2,058 matches
-
înveșmâtat, spintecând văzduhul într-un zbor de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților. E un vrăjitor, zise hangiul, pe care adesea îl văd străbătând astfel văzduhul.Uneori zboară sus de tot, de parcă s-ar plimba printre stelele, iar alteori plutește foarte aproape de pământ. Are un castel minunat în vârful Pirineilor. Numeroși cavaleri
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a desfăcut aripile și s-a ridicat în văzduh. Bradamanta a trăit durerea să-și vadă iubitul smuls de lângă ea, în chiar clipa când îl regăsise. Rogero, care nu știa cum să stăpânească acest cal, s-a pomenit purtat peste piscurile munților, la o înălțime atât de mare încât abia de mai deosebea pământul de apă. Hipogriful și-a îndreptat zborul spre apus despicând aerul așa cum o corabie nouă despică apa, împinsă de vânturi prielnice. A S T O L F
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
trăiesc din munca altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc la nivelul pântecelui, mai sus nu pot urca. Adevărul urcă și duce spre piscul ceresc, paradisul pierdut, a fi legionar e un dar, o simțire adâncă, dumnezeiască, izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu-și dezminte istoria, ci o îmbogățește și o împodobește cu noi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tîrziu, aveam să aflu că erau Cavalerul Montprier și Sir Candlewick, doi dintre conducătorii misiunii de cucerire spirituală a raselor primitive. În urmă cu zece cicluri atiliene, se hotărîse că trebuie să reflectez la problema timpului. Ieri însă, cei din Pisc mi-au retras domeniul; de-acum trebuie să acumulez noi cunoștințe doar despre ei și despre cultura lor. Ca persoană de contact îl voi avea la dispoziție permanent pe călugărul Javier Manuel de Solestoya y Rubajar; el va fi dealtfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
intelectuală, ci și trăiri emoționale, căi și jaloane etice care să le întregească și să le rotunjească personalitatea. Vă veți întreba poate ce e mai dificil în educație? Să le dai elevilor multe cunoștințe, cu care să-i înalți pe piscurile cunoașterii, sau să le modelezi sufletul și să-i pregătești pentru bătăliile cu capcanele vieții și cu relele lumii? Răspunsul este unul singur. Să realizezi concomitent ambele țeluri. Pentru a înnobila sufletul puiului de om cu atributele umane, este necesar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
purtându-și încărcătura de aer cleios peste câmpie, pentru a o izbi apoi de primul versant. Timp de zile întregi, săptămâni, aerul s-a înălțat ca fumul, răcindu-se pe măsură ce se ridica, împletindu-se în coloane uriașe de condens deasupra piscurilor. Iar acum, aceste grădini suspendate de nori s-au copt destul încât să nu se mai poată susține. Așadar, plouă. O cantitate inimaginabilă de apă cade, întâi, peste munți. Luați prin surprindere în câmp, tăietorii de lemn și păstorii și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al frontierei de nord-vest, un asemenea lucru ar fi fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe , abia sosit în India, purtând pe umeri povara însărcinărilor reginei, își ridică privirea spre piscurile acoperite de zăpadă ale munților Pir Panjal și consideră c-a ajuns în rai, de unde nu mai vrea să plece. Garnizoana situată la Abbottabad este un loc minunat pentru un ofițer tânăr, mai ales pentru unul care face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fluierași. Îmbrăcați în costume cenușii și - oare așa este? da, în fustanele roz, rostesc hârâind ceva răgușit și amenințător, care seamănă cu Skye Boat Song. Formația, ca o procesiune, își mărește numărul și, pe moment, sunetele se suprapun, howdah-ul devine piscul unui munte, iritat de o invazie de zgomote. Sir Wyndham este sigur că unii dintre muzicieni au folosit prilejul pentru a mai adăuga propriile contribuții, mici triluri sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Viața descifrând, îți sunt vlăstar din vajnică tulpină, Iubirea-Ți sorb, cu trupul tremurând. Am căutat mult prea departe Calea; Desăvârșirea Ta, prin har, e-n noi. Mi-ai dat puteri să mă înalț din valea Căderii în păcat, spre piscuri noi. M-ai învățat să stau stâncă-n picioare, Că sprijin mi-ești și ajutor oricând, Suspin și răni le-ai preschimbat în soare, Dulci mângâieri în sufletu-mi crescând. Cu Tine am aflat drept Adevărul, Nădejdea și iertarea, pacea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ruină de redută. Sub maluri ce se prăbușesc, Ca în păgâne ritualuri, Se sparg și iarăși se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să-l porți la gât cu eleganță. Când idealul se destramă, Viața, în joc, mărește miza. Nu vrea să piardă, îi e teamă; Cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mele erau îmbibate de transpirație. — Ai făcut în pat! mă tachina fratele meu. Cu toate astea, am iubit Wuhu cât am fost copil. Lacul de acolo e o parte din marele fluviu Yangtze, care trece prin China săpând defileuri, formând piscuri sălbatice și văi acoperite de ferigi și ierburi dese. Coboară pe o câmpie vastă, însorită, cu apă din belșug, unde legumele, orezul și țânțarii prosperă. Continuă să curgă mai departe, până când întâlnește Marea Chinei de Est la Shanghai. Wuhu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
