul 1778 în Sârbenii-Moșteni, pe proprietate de moșneni. Despre ridicarea ei în secolul 18 și renovarea ei în vremea revoluției pașoptiste, vorbește pisania din interiorul bisericii. Pisania se află pe un panou de lemn, fixat într-o grindă tirant, pe locul peretelui despărțitor dintre tindă și naos. Ea este scrisă în chirilice și transmite următoarele date și fapte: "„Aciăst sfânt lăcaș ce să prăznuește hramul sf[ântului
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
omnul] logof[ăt] Gheorghe Protopopescu, Joița, și s-a săvrșit și s-au sf[i]nțit în zilele lum[i]natului domn Barbul Dimitrie Știrbei voivod, leat 1849 dece[mbrie] 6. Dimitrie zugravu, Gheorghie zugravu și Costandin Zugravu ot Roata”". Pisania preia la început informațiile despre ridicarea bisericii, de la o pisanie inițială, pierdută la momentul refacerii ei. Din ea aflăm anul și domnia. Pe ctitorii inițiali îi aflăm indirect printre cei de la 1848, care se trăgeau "„tot din acele neamuri”". Se
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
și s-au sf[i]nțit în zilele lum[i]natului domn Barbul Dimitrie Știrbei voivod, leat 1849 dece[mbrie] 6. Dimitrie zugravu, Gheorghie zugravu și Costandin Zugravu ot Roata”". Pisania preia la început informațiile despre ridicarea bisericii, de la o pisanie inițială, pierdută la momentul refacerii ei. Din ea aflăm anul și domnia. Pe ctitorii inițiali îi aflăm indirect printre cei de la 1848, care se trăgeau "„tot din acele neamuri”". Se prea poate ca la proscomidie, sub blănile de scândură ce
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
inițiali îi aflăm indirect printre cei de la 1848, care se trăgeau "„tot din acele neamuri”". Se prea poate ca la proscomidie, sub blănile de scândură ce acoperă interiorul, să se mai păstreze pomelnicul ctitorilor, incizat pe bârnele pereților. Datele din pisanie sunt completate de două însemnări pe un Apostol tipărit la București în 1774, mai întâi despre evenimentele ce frământau locuitorii din zonă: "„La anu 1849, pre când prințipatu era plin de oștirile rusești și turcești, s-au mai liniștit pacea
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
s-au început a jugrăvi în anu 1849, când au luat și sfințire, și s-au săvârșit în anul 1850 iunie 10, sâmbăta moșilor. Dumitru zugravu ot Roata de Jos”". Despre amploarea lucrărilor de refacere de la 1848-1849 vorbesc atât datele pisaniei cât și structura bisericii. Biserica a fost reașezată pe fundație de zid. Cu acest prilej a fost lărgit interiorul prin eliminarea peretelui despărțitor dintre femei și bărbați. Pe locul lui a rămas o grindă tirant, purtătoare de pisanie, cruce și
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
atât datele pisaniei cât și structura bisericii. Biserica a fost reașezată pe fundație de zid. Cu acest prilej a fost lărgit interiorul prin eliminarea peretelui despărțitor dintre femei și bărbați. Pe locul lui a rămas o grindă tirant, purtătoare de pisanie, cruce și molenii. Interiorul a fost îmbrăcat cu blăni verticale pentru o mai bună izolație. Tot atunci a fost probabil ridicat și turnul peste pridvor. Stâlpii pridvorului sunt foarte asemănătorii cu cei de la biserica de lemn din Puranii de Sus
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos unite între ele și altar. Altarul este mai îngust și terminat poligonal, în cinci laturi. Trecerea dinspre tindă spre naos este demolată și marcată numai de o grindă tirant, pe care stă pisania, crucea și moleniile. Iconostasul este parțial zidit, cu icoanele vechi împărătești încastrate, de o parte și de alta a celor trei uși spre altar. Bolta interioară trece din naos în tindă. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos () [Corola-website/Science/323025_a_324354]
-
așa încât comunitatea și-a ridicat o biserică nouă, din zid de cărămidă, între anii 1853-1858, cu plan simplu, o turlă în față și acoperiș de tablă. Între anii 1935-1941 vechea biserică a suferit lucrări ample de restaurare, cu care ocazie pisania originală, scrisă cu chirilice, a dispărut. Din fericire a fost totuși transcrisă și avea următorul conținut: Observăm aici numele unor urmași direcți ai întemeietorilor legendari ai satului, precum și utilizarea străvechiului slavonism sin pentru fiul lui. Prima pictură a fost executată
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Mușuroi, Marin, Marcu,Micu, Mitu, Mușat, Manea, Mitran, Macamete, Nicolae, Nășoiu, Niță, Noană, Nechita, Păsculescu,Petrescu, Popa,Puiu, Ștefan, Staicu, Tică, Tăbăran, Udrea, Vâlcan, Voinea, Vlădulescu și Zdrafcu, acesta din urmă fiind probabil bulgăresc. Din studierea numelor ce apar în pisania din 1858 remarcăm că numele de familie nu erau fixate, fenomen ce apare doar în a doua jumătate a secolului XIX, când un fiu al lui Ion iscălea Ionescu, al lui Vlad - Vlădulescu, al lui Pascu - Păsculescu, etc., frații având
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]