2,544 matches
-
lui Ellis, care a dat drumul la motor. Paradoxul era că tocmai în ziua în care decisese să renunțe la scris, capul lui Alice era plin de personaje și de povești. Când s-a așezat în barcă, femeia a simțit pixul împungându-i șoldul. Când barca a început să prindă viteză, a simțit în locul respectiv ca o mâncărime. După un kilometru în susul râului, când cerul se întunecase de-a binelea, pixul se transformase într-o greutate pe care nu avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
povești. Când s-a așezat în barcă, femeia a simțit pixul împungându-i șoldul. Când barca a început să prindă viteză, a simțit în locul respectiv ca o mâncărime. După un kilometru în susul râului, când cerul se întunecase de-a binelea, pixul se transformase într-o greutate pe care nu avea cum s-o mai ignore. Alice l-a scos din buzunar și-a luat o foaie mototolită de hârtie de pe fundul bărcii. Se simțea plină de compasiune, dar și nemiloasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zerro internaționala situaționistă gruppo t afișismul noul realism atenție se închid ușile de piatră bătrâna vaduvă dansează până în vârful everestului urmează stația anii șaizeci cu peronul pe partea stângă tânărul arhitect transpune o elevație în axonometrie izometrică și notează cu pixul ultimele rezultate arta conceptuală arta video arta cibernetică ars povera body art land art op art minimalismul fuxus equipo cronica cooperativa de la malasis bmpt lyrical abstraction atenție se închid ușile de piatră a crescut iarba pe morminte și garnitura de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
devenise un mod de a fi pentru cei tineri, eram generația în blugi, cu plete și cu mult suflet, băieți ce fumam țigarete Carpați și visam la fete cu rujuri și farduri. Îmi mai amintesc că purta la gât un pix lung, de plastic, cu capac rotund și turtit ca o acadea, pictat în multe culori vii care mă făcea să privesc fără să vreau și la sânii ei mici care abia se ghiceau de sub bluza largă a sarafanului. Unde-ți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ca o acadea, pictat în multe culori vii care mă făcea să privesc fără să vreau și la sânii ei mici care abia se ghiceau de sub bluza largă a sarafanului. Unde-ți fug ochii țugulane? mă întreba în glumă, la pix sau la formele mele? Îmi era groaznic de rușine și fiindcă nu știam ce să-i răspund, i-am smuls obiectul cu pricina din capac și am luat-o la fugă. A venit imediat după mine, încercând să mă prindă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
avea oarecare semnificație pentru proprietar. Alături, era etalată schița În detalii a unui motor de formula 1, cam de trei ori mai mare decît Picasso-ul, pe care, undeva Într-un colț, cineva trăsese o linie și făcuse niște Însemnări cu pix roșu. Măsuța triunghiulară pentru telefon fusese vîrÎtă În nișa de lîngă fereastra din stînga. În colțul opus, rezemat de peretele comun cu camera alăturată se găsea un amplificator stereo, fără Îndoială opera vreunui amator. Boxele fuseseră instalate În perete, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ac de colțul perdelei, ceea ce m-a adus Înapoi la realitatea inexistenței LUI... Mi-am ciulit urechile să constat dacă e liniște perfectă În camera alăturată și am Înconjurat masa În vîrful picioarelor ca să ajung la bilețel. Cineva scrisese cu pixul șapte cifre. SÎnt mici, dar denotă un caracter ferm, de femeie... un număr de telefon pe care l-am mai văzut... Același număr de telefon care apărea și pe cutia de chibrituri de la Camelia ... Nu știu de ce, dar nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
iau legătura cu ei. Șterge! Mai departe! —Anna, șopti cineva. Tocmai am auzit și nu-mi vine să cr... Da, da, da. Șterge-l! Rachel a mormăit ceva. Am auzit cuvântul „refuz“. —Cel puțin scrie-le numele. —N-am nici un pix. Poftim. Mi-a întins un pix și o agendă și, cuminte, am scris numele tuturor celor care mă sunaseră, înțelegerea fiind să nu trebuiască să le ascult condoleanțele până la capăt. Apoi Jacqui și Rachel m-au pus să dau drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
departe! —Anna, șopti cineva. Tocmai am auzit și nu-mi vine să cr... Da, da, da. Șterge-l! Rachel a mormăit ceva. Am auzit cuvântul „refuz“. —Cel puțin scrie-le numele. —N-am nici un pix. Poftim. Mi-a întins un pix și o agendă și, cuminte, am scris numele tuturor celor care mă sunaseră, înțelegerea fiind să nu trebuiască să le ascult condoleanțele până la capăt. Apoi Jacqui și Rachel m-au pus să dau drumul la calculator și să-mi verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu o prea cred nici pe Selina. Din experiență știu că fetele sunt imprevizibile, și cu ele ța se știe niciodată. Niciodată. Chiar dacă le prinzi cu rața-n gură n frânte peste căpătâiul patului, să zicem, atârnând în aer, sugând pixul celui mai bun prieten al tău - și tot nu se știe. Va nega totul, indignată. Și până la urmă va crede chiar că spusele ei sunt purul adevăr. Se agață de sulă ca de microfon și se jură că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avea nevoie de mult mai multe articole din produsul ăsta - pentru Martina... Doris m-a iertat destul de ușor. Toate fac așa la început. În plus, câștigă o sută de mii de parai ca să-și manifeste interesul. Apoi am găsit un pix, un blocnotes, câteva plicuri