1,180 matches
-
și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
omului era tot mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
zăpadă fără căciulă Dacia veche sub un troian cât casa - liniștea nopții Noapte geroasă - cântecul greierului în dosul sobei Miezul iernii - un cocoșar ciugulește ultimul măr Flori de gheață-n geam - ghionoaia lovește ramura de măr Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
și-așa vedeți că de-abia ne descurcăm! Am lăsat-o în urma mea vorbind, când m-am retras la activitatea cu gust ilicit: ca să-mi crească temperatura, pe lângă scris trebuia să vină mai des doza zilnică, din sticla de plastic pitită sub plapumă, ca la cabană, în vremea studenției. Pisicile miros pe masă mâncarea săracă de post - în dimineața aceea, de al cărei portret văd că nu reușesc să scap, nimeni n-avea chef de vorbă alintătoare pentru ele, nici măcar copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre crăpăturile podelelor mișună ca gândacii ace de seringă mânjite cu sânge. Într-unul dintre sertarele scrinului era pitit obiectul acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase de cauciuc, vene de cauciuc, un creier de cauciuc și locul indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ar să fie! Este ca o ecuație în care, deși îți sunt date toate datele, nu poți determina, cu niciun chip, rezultatul bun. Și totuși, cu siguranță că trebuie să mai fie un mijloc de desăvârșire; știu bine asta. Stă pitit pe undeva, la loc dosnic, pentru a nu fi observat de nimeni, căci, dacă toți oamenii s-ar înfrupta din el cu lăcomia întreagă, de care sunt în stare, toată suferința și amărăciunea acestei lumi ar deveni doar o amintire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și doar norocul și nu un posibil loc de cinste în mentalul colectiv. Așa că, să nu te gândești cumva să-mi înșeli așteptările, te rog! Fii băiat inteligent și ia de caută acel noroc, ce chiar acum poate că stă pitit după vreun colț și te așteaptă să treci pe acolo, spre a-ți sări în cale. Deocamdată, mănânci banii mamei de pomană, ocupându-te doar de fleacuri scriitoricești. Deșteaptă-te, Osvald! Fii dur cu tine însuți și judecă totul lucid
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dosească berea. Nu voia doar să o ascundă - asta ar fi fost destul de ușor, pentru că, în timpul săptămânii, Dan oricum nu observa ce se întâmplă în casă. Nu, ea voia ca berea să fie bine ascunsă, dar ușor accesibilă. Așa că o piti astfel încât, oriunde s-ar fi aflat, să poată ajunge imediat la o cutie sau o sticlă din impresionanta varietate pe care o achiziționase. Și făcu asta cu un talent de invidiat. Berea era dosită, iar apartamentul dereticat. Carol se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred, Lord Tennyson, Maud 1 Metamorfoza Bull, un tânăr masiv, cu greutate, descoperi într-o dimineață că, în timpul somnului, dobândise o nouă caracteristică sexuală primară: pe scurt, un vagin. Vaginul se afla pitit în scobitura moale, mărginită de tendoane, din spatele genunchiului său stâng. E lesne de crezut că Bull nici nu l-ar fi observat pentru o vreme, dacă nu ar fi avut obiceiul ca, înainte să se scoale din pat dimineața, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
loc, într-o cutie ruptă de carton, tablete mari de ciocolată elvețiană, și m-am îndreptat spre el ca să m-aleg și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să strige că unde-s vânzătorii, că unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze, și atunci am observat că tanti Ani zăcea pe jos, lângă ușa de la intrare. Leșinase probabil, că tocmai își revenea încet, încercând acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne mân căm unii pe alții în fiecare moment? Pufulon, izgonit, se pitise sub un liliac și mă aștepta pentru o ședință de alin tat! Stăteam un sfert de oră cu el, nu se uita la mânca rea pe care o aduceam, nu-l interesa decât clipa de prie tenie, de dragoste. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ajutat? — Bâzu era un erou al nostru, doborâse o sută cinci zeci de avioane rusești. Era un băiat superb, cu un curaj ne bun. Avionul trebuia să aterizeze la Zagreb să ia benzină. Eu n-aveam viză pentru Zagreb. „Te pitești în toaletă și nu aterizăm la Zagreb. Survolăm. Ești de acord?“ îmi spune pilotul. „Dar cei pentru Zagreb?“ întreb eu. „O să vedem.“ Zagrebul era sub ocupație comunistă. Bâzu a deturnat avionul și am aterizat la Paris, cu toții. Cum am ajuns
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se lăsaseră de bârfe. Când cineva a adus zvo nul că Celibidache se încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era tatălui tău în ascunzătoare? — Înnebunea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ducă îl moștenim de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gânduri deosebite îndreptate spre familie, spre cei dragi și spre cunoscuți. Parfumul sărbătorilor nu trece neobservat în nici un an. El se ospătează nu numai din condeiul poeților ce scriu iscusit, ci culege cuvinte dulci și din rândurile tainice ce stau pitite în odăile sufletului nostru. Cu toții ne dorim să avem cuvinte dulci în zilele de sărbătoare, de bucurie din cursul anului și din toată viața noastră, căci atunci orice “limbă sărată” se clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
soare mare și strălucitor, pe care norișorul firav nu-l împiedica să ardă cu putere. Lacul se afla lângă casă ca o mică piscină cu ape albastru-tremurătoare, iar lângă lac, copacul, cu o bogată și roditoare coroană. Șarpele l-am pitit într-un colț obscur, departe de locuitorii vilei mele. Foarte mândru de isprava mea, am dat un F4 și pe loc mi-a apărut, cu litere albe pe fond negru, sentința: tipul meu de personalitate. Și-acum mă trece un
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să-l apere. Disperat și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul.“ Gajus puse jos codexul. Puterea care-i ucisese pe tatăl său și pe toate rudele pe care nu le cunoscuse era o fiară neagră, pitită într-un ungher neștiut. Nu conta că era tânăr, nevinovat și neînarmat; conta doar sângele care-i curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mai vorbim mâine dimineață. Capitolul 7 În timp ce-mi beau prima cafea, Henderson apare din secția de știri naționale. Unii își iau hainele și pornesc spre lift. Alții își iau o revistă și pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
frunte. Puișorii țin în cioc tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a VIII-a Școala Gimnazială nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 în grădina bunicii căpșuni dar pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit s-au coborât norii? Haiku 3 printre răsaduri Hera pitită bunica supărată... Haiku 4 singură printre meri înfloriți S.M.S.! ochii mai veseli... Haiku 5 bunicul înhamă măgarul... în cotigă numai lalele. Speianu Andreea, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Desenul Desenam o pasăre
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Adina Brânzea Speranțe spulberate Ziua s-a retras după Dealul Cătunului, târându-și ultimele dâre de lumină. Mohorâtă și aspră, toamna biciuia cele câteva redute verzi cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jupoaie de vii pe bieți iezi. Sufletul caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din prima sticlă peste care nimeri. Se văzu nevoită să facă mai multe Încercări pînă să izbutească să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar, se apropie și o făcu să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că Philippe nu-și putuse reține cîteva perfidii la adresa bietului Loïc, nevoit să se pitească Dumnezeu știe pe unde ca să-și Înece amarul În alcool. Rău făcuse, fiul lui, Ronan, Îl luase la rost. - Chiar nu poți vorbi de altceva? Nicolas e prietenul meu, Îmi pare rău pentru tatăl lui și pentru Întreaga familie. Yvonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul arzînd. Se învîrti peste margine o dată înainte, și înc-o dată înapoi, și înc-o dată, și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]