29,600 matches
-
tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă... Doamne, am țipat, uite! Literele se sfrijesc, o iau razna, silabele clocotesc în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
din 1908 (Novele, povestiri) și cel din 1910, Schițe nouă este unul eteroclit, ele reunind "bucăți de diverse genuri literare" (Șerban Cioculescu). în Novele și povestiri, autorul a introdus și schițe ca Reportaj, Groaznica sinucidere din strada fidelității, Tren de plăcere, Inspecțiune, Art 214, 25 de minute, iar Schițe nouă conține și nuvele și povestiri precum: Kir Ianulea, Mamă, Pastramă trufanda, Calul dracului, Făt Frumos cu moț în frunte. Tot din perioada berlineză datează o cantitate impresionantă de scrisori și cărți
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
excepțional, dar un produs al solului nostru". Lucrul acesta se vede și din secreta simpatie, chiar complicitate afectivă a lui Caragiale față de tipurile și moravurile pe care le-a zugrăvit. Desigur, anii berlinezi au fost faști pentru Caragiale, aducându-i plăcerile confortului și civilizației. Un tablou mai puțin idilic asupra lor schițează fiul mai mare al scriitorului Mateiu Caragiale. Mateiu considera sejurul berlinez o nebunie mai mult a tatălui său. Să fi avut oare dreptate? *) Fragmentele păstrate din comedia Titircă Sotirescu
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat: "Trece timpul" spuse fata și se făcu roșie la față. Timpul, timpul, "Vaporul Titanic"! "Și el fuge, fuge Cu viteză mare Fără ca să-și ia Adio la plecare." Cu stimă
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
literare. Ultima notă e din 9 martie: "a venit tata de la bal" (?!). Tatăl se întorsese de la Tîrgu Jiu, unde fusese concentrat la tabăra polonezilor. Dacă există un singur om - crede François Mauriac - care să-și țină jurnalul pentru propria lui plăcere și nu pentru secolele următoare, îi rămîne întotdeauna cineva pe care să-l înșele și acela este el însuși." Abandonîndu-și jurnalul în fașă, Cazimir înceta să se automistifice. Griji mai mari îl pîndeau la orizont. Fericirea de a nu merge
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
-se într-o "canapea cu moliciuni de baie caldă", cum se văd lucrurile în Bilete de papagal, capitala toropită devenind un loc nesigur pentru sănătatea fizică și mentală a celor care staționează stabil în ea. Nu sunt uitate, prin compensație, plăcerile iernii ori alte sporturi pe care nu doar scriitorii viveuri le practică sau asistă la ele. Aflăm, apoi, ce animale iubeau scriitorii: Ion Barbu (câinii), G. Călinescu (de tot felul), Arghezi (care era un fel de Noe cu arca sa
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
și pe românii plecați în străinătate (exilați și autoexilați), care se gândesc la țară și capitală și care o fac, nu arareori, cioranizând avant la lettre. De aceea, Cartea de bucăți bucureștene a lui Dan C. Mihăilescu este scrisă cu plăcere narativă, cu hedonism în straturi, de un curios cu lentile uriașe de colecționar. Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență (Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
iubire pentru Nina: Niciodată nu mi-am dat seama de imensul rău pe care mi l-a făcut, și mie și operei mele, erosul, carnea, cu toate invitațiile lor la scepticism, la epicureism și jemenfichism. Atracția pentru o viață de plăceri " adică, pentru a preciza, o viață de aventuri erotice " m-a macerat incontinuu și foarte multe din tensiunile mele cele mai nobile au fost anulate de revenirea aceluiași ridicol leitmotiv: la ce bun? ești încă tănăr, profită acum, ca să nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
din cînd în cînd, să comunici cu nimicul? Ideal ar fi ca toate scrisorile să nu aibă adresă, să ajungă undeva nu știu unde, dar într-un loc în care literele, eliberate de cuvinte, să se îmbine din nou, după amorul și plăcerea lor. Le văd, bîzîind în lumină, ca pe-un uriaș roi de albine, nuntind în jurul mătcii-regine! Și-atunci, oh, atunci vă voi mai scrie una ca ciclul dimineților arabe să fie încheiat frumos și grav. Cu stimă și afecțiune, Emil
