1,291 matches
-
așteptă înfrigurat. Își amintea de funcționarul care-i făcuse formalitățile de înregistrare. Era un băiat înalt, slăbuț, cu o figură agreabilă și păr negru. În carne și oase, Lyttle era ceva mai slab decât își aducea aminte Gosseyn, cam prea plăpând pentru sarcina pe care i-o trasase Patricia Hardie. În același timp, el prezenta numeroase indicii ale unui antrenament non-A, cum ar fi maxilarul ferm și ținuta generală. ― Trebuie să mă grăbesc ― zise tânărul. Gosseyn se întunecă. ― Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-l nimerească el pe singurul artist al opririi, dintre toți! A salutat-o pe femeia cu burta la gură, care i-a zâmbit chinuit și cu multă politețe, apoi s-a uitat pentru ultima dată în direcția adormitei. Trupul era plăpând, iar pieptul abia se rotunjea. A coborât, a ajutat-o și pe Margareta, care l-a luat pe după gât și s-a lăsat greu pe el, iar poștalionul a plecat ducând cu el secretul unei culori nedescoperite. A regretat că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Miga. Rosti greu: ― Nu te mai ocupa de mine, Florence, poate că Ioniță sau Șerbănică au nevoie de ceva... ― Te simți mai bine? ― Da, mulțumesc. Arătă spre șofer: Bietul băiat! De ce-a murit? Hohote de plâns îi zguduiră trupul plăpând. ― Lasă, interveni Ioniță. Îți face rău. Melania își scutură buclele albe. ― Atât de tînăr! N-a avut nimic de la viață. E îngrozitor de nedrept... Lacrimile-i curgeau șiroaie. Umerii mici tresăreau convulsiv. Doamna Miga o mângâia disperată pe cap. ― Te rog
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tânăr, n-ați prins vremurile acelea... Oamenii erau grozavi de scrupuloși în materie de conveniențe. Dacă ar fi ținut seama de obligații, trebuiau să invite vreo 30 de persoane și n-aveau un ban. Hohote de râs îi scuturau trupul plăpând. Își șterse lacrimile. Știți ce a făcut? A împrăștiat peste tot zvonul că se desparte de bărbatu-său. Lumea a compătimit-o. Fiecare a consolat-o cum a putut. După aceea, au felicitat-o pentru că se împăcaseră... ― O istorie tâmpită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să ducem noi căruța la un ogor de-al nostru unde a doua zi urma să vină părinții la secerat de grâu. La hulube a intrat vărul meu Nicuț Manoliu (din Pașcani), și trăgea din greu, fiindcă eu eram mai plăpând, mai mult mă făceam că împing la căruță. Între timp au soșit și părinții la secerat, iar tatAșa plecat să caute calul pe care l-a și gășit în cireada de vaci, cu țărușul și lanțul după el. Tot in
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
față, atât de îndelungat, agonia unui nevinovat. Ca și cum ar fi fost mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul repetat al febrei. După ce vârtejul trecuse se destinse puțin, febra părea să se retragă și să-l părăsească cu răsuflarea tăiată pe un țărm umed și otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
razei de lumină. Cu această forță grea și corozivă în față, el se simțea expus cum nu se mai simțise vreodată. ă Spune-i că o caută Virginski. Oblonul se închise. Un moment mai târziu ușa se deschise și figura plăpândă și mică a unei fete fu împinsă afară. ă Pevel Pavelovici, ce cauți aici? ă Lilia? Ești tu, Lilia, nu-i așa? Virginski abia de apucă să-i vadă umbra în ușă. Dar chair pentru o clipă, reușise să observe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vino cu mine, fii a mea pentru totdeauna, să alungăm aceste prezențe inoportune, știu bine că tu nu-i iubești, tu mi-ai spus-o, vom rămâne tu și eu, și curenții subterani. Acum iată, intri, semeață ca o vestală, plăpândă și zgribulită ca muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de mai jos sunt scrise chiar de el. Cine sunt eu? Aș începe mai curând cine am fost eu, este atât de departe acea imagine, încât abia o disting în negura vremii și nu pot să cred că acel copil plăpând și jucăuș a ajuns ce este astăzi, dar viața oferă tot felul de surprize. Și sunt sigur