6,198 matches
-
hanul parohial de lângă catedrală, pe strada Dessoles, nr 40. Aici ne deschide un tânăr seminarist, și iată-ne cazați la etajul 2 al unei clădiri care cu secole în urmă a fost un hotel, așa cum o spune textul de pe plăcuța de marmoră de jos, pe zidul de la intrare, în partea dreaptă. La ora 18.30 mergem la sf. Liturghie la o biserică aproapiată, sf. Orens, iar apoi avem ocazia să schimbăm câteva vorbe cu niște localnici. Printre altele, ne spun
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ori, vor urma partea sau atitudinea masei compacte, fiind mai aproape de sistem decît împotriva acestuia. Dispunînd oamenii în sală în acest mod crește controlul organizatorilor, scăzînd posibilitatea dezvoltării unor devieri neplăcute. Acest lucru se realizează foarte simplu, cu o anumită plăcuță, pe care se scrie numele persoanei și a redacției de unde vine, așezată în dreptul scaunului sau chiar pe scaunul unde respectiva persoană trebuie să ia loc. Pentru ca dispunerea în sală să fie cea care îl avantajează, consilierul PR va trebui să
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
presă trebuie să conțină simboluri ale sistemului, aranjate într-un mod cît mai original de un designer profesionist. Încărcătura mai mare în simboluri trebuie să fie în partea din față a sălii, scăzînd treptat și simetric spre spatele acesteia. Pe plăcuțele cu numele fiecărui participant așezate pe scaune, poate fi de asemenea ilustrat un simbol al sistemului. De aseme-nea, pe masa prezidiului pot fi aranjate în mod simetric fanioane sau stegulețe cu sigla și culorile sistemului organizator. În tot acest ansamblu
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
rezervată profesorilor. Drept înaintea lui, se întindea, cât era de lung, coridorul cu ferestre înalte dând în curtea interioară. Dar Rareș o lua la stânga, trecea de holișorul rotund și se oprea la prima ușă dublă. Deasupra tocului ușii, pe o plăcuță emailată, veche de cine știe câți ani, stătea scris, negru pe alb, cu chenar, CANCELARIE. În capul coridorului, departe, o fereastră boltită dădea în strada Baltasar Gracian. Venind de acolo, se reflecta în luciul pardoselii, lungă și palidă, lumina zilei. Hei, Rareș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Cu așa ceva nu se glumește! Oricum, pentru a înlătura orice suspiciune și conform cu creșterea continuă a credibilității Guvernului, am adus și ușa. Stai s-o-ntorc cu intrarea spre ieșire...Așa. Vezi ce scrie ? Unde să scrie ? Pe ușă. Pe plăcuța de bronz. Care bronz, că nu-I ! Aha. L-a-nghițit rotweillerul. ăsta, cum îi place ceva, înghite mai dihai ca Garda Financiară ! Pân’acu a înghițit-o pe soacrămea, o mătușă și, la cererea generală a vecinilor, pe Administratorul de Bloc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
plus mai avem și crocodilul care, cum spuneam, e rotweiller. Și cu dom’doctor ce facem ? Îl rezolvă animalu’. E înnebunit după doctori. Dânsu’ e doctorul ? Bună ziua doamnelor și domnilor.Scuzați întârzierea dar nam găsit ochelarii. în schimb am găsit plăcuța asta de bronz, o pereche de cărți de joc plus blana rotweillerului de afară. Care rotweiller, că era crocodil ! Pardon, dar pe plăcuță scria rotweiller și cum rotweillerul este interzis ca rotweiller l-am castrat de tot, de la coadă pân