avem vederi largi, iar acum se pare că n-o mai faci. Distrugi unul ca să salvezi o mulțime. Dacă ardem un singur munte, însă facem Legea Buddhistă să strălucească și mai puternic de pe alți cinci munți și o sută de piscuri, atunci cred că omorurile pe care le făptuim ca samurai nu se pot numi crime. Sigur că așa este. Dar, din compasiune, nu-mi pot stăpâni o lacrimă pentru Muntele Hiei. Mitsuharu! În public trebuie să mă abțin, dar, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide de la Onbozuka, soldații puteau vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Partea sa stângă era îmbrățișată de drumul către Yamazaki și de un Râu mare - Yodo. Tennozan era abrupt, având cam trei sute de metri până la piscul cel mai înalt. În ajun, când principala armată a lui Hideyoshi înaintase până la Tonda, ofițerii priviseră cu toții drept înainte, spre colină. Câțiva dintre ei întrebaseră călăuza locală: — Ce munte e acela? — Satul de la poale, spre răsărit, este Yamazaki? — Inamicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Drumul era abrupt și încă nu se luminase de ziuă. Știind că se aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda se împărțiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
companiei Hori, care urmărise, mai întâi, inamicul în jos, era prinsă printr-o manevră în clește, întocmai așa cum se temuse Kyutaro, declanșându-se o încăierare copleșitoare. În acel moment, forțele combinate ale lui Horio, Nakagawa, Takayama și Ikeda ajunseră pe piscul muntelui. — Am învins! — Tennozan e al nostru! Se înălțară primele urale de victorie ale bătăliei. Hideyoshi așteptase sosirea lui Nobutaka la Râul Yodo, așa că, încă nu ajunsese în linia întâi. Se apropia înserarea, fiind cam pe la Ora Berbecului, când Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai ajungă la izvor. Dimpotrivă, matca se lărgi și ieșiră într-o vale atât de lată, încât ar fi putut uita că se aflau în mijlocul munților. — Acesta e Muntele Kanasuko, anunță călugărul care le servea drept călăuză, arătând un pisc abrupt, drept în fața lor. Își șterse sudoarea de frunte. Soarele urcase sus pe cer, iar arșița miezului de vară era în creștere. Călugărul o luă din nou înainte, pe cărarea îngustă. După un timp, poteca se strâmtă atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
percepe mai puțin uriașa mărime. Când începi să urci, nu-i mai înțelegi dimensiunile deloc. Dacă asculți și apoi compari părerile tuturor, îți poți da seama că majoritatea oamenilor vorbesc fără a fi văzut tot muntele și, văzându-i numai piscul sau valea, își închipuie că au văzut totul. Dar, de fapt, nu fac nimic mai mult decât să emită judecăți asupra întregului, când n-au văzut decât o parte. Tadaoki rămase cu îndoielile sale de dinainte, în pofida lecției pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldat. Acolo se afla tabăra principală a inamicului. Multe drapele urmau contururile muntelui, coborând până la poale. Recunoscură o singură unitate. Dar, privind mai departe, se observa că steagurile aparținând forțelor din miazănoapte acopereau munții din zare, ocupând zonele strategice de pe piscurile mai apropiate și pe toată lungimea drumului. Era ca și cum un expert militar și-ar fi stabilit baza pe acea bucată de pământ și cer și-și încerca mâna cu o cutremurătoare desfășurare a formațiunilor de luptă. Nu exista nici un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru în zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate corturi răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ogaki, întrucât făcuseră tot drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece mii de oameni ai lui Hideyoshi se aflau la Muntele Tagami. Kinomoto era doar un popas pe drumul care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și brusc, din galop calul, cu frâul strâns în mână. — Este satul Jizo. — Suntem aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi îi dădu ordin lui Nagahide să transmită la toate fortărețele aliaților lui următoarele informații și comenzi: La Ora Boului, voi începe un atac prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pregătit să moară. Așa cum era de așteptat, trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se încurajau să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
greutăți, Hideyoshi își spunea în sinea sa: „Numai de-ar fi aici Hanbei.“ Și totuși, îl lăsase pe acel om să moară fără nici un fel de răsplată. Deodată, pleoapele lui Hideyoshi se înfierbântară de lacrimile tristeții, împăienjenindu-i vederea spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței îi întâlniră, un moment, pe ai lui Hideyoshi. Își struni calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă gândesc, se pare că forțele lui Shonyu din Kobehazama trebuie să fie alcătuite din veterani adevărați. În funcție de felul cum se mișcă, ne-am putea afla într-un mare dezavantaj, aici, la Fujigane. Unul dintre samurai arătă cu degetul către piscurile dinspre sud-est, răspunzând: — Dacă hotărâți o bătălie decisivă cu lupte corp la corp, cred că poalele colinelor de-acolo ar fi mult mai potrivite ca să vă înfigeți drapelele. — Bine! Să mergem. Atât de repede se decisese. Schimbarea de poziție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uragan de egoistă dorință de faimă. Patru oameni, cinci - un roi crescând de războinici, cu capul tăiat în mijloc, porniră în direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri, peste mlaștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de luptă să mugească de satisfacție. Soldații clanului Ikeda care reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]