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
sânger// Să cadă jăratec pe locul cel supt/ Să sfârâie carnea dorită/ și sufletul palid în casa-i de melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
că are optsprezece ani. E o vârstă la care o poezie bună poate fi numai o întâmplare fericită. De data asta ni se pare că e ceva mai mult și mai durabil. Am vrea să nu ne înșelăm numai pentru plăcerea egoistă de-a putea afirma că versul încă n-a murit“. Asupra celei elogiate, comentariul are un impact catalizator, este pus deoparte, recitit cu martor, utilizat ca referință, cum atestă o însemnare din Jurnal. Efectul determinant a intervenit prompt, întrucât
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
formă, liberă, a fost făcută de Romanița, Aurelia și Valeriu Rusu, fiecare cu partea specifică de contribuție marcată în “Notă asupra textului”. Iar adaptarea în versuri franceze aparține chiar editoarei, Françoise Mingot-Tauran, ea însăși poetă, încurajată în această aventură de plăcerea pentru arhaisme și structurile epopeice. Tehnic vorbind, juxta este perfect realizată. Singura greșeală, din cauza căreia pierde mult tocmai originalitatea jucăuș-inteligentă a autorului, este scoaterea intervențiilor comentatorilor din infrapagină (ele se citesc în replică imediată la text - aici e farmecul) și
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
de a preveni critica traducerii, mai ales că adaptarea este realizată în versuri și nu traducere liberă. Nu facem acum decât să semnalăm evenimentul cultural, dar critica traducerii trebuie lăsată în seama specialiștilor. Sigur, ea se pregătește. Ca să ne facă plăcere, autoarea acestui cuvânt introductiv amintește de strălucite prezențe românești la Paris, începând cu Anna de Noailles și familia princiară Bibescu, Elvira Popescu, sfârșind cu Enescu și Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
munca i-a fost ușurată de traducerea literală, bine făcută, de profesorul Valeriu Rusu și colaboratoarele sale, între care doamna Aurelia Rusu, strălucit redactor al fostei Edituri “Minerva”. Astfel, așa numita “probă a străinului” a fost trecută, condiționată și de plăcerea textului plin de idei, tratate cu umor și ironie de un scriitor novator în literatura poporului român, modern prin metalimbaj, deloc uzat de trecerea timpului. Un ultim argument de reținut, care motivează înalt-intelectual traducerea, este dorința de a pune opera
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
cu uimire, că ceva, undeva, prin inconștient, se opune lecturii!! Așa pățesc întotdeauna cu cărțile împrumutate! Cred că v-am mai spus, neplăcerea de-a le da înapoi mă împiedică (fiindcă îmi amintesc mereu de ea) să gust chiar din plăcerea de-a le citi! Drept care, după ce le țin un timp, le înapoiez, nostalgic, intacte. Scriindu-vă, explicîndu-vă mecanismul, caut să-l aduc în conștient, să mă vindec de zarnacadeaua asta și să mă pun pe treabă. Curios e că acum
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
Dacă s-au înmulțit duhurile rele!...” Nu cumva am venit într-un moment nepotrivit?” vru să știe Stelian, oprindu-se în pragul ușii următoare, din dosul căreia răzbăteau mai multe glasuri. “Nu-i nici un deranj. Musafirilor mei o să le facă plăcere vizita dumitale!” îl asigură ceasornicarul. Deschizându-i larg cea de-a treia ușă, îl lăsă ca să intre primul. Salonul era plin de lume. O duzină de persoane - bărbați și femei, tineri și mai vârstnici, dar și câțiva copii - stăteau pe
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Lovinescu, la tânăra Carmen Brăgaru, aflată acum la debutul său. Pasionat cercetător al presei literare și al colecțiilor de manuscrise, Teodor Vârgolici manifestă un viu interes pentru studiile conținând contribuții documentare, ca acelea privindu-l pe Eminescu. El scrie cu plăcere despre volume ca Eminescu și Transilvania, datorat eminescologului de marcă D. Vatamaniuc, unde se elucidează chestiunea originii familiei Eminovici, stabilindu-se o relație directă între Iminovicii din Transilvania și cei din Bucovina. Coautorul ediției academice Eminescu recuperează din manuscrise însemnări
