3,204 matches
-
Peste trecerile cuvintelor, nimicul plonjează în apa sărată. Dușul sensurilor curăță de tainele - lesturi, floarea de cuarț, apoi gândul se regenerează în apele cristalinelor anotimpuri. Omul sub piatră, omul prin sarea privirii lui cântă. Ecoul primește acoperișul de azur, când piticul cu ochi de vânt, cărbunele îl pune mișcare pe pânza cunoașterii. Rugăciune și salt în sarea iubirii zbucnește vesel și trist când durerea, talpa și-o lasă pe norii copilăriei. Adolescența taie nodurile în crucea inimii curate apoi, maturitatea aduce
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
cuvintele în ape curgătoare, Se pierd tăceri asurzitoare, Ideile ca iezii mor de sărbători, O lacrimă să-mi dărui, Mirador. Virgine trec, în urmă cavaleri, În pulbere se nasc puberi, Sunt legendarii noștri străbunici, Ce-mi pasă mie de călăi pitici? Au o mustață sus și una jos, Au creier jos și-n craniu sos, Sunt holograme, umbre de copaci, Din cauza lor n-ai timp să taci. Desfac petala florii fără vini, Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin
ANTAGONICE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353122_a_354451]
-
nu și despre ”polis=popor..cam de multă vreme.. Culmea războiului este ca să fie pace în exterior, dar numai înuntrul persoanei..să nu fie așa. Culmea păcii e la o persoană foarte împăcată cu sine chiar în mijlocul războiului hâd.. Cumlea piticului, da și a uriașului, este că se văd invers decât sunt printr-o lege a compensației.. :) Culmea respectului ar fi doar să cauți a fi respectat fără a respecta, uitând efectul mare de bumerang. Culmea responsabilității să ți cont de
CULMILOR de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352738_a_354067]
-
spectacolului și ideea lumii ca dans m-au atras mereu, cu o forță căreia nu am știut cum să îi rezist. Asociam această lume cu cea sugerată de un alt titlu, de poem de astă dată, care m-a emoționat: Piticul din cafea. În plus, încă de acum doi ani, pe adresa redacției revistei romașcane Melidonium poposeau mailuri cu texte purtând semnătura scriitoarei care ne trimitea gânduri, pagini și articole de departe, din Statele Unite, unde locuiește acum. Încet, timpul a statornicit
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
2014” și Diploma de excelență a ziarului Argeș din România pentru întreaga activitate desfășurată pe meridianele lumii, dăruită chiar de ziua mea, 24 ianuarie 2015. Emilia Țuțuianu: Citind numai titlurile volumelor dumneavoastră: Nopți albe, Dragostea mea cea mare, Dincolo de noapte, Piticul din ceașca de cafea (mărturisesc că mi-a plăcut mult acest titlu), Ultima piruetă, cititorul este provocat să vă citească. Aceste titluri de carte încorporează atâtea trăiri încât ești tentat să scormonești după ele. Când vom găsi cărțile dumneavoastră în
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
La ziua lui Păcălici, Fiul mic al lui Păcală, Și nepotul lui Tândală. Va fi chef și pe aici, Pentru alintații pici, Protejați și de mămici, Cu muzică ce să zici! Jocul lor să nu îl strici, Cetelor de invitați pitici Încălțați doar cu opinci, De ziua lui Păcălici! Credeți că e o păcăleala? Răspundeți fără sfială! 1 aprilie 2014 Moldova Veche Referință Bibliografică: ZIUA LUI PĂCĂLICI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul IV, 01 aprilie 2014
ZIUA LUI PĂCĂLICI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354131_a_355460]
-
veche, împodobită cu acareturi cu grijă lucrate este situată la cca. 300 m de biserica-monument istoric de pe la 1600 care veghează atent o curte cu flori și straturi cu zarzavaturi... Vecină cu o livadă cu pomi roditori, meri de soi aproape pitici, dar cu roade mari, grele până-n pământ ce se întinde pe un platou de circa jumătate de hectar... Și totul dominat de un nuc secular,străjer plin de rod... Și peste tot aroma de struguri dați în pârg ce te
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare!”. Era imaginea care îi țâșnise spontan în minte, reprezentând o clădire impozantă, pe lângă care trecea în fiecare zi pe drumul spre grădiniță, un edificiu gigantic pentru ochii ei de pitic. Era locul la care adulții făceau referire uzând numele generic de ”Partid”. Acel episod amuzant a intrat în analele familiei noastre, demonstrând totala rupere de realitate în care ne aflam, de fapt, cu toții, atunci când venea vorba despre ceva atotprezent, dar