și niște timbre. Mi-am deschis carnetul de cecuri. În timp ce lucram, îmi șopteam mie și banilor. Ultima scrisoare avea adresa scrisă de mână și mi se adresa cu Domnului John Self Esquire. Pe când răsfoiam teancul kaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cheltuieli și la stilul de viață, la cheltuielile profesionale. Și n-am descoperit nimic, nici magnetofoane, nici cartoteci, nici mașini de scris electrice, nici computere. Doar mașinuța de scris portabilă, deschisă la culoare, care seamănă cu o tavă străveche. Doar pixuri, topuri de hârtie, creioane. Doar două camere pline de praf, într-o piațetă murdară, fără hol sau pasaj de trecere. Și câștigă destul. De ce nu trăiește pe măsura mălaiului pe care-l bagă-n buzunar? Trebuie că e un împătimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în camera mea de la Ashbery, prins în ochiurile de rețea ale unei noi greți, de mult amânată, de mult temută. Beam scotch și citeam Banii. M-am ridicat. Pe picioarele mele leneșe și cu mâinile mele leneșe am luat un pix, o coală de hârtie, Dicționarul. Am scos calmantele pe care mi le dăduse Martina. Mi-a spus că produc mai puțină dependență decât toate Serafimele pe care le luam eu. Pe etichetă scrie: MARTINA TWAIN - A SE LUA NOAPTEA... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În viața noastră sălășluiește forma, conturul artistic, și vrem ca forma să ne fie dezvăluită, chiar dacă ne mișcăm în spațiul strâmt alcătuit din chei, portfard, cești de cafea, șifoniere, carnete de cecuri, rufe, coafură, galerii pentru perdele, garanții pentru frigider, pixuri, nasturi, bani. Sunt în căutare de bani, caut bani. Dă-mi niște bani. Hai. Fă-o. Ia, ține niște bani... Am încercat să încasez un cec azi-dimineață. Totul a fost ca într-un vis, unul frumos, până în ultima clipă: după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un loc care să nu te șocheze. Ce zici de marți? În regulă, să-ți dau numărul meu de telefon. A scos o agendă din piele cu colțuri aurii și a deschis-o la săptămâna în curs. I-am desprins pixul auriu și mi-am scris numărul. Apoi mi-am scos picioarele afară din mașină cu un gest legănat, ținându-le alăturate într-un stil elegant, într-un mod pe care-l studiezi la școala de modelling din Kensington pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-am spus politicos: Poți, te rog, să suni la biroul lui Sir Richard Fine și să anunți că am sosit să las o factură? —Imediat. A ridicat receptorul și a început să formeze numărul de interior cu vârful unui pix, ca să nu-și strice unghiile. Este unic, nu? Despre domnul Rattray vorbesc. Se tot ține de mine să ies cu el de o vecie. Nu acceptă să fie refuzat. Oh, alo, Phillipa la telefon? Domnișoara Jones dorește să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dădea speranțe. Să nu vomiți, ai grijă. Ia întâi o gură mică, de curaj, mi-a șoptit Ana. La masa de lângă noi se așezase scriitoarea. O bătrână care venea parcă de când lumea acolo. Scotea teancuri de foi, caiete, grămezi de pixuri, creioane, stilouri și scria întruna. Mă fascina întotdeauna când o vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie ultimă, tot năduful meu. Mi-era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar capul. Începusem să mă joc cu ea. Simțeam că și ea intră în joc. S-a răzgândit, brusc. — Bine. Ai doi. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
legate cu o bentiță în culorile drapelului american. Fără stele. „Dacă tot intrăm în NATO“, surâde el, „vă rog să primiți această amintire de la mine, care am stat 283 de zile în State“. Îmi scrie, emoționat, câteva cuvinte cu un pix cu drapelul american pe cotor. Zâmbesc, prefăcându-mă emoționat. Cu năduf, de fapt, gândesc „Mai bine îmi dădeai câțiva dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu limbile scoase să preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă schimbare“. Circul e același. Pomenile electorale la fel de deșănțate. Plicuri cu bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am publicat, în anii de entuziasm tembel, când credeam că într-adevăr românii vor să schimbe ceva în viețile lor după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică când trebuie să facă dovada concretă a prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar putea declanșa hemoragia...” „Despre ce fel de hemoragie este vorba?” Ciungul ridică neputincios din umăr. Ciotul făcu o rotație ciudată, agitându-se În aer. „Deocamdată e doar o supoziție. Nu mă pot pronunța până nu vă consult...” „Dați-mi pixul să semnez odată!” „Stați liniștit la locul dumneavoastră”, Îl povățui omul fără braț. „Ce rost are toată această agitație?!” făcu el, luând o mutră compătimitoare. „Mai bine nu vă ridicați.” „Și atunci cum rămâne cu semnătura?!” „Nici o problemă, o vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ea față de imperiu În chiar acel an? Între timp călugărița a terminat cu Închinatul și a pornit cu toaca În jurul bisericii. Ritmul bătăilor e mai Întâi lent și apoi accelerat până ce dă impresia unei sambe. Grințu scoate din buzunar un pix și se apucă să scrie pe cartea poștală: Meștere, Mă aflu În X. Din tot ce mi-ai sugerat nimic nu se conturează ca sigur. Ar mai fi răspunsul de bun simț: „părerile sunt Împărțite și nimeni nu știe nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]