că povestind vorbesc de adevăratul Nașcu, nu de cel cunoscut în prezent, cel care a fost crescut de niște bunici nemaipomeniți, deoarece mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu batista. L-a văzut deseori cu batista la gură în cele două zile pe care și le-au petrecut împreună în Sanya. La un moment dat, a mai apărut cineva. Din întunericul casei s-a ivit un individ subțirel, plăpând, de peste cincizeci de ani. Avea o față ca de șobolan și priviri de om șiret și rău. „E Kobayashi, sigur“, gândi Gaston. Știind că acest Kobayashi fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific, se așteptase să vadă un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Iar acum Olimpia Îi spunea că odată ce și-l luase pe frumosul Antonio, trebuia să și-l țină. Ce-ai câștigat dacă l-ai lăsat? Trăim Îngrămădiți, mai rău ca țiganii. Emma se adună lângă perete ca să nu deranjeze oasele plăpânde ale mamei. Despre celelalte, Olimpia nu știa nimic, căci anumite lucruri ea se rușina să le povestească - Îi era rușine pentru Antonio și Îi era rușine pentru ea. Atât de rușine, Încât ani buni se mințise, prefera să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și să se prefacă a crede că era doar o chestiune de eroare poștală. O urî pe tânăra doamnă cu mantie gri, de sub ramurile Înflorite ale oleandrului, crudă Audrey Hepburn, nepăsătoare la durerea fiului ei, ce călca În picioare sentimentele plăpânde și neexprimate ale fiicei sale . Maja evită privirea mamei lui Kevin. Ce situație jenantă. De-a dreptul stânjenitoare. Bineînțeles, Camilla Îl invitase pe Kevin la petrecerea ei, era o fetiță cu un suflet atât de gentil. Plângea pentru moartea furnicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuia să-și petreacă toată ziua departe de singura persoană care Îl Înțelegea și Îl apăra Întotdeauna? Cât de nedrepte și de crude sunt lucrurile. Oricum, la școala asta nu mă mai Întorc. — Kevin? Te simți rău? Kevin? recunoscu vocea plăpândă a Camillei Fioravanti. Ce voia? Venise să-l mai chinuiască și ea? Dacă spune cuvântul fund, o strâng de gât, jur că o strâng de gât. Dar fetița aceea timidă și ciudată Îi spuse un lucru ciudat, atât de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Rămase impecabilă, țeapănă pe picioare, În timp ce În jurul ei, contururi și umbre se legănau, săltau, se dezlănțuiau. Era puțină lumină și Între corpurile acelea nu-l recunoscu pe cel al lui Aris. Aris se făcuse În ultimii ani din ce În ce mai slab, mai plăpând, aproape inconsistent - ca și cum ar fi vrut să se elibereze de povara cărnii. Și de ceea ce Înseamnă carnea - dorință, posesiune, pierdere. Aris Îmbrăcat și ascuns de părul său. Am trăit așa ca două umbre fără sex. Și nu suntem, o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de milă, de bucurie, de biruință și de sacrificiu în același timp. Se simțea trup și suflet cu ea, era parcă pregătit s-o înghită, să știe sigur că face parte din el - și se simțea stăpân peste ființa ei plăpândă. Chiar și acum, pe când îl așteptă pe Andrei Ionescu, după ce a iubit atâtea femei de nici nu le mai știe numărul, când se gândește la după-amiaza de Paște, în care a cunoscut pentru prima oară iubirea prin trupul lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
erau aceleași, legate cu șnururi colorate. La început, părintele Damaschin spusese că spiritul de om curat al lui Pampu se ridicase până la oameni, prin voința lui Iisus. Apoi, oamenii începuseră să creadă că însuși Mântuitorul se afla coborât în ființa plăpândă de om, venit să mai moară și să mai învieze o dată. Pentru Ghighina, Pampu era Duhul Sfânt pe care nu-l cunoscuse. Ea uitase necazurile și frica de a se întoarce acasă și trimisese vorbă spătarului, care înhămase caii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aripile gelatinoase, pe care era întipărit chipul lui Pampu. Nimeni nu-l vedea, dar dacă cineva s-ar fi concentrat asupra oglinzii, făcând abstracție de propria reflectare, poate că până la urmă ar fi putut să sesizeze imaginea ca o umbră plăpândă, care era fața luminoasă a lui Pampu. Dar în noaptea eliberării lui a văzut fața bine-cunoscută și i-a venit inima la loc. Apoi a apărut un călugăr tânăr, către care se simțea atras ca spre o oază. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