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
o fetiță, Ani, ce mă striga, foarte sexy, „băiatule!”.) (Ceea ce mă fascina la Ani era faptul că mă ducea printre niște uriașe grămezi de gunoaie și ea, eu, nu!, căuta resturi de mîncare. Desigur, avea ce mînca, însă dînsa descoperise plăcerea nepermisă de a mînca din gunoaie!) Cu stimă și amintiri, Emil Brumaru 14 VIII 1980
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
zale de hormoni; și mai presus de toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă închid... ca o a doua inimă în care vă țin pe toți, și buni și răi... voi continua să vă încarcerez cu plăcere, cu mare plăcere, ha, cu toată plăcerea, pe cei care mă întâlniți. Nici unul nu-și va putea înfrânge obsesia de a mă avea măcar o dată. (fragment din romanul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Mașina de scris
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
și mai presus de toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă închid... ca o a doua inimă în care vă țin pe toți, și buni și răi... voi continua să vă încarcerez cu plăcere, cu mare plăcere, ha, cu toată plăcerea, pe cei care mă întâlniți. Nici unul nu-și va putea înfrânge obsesia de a mă avea măcar o dată. (fragment din romanul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Mașina de scris)
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
toate, EU... EU... EU voi continua să vă subjug, să vă închid... ca o a doua inimă în care vă țin pe toți, și buni și răi... voi continua să vă încarcerez cu plăcere, cu mare plăcere, ha, cu toată plăcerea, pe cei care mă întâlniți. Nici unul nu-și va putea înfrânge obsesia de a mă avea măcar o dată. (fragment din romanul cu același titlu, în curs de apariție la Editura Mașina de scris)
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Tăria de-a fi campion! Oricum și oricînd! Să ating, în sfîrșit, un punct negru. Am numerotat și voi numerota scrisorile, pentru că, vai, am senzația (și uneori certitudinea) că de cîțiva ani corespondența mea e supravegheată. Desigur, nu-mi face plăcere, dar nici nu mă incomodează prea mult. Singurul reproș ar fi că, uneori, plicurile mele, uitate pe vreo masă de funcționar prea ocupat, întîrzie. Și lui Dostoievski i se controlau scrisorile; încă un motiv să mă simt mare! La trecuta
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
este că nu am citit încă, vai, corespondența lui Flaubert! Se pare că în ea aș găsi o mie și una de satisfacții, o simt, o simt! De unde să iau volumele pe care le-aș buchisi, le-aș pritoci-n plăcerea mea? Fiindcă, și aici e clenciul, o bucurie deplină nu aș avea decît dacă ele ar fi ale mele. Cărțile împrumutate, de la amici sau de la bibliotecă, mă oripilează. Nu le dau fiindcă m-aș simți înșelat, pierdut. Iar amantlîcul pasager
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
N. Manolescu observă că "nivelul adevărat la care se desfășoară acțiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna acela, superior, al vieții în conștiință. Amprenta acestui tipar intelectual apăsat ( Tiefdruck) se regăsește, inconfundabilă, în toată literatura lui C. Țoiu. Plăcerea spunerii "deștepte, atît în sensul treziei, al veghii, al lucidității în exces, cît și în cel al ingeniozității ( o astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul receptării. Conștiința, "urechea imensă prin care trec întîmplări, păcate, crime sau remușcări
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și morți, a cunoscut plăceri și dureri, a străbătut veacurile încarnându-se de mai multe ori în multe trupuri; este o femeie "sintetică", una care închide în ea voluptățile, dar și răutățile tuturor femeilor din trecut, este cea care va determina căderea finală și moartea lui
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]