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
defecte, adevărul meu e fals. Nu fac artă pentru hartă, dacă stele-adun din râu, și vă dau, cu mare artă, ultimul aspic de grâu. Adunai în gânduri spuma, mă luptai cu unchiu' Ares, iar acuma, cald ca bruma, între cei pitici, eu mare-s. Peste timpii ce se scurg, pun metafore la plug, mă nechează-al meu amurg, dar nu pot să rinofug. Gândul vrea să se desfete-n pribegia lui spre mâine, niciun plânge nu mă prieten, niciun latră nu
CITEŞTE ŞI FĂ CE VREI de JANET NICĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357209_a_358538]
-
să-i încerce puterile și cu un oftat prelung a exclamat: -Ce mult aș dori să ajung pe această insulă enigmatică! Dorința i s-a împlinit pe loc. În căutare de hrană, a trecut printr-o vegetație nemaiîntâlnită, fiind meri pitici cu fructe albastre. Foamea o îndemna să guste din acele fructe și a smuls un măr. În acel moment a sunat toată pădurea și au venit în întâmpinarea ei iepurii, veverițele, căprioarele, chiar și popândăii. Iepurii i-au oferit o
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
succes pe fotoliile elegante din Parlamentul României, cel cu pretenții de cea mai autentică democrație, în timp ce altele, mai moțate, musai în cel al Uniunii Europene și chiar pe pielea fină a unor fotolii ministeriale din Guvernul Boc cel mic și pitic ce se înalță pe vârfuri să-l vază șmecherii de la Can-Can și să-l catapulteze în locul fetiței de la pagina 5, dar și ostașii batalionului de gardă pe dincolo de microfon ca să-i răspundă la salutul dat cu ocaziunea sărbătorii naționale când
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
apă ni s-au înfățișat în imagini parcă nepământești, parcă aparținând altei lumi, oferindu-ne multe imagini cu răni adânci și suferințe ale pământului, dar și multe dovezi ale mării puteri de adaptare a omului. Din loc în loc apăreau copăcei pitici, jnepeni, ierburi perene, plante chircite, dar mai ales, o lume foarte felurita de cactuși care, mai ales pentru băștinași, au servit că hrană, din care făceau supe, mâncăruri, tot felul de preparate interesante, gemuri - și tot cactușii le astâmpărau și
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
ales, o lume foarte felurita de cactuși care, mai ales pentru băștinași, au servit că hrană, din care făceau supe, mâncăruri, tot felul de preparate interesante, gemuri - și tot cactușii le astâmpărau și setea. Privind întinderile de cactuși și plante pitice, simți lupta eroica pentru supraviețuire și îți vine să iți strigi bucuria în fața negrăitoarei dovezi că viața este biruitoare. Câteva bogații ale acestor locuri din Arizona, arama, bumbacul, vitele și citricele, au chemat oamenii din alte părți care au răspuns
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CARAFA CU APĂ VIE Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare în universul meu pitic racii își scriu testamentul casele sunt din zahăr și plouă des clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici grădinarul de serviciu culege trandafiri albi îi colorează cu sângele plimbă eșafodul peste pleoapele mele sunt în cămașă
CARAFA CU APĂ VIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357481_a_358810]
-
cei care forțaseră intrarea, însă nu văzu nimic din toate acestea. Își dădu seama că piatra necesita forța a câtorva oameni pentru a fi dată la o parte. Trebuia deci să vadă urme de pași pe acolo, însă iarba, vegetația pitică și micii arbuști din jurul locului nu indicau faptul că mai mulți oameni se perindaseră pe acolo. Nici solul din fața mormântului nu avea excavații care să fi arătat urme ale unor pași care se opintiseră în efortul de a da piatra
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
binecuvântări din viața lui: o casă, o mașină, un loc de muncă foarte bine plătit în vremuri de criză. Am observat că în general intenția unor astfel de oameni este să te facă să te simți mic de tot un pitic nerealizat material pe lîngă un gigant din punct de vedere material. Unii disfruta pur și simplu văzând că te-au pus în încurcătură. Am avut imprudenta să-i spun acestui om ce-mi înșiruia binecuvântările sale : Dar dacă aceste binecuvântări
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