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dânsu’ e doctorul ? Bună ziua doamnelor și domnilor.Scuzați întârzierea dar nam găsit ochelarii. în schimb am găsit plăcuța asta de bronz, o pereche de cărți de joc plus blana rotweillerului de afară. Care rotweiller, că era crocodil ! Pardon, dar pe plăcuță scria rotweiller și cum rotweillerul este interzis ca rotweiller l-am castrat de tot, de la coadă pân’ la bot. Corect ? Corect o fi dar nu mi-i clar cum de-ați citit înscrisul dacă naveați ochelari fiindcă nu erau ?! Mi-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bănuții luați chiar de pe pieptul ei, cum altfel!... ana care mi-a deschis ușa dintre pulpele ei, și am intrat, pătrunzînd prin ușă așa speriat și bucuros de parcă aș fi cîștigat premiul Nobel. Chiar dacă mărturisesc acum că am văzut plăcuța prinsă În tăblia patului, imediat ce m-am descălțat, În patul unde mi-am primit răsplata: „dă-mi un leu și te fac ateu!” și muzica din aparatul de ebonită..., cum aș putea uita!, și voma lungă și verde și dureroasă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Cred că îi deajuns, dragule. Ai văzut cam cum se pierdeau odoarele și veștmintele bisericești. Și nu era o biserică oarecare, ci chiar „biserica gospod du pă poartă”, cum scrie la începutul izvodului. Ba un protopop a luat cele cinci plăcuțe de argint de pe o Evanghelie, ba mitropolitul însuși a luat moaștele Sfântului Pantelimon și a plecat cu ele la 100 ruși, ba „boiarii caimacani” au oferit lui „fertmarșal” cheile porții așezate pe blidul de argint „poleit cu 4 evangheliști”. Asta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de aur,scăpat din cușcă, era un alt element care-i făcea viața luminoasă. Și, oarecum, ceva mai ușor de trăit. Locuia spre marginea de sus, da către pădure, a marelui oraș moldav. Pe strada Gândului. La poartă, pe o plăcuță de marmură, sta scris: SINGURUL Acesta era, adică, numele lui. De fapt,însă, chiar era singur. Avusese și soție, și copii. De la un timp,însă, unul câte unul, ori una câte una, au migrat în valurile istoriei. Soția -în pământ
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână, cu al cărui ajutor se dau găuri și se aplică mici șuruburi, cu capul în formă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână, cu al cărui ajutor se dau găuri și se aplică mici șuruburi, cu capul în formă de buton de la mânecile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de buton de la mânecile unor haine, ori cămăși. Privi îndelung în direcția din care venise, apoi, și în cea de dincolo de intersecția în care se oprise. De acolo mai departe, strada se numea, altfel, decât, până la intersecție: AVÂNTULUI. Apoi, vechea plăcuță, cu denumirea străzii, și-o montă, scoase în loc, iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii îl simțiră, dar nu-l lătrară, doar, îl hârâiră nițel. Salubrizatorii observară mișcarea și auziră mărâiturile canine. Deși, când s-au întâlnit, la intersecție, părea că nu s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În mărime naturală sau chiar În mijlocul dormitorului, tăiați din carton și cu pistoale din plastic care străluceau ca pistoalele adevărate. Pieile-roșii muriseră cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că el se ocupă de bagaje, dar apăru Îndată un alt bărbat, cu chipiu și spuse că de bagaje se ocupă el, atrăgîndu-și ura șoferului; În aceeași clipă Își făcu apariția Încă un bărbat, al treilea, cu chipiu și o plăcuță cu număr prinsă pe reverul hainei, asigurîndu-i că are el grijă de mașină și Încercînd să obțină un bacșiș, dar Carlos Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu apă ca să-i spele bara de direcție, dar suedeza Începu să tragă capota automobilului sport, Îl asigură bine În toate părțile și pe urmă se sui urmărită de privirile nedumerite ale paznicului, care stăruia acum să-i arate o plăcuță cu o reclamă pentru coca-cola pe care o avea prinsă la rever și care, dacă aveai timp să-l crezi, Îi dădea dreptul să păzească toate mașinile care opreau În fața barului și asta de șapte ani, nu de ieri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o reclamă pentru coca-cola pe care o avea prinsă la rever și care, dacă aveai timp să-l crezi, Îi dădea dreptul să păzească toate mașinile care opreau În fața barului și asta de șapte ani, nu de ieri, de alaltăieri. Plăcuța cu firma coca-cola o mai liniști puțin pe suedeză și apoi faptul că nu părea să aibă de gînd să comită vreo crimă o făcu să creadă că probabil era vorba doar de un nebun nepericulos. Pentru orice eventualitate, strînse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