conștiință, căci avea de gând să-i dea drumul repede. De cum a intrat, a dat cu ochii de Giulia și imediat și-a dat seama de ce se afla ea aici, căci stătea cu ochii agățați de un bărbat tânăr și plăpând, cu fața insolentă a tuturor Ioniților din lume, iar acesta era Andrei Ionescu. Așa c-a și intrat în el, să vadă despre ce e vorba, abandonându-și vehiculul și planurile cu care venise. Din Andrei Ionescu viața se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lumea de jos în sus, dar nu cu umilință, ci analitic și tăcut. Ea a reparat casa, care se crăpase la un cutremur, și-a vopsit-o în galben. În urma ei, a rămas un băiat în casă. Era un ins plăpând și îndatoritor cu toată lumea. El a mai cumpărat teren și a mărit curtea în așa fel încât avea acum intrare prin două străzi. A continuat negustoria tatălui său, dar fără noroc. În 1755 iarăși au venit urmașii lui Ioniță: casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se află prins în terenul de execuție. Era o legătură mai fermă acum, nu doar cu oamenii unei geografii delimitate, ci cu Giulia însăși, prinsă și ea în miezul unei lumi care nu se putea dispensa nici de suflul ei plăpând, nici de dorințele lui Zogru. Erau amândoi ferecați în tulpina unui timp ce stăpânea peste sângele unor oameni adunați de același impuls, moștenit de fiecare de la strămoșii lui. Pe 15 iunie, Zogru era epuizat și trist ca după un meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ață sfâșiat, Norii suri s-au destrămat. Soarele, globul de aur, Alungă gerul ca un balaur, Și bolta cerului fericită E ca marea nesfârșită. Fire verzi, abia ieșite, Proaspete ca niște clătite, Stau cuminți și-l așteaptă pe el, Pe plăpândul ghiocel. Mândrii copaci sunt gătiți, Cu floricele-mpodobiți, Floricele albe, roz și argintii, Ce ne-aduc doar bucurii. Primăvara e stăpână, Și e ca o mamă bună Pentru tot ce-a înviat Și de moarte a scăpat! Bucuria de a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
casa mea De cum am ajuns acasă, Bella, cățelușa mea haioasă Mă-ntâmpină voioasă. Bucuroasă c-am venit Latră ca un bun venit, Laptele să i-l încălzesc, Foamea să i-o potolesc. Primăvara Ploi călduțe și ușoare, Fir de ghiocel plăpând Să vestească sărbătoarea Anotimpului cel blând. Anotimpul mult iubit, Primăvară, bine-ai venit! Mama mea Iarba verde iar renaște, Un copil acum se naște. Mulțumindu-i pentru viață O iubim întreaga viață. Mama mereu ne învață Ce e rău și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru neamul românesc. Eminescu e Luceafăr, stea frumos strălucitoare, El e fir de nemurire printre nuferi de iubire. Eminescu e comoară, niciodată n-o să piară, Eminescu e ofrandă pentru noi, cuvânt de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază, e din soare E zefir, e o cicoare, E mama chip luminos Pentru mine om duios. Am o zână din poveste Ca luceafăr înflorește, Mama
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i tăvălească. Căci milă n-are, dar are tupeu Chiar dacă minte, nu îi pare rău Și-aceasta, dragii mei, în țara noastră Să știți că e “prostia omenească”. Orfanul Se scurg pe-obraz ca două mărgărite Lacrimi fierbinți de copilaș plăpând, Căci bietul a rămas orfan pe ulițe Și-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nemuriri Am învățat să dăruiesc iubire Și să o port întruna în priviri. Ghiocelul Trecu și iarna cea târzie Cu viscolul ce-o însoțea Și cu zăpada argintie Ce tot pamântu-nvăluia. Și iată! Apăru de-odată Un ghiocel cu cap plăpând Ce de sub neaua înghețată Se zbătu singur, tremurând. Iar blândul soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]