date că un stimul în mod providențial să vă întoarceți pe calea binelui de pe drumurile răutății?” Să oprit îi stricasem dispoziția, a rămas pe gânduri, nu i-a convenit, dintr-o dată cu niște cuvinte el uriașul s-a prăbușit în fața unui pitic. Însă dincolo de toate aceste cazuri izolate am întâlnit oameni care dau dovadă de o adevarată empatie cu cei în necazuri.” În timpuri de criză este greu de găsit de lucru însă nu imposibil, dincolo de orice circumstanță împovărătoare străbate speranța depinde
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
copleșit de aceste senzații, fericirea este, pînă la urmă, atît de simplă ... Cînd au ajuns pe culme, s-au oprit să răsufle și au privit cu încîntare satul ce se desfășura la picioarele lor pe fundul văgăunii, cu căsuțe de pitici și cu apa care se unduia argintie prin mijlocul lui, iar podul arcuit și puternic părea să unească două lumi ce se reflectau una în cealaltă, ca într-o oglindă magică. Dincolo de culme, privirile li se risipeau pe platoul imens
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
un scaun. Și în plus balconul, ca o recompensă de nabab din partea soartei. Toate făcut cu un bun gust, care mi-ar fi venit ca o mănușă. Dimensiuni de liliput în care să te simți ca un Goliat în lumea piticilor. În tinerețe, adupă absolvire, am locuit într-o cameră de serviciu de numai șase metri pătrați. Patul care ajungea până la ușă și, o debara care făcea toți banii. Satisfacții mărunte de care nu ajungi să te bucuri îndeajuns. Când am
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
multe - și în care îmi aveam și eu locul meu de visare. E același cer. Cerul copilăriei, săgetat de păsări mioape care abia își mai mențin echilibrul. Crengi uscate, în forme din cele mai stranii, atârnă de copaci, închipuind vrăjitori, pitici, balauri și zmei. Ba chiar și Muma Pădurii. Pot să-mi imaginez orice. Doar închipuirea e gratuită. Stau așa mult și bine, mă încarc de ozon, mă golesc de sine. Ce binefacere. Am uitat de toate ofensele. Doar manelele unui
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
molcom. Eram doar eu și iubita mea, spaniolă, vorbeam românește, că tot nu ne auzea nimeni. Hai să ne dezbrăcăm, propuse ea. Tablourile din jur păliră, era numai ea, albă, strălucitoare, intangibilă. Centaurii pășeau pe vârfuri.„Piatra filosofală”, șopti Desnuda. Piticul roșu trecu în fugă, ne ură iubire veșnică. Dar roșul este ucigaș, m-am gândit. Domnilor copii, veniți și vă înmulțiți. Jurnalul unui bătrân nebun era deschis la pagina cincisprezece. Soarele este gol, așa spun savanții. Momentan, Simfonia a Cincea
DESNUDA de BORIS MEHR în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357670_a_358999]
-
Doamne, Că m-ai făcut așa, De curat, Ca fulgul de nea ! Cu picioarele sprintene, De vioară, Că pot să alerg, Cât vreau pe afară . Cu umerii înalți, Și voinici, C-aș putea să mă lupt, Cu un veac de pitici. Cu gura frumoasă, Cu care pot să rostesc, Muntele de rugăciuni, Împărătesc ! Cu dinții albi, Și sănătoși, Parc-ar fi sâmburi, De chiparoși. Cu ochii albaștri, De peruzea, Să mă bucur de toată, Creația Ta ! Cu urechi care aud, Atât
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
prin veacuri de prea atâta vină Lumina chiar lumina nu mai intra în țară Mucegăiau și munții de-atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se rugau lui Dumnezeu de judecată Unde mai sunt în crânguri satele văruite Numai țăndări de oase
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
de benzină, orarul pentru apă, lumină și căldură, ne-am aruncat orbește în marea crăpelniță. Puțini ghiftuiți, cei mai mulți lihniți, stăm cu mâna întinsă la porțile Occidentului ca altădată la Înalta Poartă. Până o să ajungă unii să culeagă ghioceii de la Cotroceni, piticul de grădină e ințeles cu vrăjitoarea cea rea și are în coș câte o felie de măr pentru gâtlejul fiecăruia. Udați până la piele de nădușeala speranței, o să stăm în genunchi, pe genunchi sau capră atunci când o să ne înghețe pe șira
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
Negustorii de grosolanii gândesc să pună pe tarabă aceleași gânduri. Când ți-ai văzut sacii în căruță, e bine să te uiți în jur, dacă vrei să întorci spatele. Cine se împiedică de adevăr, e destinat mersului în genunchi. Pasul piticului nu ajută la săritura în înălțime. Când se încaieră conștiința și cariera, nefericitul purtător al celor două e prins într-o cușcă. Cine ar putea, cu vorbe bune, să dea jos din copac o pisică, n-ar mai avea nicio
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]