m-ai minți într-o chestie ca asta. Hai să mergem. Du-mă acasă. Se întoarseră la mașină. El se urcă în dreapta. Ea porni motorul. Stai un pic, spuse el. Se dădu iar jos, alergă la veranda putredă și smulse plăcuța cu INTRAREA INTERZISĂ. Alergă înapoi la mașină, se înghesui înăuntru și întoarse capul spre șosea. Ea îl duse acasă, pe un drum care parcă se lungea în timp ce-l străbăteau. Cântări din nou hotărârea cu olanzapina. Acum Mark o plăcea, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
venind spre voi? Era vreo mașină care să meargă spre vest, spre oraș? Răspunde-mi! — Da. Am fost atenți când ne-am apropiat. Ne tot așteptam să-l vedem țâșnind pe lângă noi. Dar apoi a apărut Fordul ăla Taurus, cu plăcuțe din alt stat. —Ce stat? —Rupp zice că Texas. Nu mi-am dat seama. Mergeam cam repede, ți-am mai zis. Cât de repede mergea Fordul? — E ciudat că mă întrebi. Amândoi am avut impresia că abia se târa. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pământ, ea m-a folosit ca pe un aliat din afară în caz de urgență. Așa că, într-o zi m-am dus la ea și atunci mi-a dat duplicatul pe care l-a copiat după el însuși. - Aceea era plăcuța tranzistorizată pe care mi-ai arătat-o? întrebă Gosseyn, - Da. Crezi, sau nu, până ce n-ai sosit tu, cu corpul tău duplicat, nu se gândise să facă un duplicat al ei însăși, - Ei bine, spuse Gosseyn gânditor - asta tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zeiță a maternității și a vieții; alții rețin însă că în acest context este mai plauzibilă utilizarea magică ce simbolizează mai degrabă abundența decât maternitatea. Între obiectele cu semnificație apotropaică descoperite într-un ambient funerar, un loc relevant îl ocupă plăcuțele de argint descoperite într-un mormânt din Ierusalim lângă Ketef Hinnom (HAE, vol. I, pp. 447-456; Barkay et al., 2004). E vorba de două plăcuțe de argint foarte fine, laminate, găsite într-o cameră mortuară în care corpul era depus
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Între obiectele cu semnificație apotropaică descoperite într-un ambient funerar, un loc relevant îl ocupă plăcuțele de argint descoperite într-un mormânt din Ierusalim lângă Ketef Hinnom (HAE, vol. I, pp. 447-456; Barkay et al., 2004). E vorba de două plăcuțe de argint foarte fine, laminate, găsite într-o cameră mortuară în care corpul era depus și lăsat acolo până la descompunere. Datorită binecuvântării incizate pe ele, contextul arheologic tinde să interpreteze aceste două plăcuțe ca un fel de talisman cu rol
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
et al., 2004). E vorba de două plăcuțe de argint foarte fine, laminate, găsite într-o cameră mortuară în care corpul era depus și lăsat acolo până la descompunere. Datorită binecuvântării incizate pe ele, contextul arheologic tinde să interpreteze aceste două plăcuțe ca un fel de talisman cu rol apotropaic. Textul acestei binecuvântări, după cum am afirmat în paragraful precedent, amintește de limbajul binecuvântării din Num 6,24-26, text care mai apoi va dobândi o semnificație mai amplă și „ortodoxă” în cadrul succesivei teologii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ajunse la ceea ce recunoscuse a fi sala de control militar a lui Enro. Enro se opri în fața uneia dintre cutiile de distorsoare. Se uită la Gosseyn. - Spune-i amiralului, repetă el, că ești reprezentantul meu. Iată mandatul. Îi întinse o plăcuță strălucitoare. - Acum, intră. Arătă spre cabină. Un asistent deschise ușa a ceea ce Gosseyn știa că era un transportor prin distorsor. Gosseyn înainta supărat. Nu dorea să plece de la curtea lui Enro tocmai acum. Nu știa destule. Părea important să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]