3,250 matches
-
ale Armatei I Română (1919). Notele de aici sunt importante și din punctul de vedere al martorului ocular, fiind documente cu o certă autenticitate. Ca poet, M. s-a manifestat cu versuri scrise sub influența lui Octavian Goga, ca în placheta Pribeag (1919). Tematica este fie elegiacă - dorul de locurile natale, de părinți, presentimentul morții -, fie patriotică ori naturistă. A mai scris piesa Rai și iad și poezie în grai bănățean. SCRIERI: Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
război mondial scrie în ziarele la care a lucrat sau în reviste precum „Literatorul”, „Flacăra”, „Gloria României”, „Imaginea”, „Acțiunea” ș.a. În răstimp traduce, pare-se foarte bine, numeroase librete de operă. Relativ târziu își adună o parte din poezii în placheta Cântecul vieții (1926). Ar mai fi scos încă una, intitulată Octombrie, de negăsit în biblioteci. De sub tipar i-au mai ieșit două broșuri - un „episod ostășesc” într-un act, Sergentul Soare (1938), și Cântecul străjerilor (1939). Anunțate în mai multe
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
apropierea de simbolism. Printre slujitorii acestuia, poetul face către 1910 figură distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme apărute în presă, ce frapau prin lexic bogat, muzicalitate și imagini mai îndrăznețe, placheta Cântecul vieții dă în cele din urmă o impresie de vetust și chiar de epigonism. Un nou elan liric trăiește M. la mijlocul anilor, ‘20 pe meleagurile basarabene, dar și acesta se epuizează repede, concretizându-se doar în câteva poezii epico-descriptive
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
și Facultatea de Filologie a Universității din Iași. Este profesor de limba română în Cașu Lung, iar din 1978, în Brăila. Debutează în ziarul „Înainte” din Brăila (1954) și editorial, într-o antologie a Editurii Albatros în 1977, cea dintâi plachetă personală, Un fluviu cu nume sfânt, fiindu-i publicată în 1990. Colaborează la publicațiile „Înainte” și „Libertatea” (Brăila), „Viața nouă” (Galați), „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Țara”, „Literatorul”, „Orizont”. Este redactor-șef la ziarul „Dunărea”. Poezia lui M. înregistrează, într-
MUSTAŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
a Universității din București. După debutul ce s-ar fi produs în 1938, M. colaborează cu versuri și proză la „Cuvânt moldovenesc”, „Albina”, „Basarabia literară”, „Raza literară”, „Atelier literar”, „Cadran”, „Universul copiilor”, „Pogonici”, „Familia”, „România literară” ș.a. Debutează editorial cu placheta Decebal la Vadul lui Vodă (1940), semnată A.-Diana Cortes. Până în 1947 îi mai ies de sub tipar paisprezece plachete și volume de proză, unele iscălite cu pseudonimele A.-Diana Cortes, Antim Basarab Cortes, Ag al Kamun, Tytan de Kamuty. În
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
la „Cuvânt moldovenesc”, „Albina”, „Basarabia literară”, „Raza literară”, „Atelier literar”, „Cadran”, „Universul copiilor”, „Pogonici”, „Familia”, „România literară” ș.a. Debutează editorial cu placheta Decebal la Vadul lui Vodă (1940), semnată A.-Diana Cortes. Până în 1947 îi mai ies de sub tipar paisprezece plachete și volume de proză, unele iscălite cu pseudonimele A.-Diana Cortes, Antim Basarab Cortes, Ag al Kamun, Tytan de Kamuty. În anii ‘50-’70 izbutește să mai publice câteva cărticele de versuri pentru copii. Alte manuscrise, oferite mai multor edituri
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
Ag al Kamun, Tytan de Kamuty. În anii ‘50-’70 izbutește să mai publice câteva cărticele de versuri pentru copii. Alte manuscrise, oferite mai multor edituri, au rămas nepublicate. Filonul principal al scrierile lui M. este cel patriotic. De la primele plachete și până la publicațiile destinate copiilor și adolescenților sunt invocate figurile lui Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul ș.a. În poeme, cele mai multe ode sau balade, transpare chipul martirizat al Basarabiei („Sfântă Mare Martiră Basarabie”), se perindă cetățile ei multîncercate - Tighina, Soroca
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
vorba de tribulații sentimentale, fie de meditații lirice. Lirica din Ars amandi (1980) este una a fiorului erotic. Eul liric se întruchipează ca iederă care invadează ființa celuilalt, ca o dorință de lumină (metaforă obsedantă), uneori îngemănată cu suferința. În placheta De față cu desăvârșirea (1983), lirismul se naște din sentimente imaginate, dorințe vagi, dintr-un eros leneș și luminos, dar narcisist, de unde și conturarea inconsistentă a celuilalt. Ca și în cărțile precedente, chiar presentimentul evanescent al unei surpări afective e
MUSAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
este student la Institutul Pedagogic, iar în 1971 termină Facultatea de Limba și Literatura Română din București. Funcționează ca realizator la Televiziunea Română din 1968 până în 1993, când devine consilier în Ministerul Culturii. Debutează la „Luceafărul” în 1960, iar editorial, în placheta colectivă Trei zboruri (alături de Ion Lupu și Ștefan Stănescu). Încă de la început se remarcă în versurile lui M. o înclinație aparte pentru temele cu rezonanță dramatică, pentru momentele limită din existența umană. O conștiință poetică mutilată de experiența războiului se
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
mulțime de periodice, printre care „Tribuna literară”, „Cronica”, „Secolul”, „Observatorul”, „Analele literare și științifice”, „Toamna”, „Românul literar”, „Românul din Ardeal”, „Revista literară”, „Revista celorlalți”, „Convorbiri critice”. În 1904 tânărul scoate revista „Pleiada”, dispărută după al doilea număr. Editorial, debutează cu placheta Aripi negre (1909), sumarul, organizat altfel, fiind reluat integral în Aripi fantastice (1925), alături de câteva piese noi, apărute în „Adevărul literar și artistic”. Alte poezii, îndeobște sonete, sunt găzduite începând din 1930 în „Gândirea”, „Viața Basarabiei”, „Cele trei Crișuri”, „Revista
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
o direcție în artă, a avut acele calități umane pentru a polariza principalele energii ale zonei, câștigându-și un bun renume ca animator și mentor, făcând din „Pagini literare” una din cele mai importante reviste ale Transilvaniei interbelice. Prima sa plachetă - Poezii (1920) - este mai puțin semnificativă, atât din cauza prea marii apropieri de modele (Coșbuc, Iosif, Goga), cât și a pronunțatului caracter social-ocazional. Începând cu volumul Fum de jertfă (1923; Premiul Academiei Române), continuând cu Lumini suflate de vânt (1925), Chiot câmpenesc
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
poetic al lui M. se manifestă în volumele Alme sol (1925), Bair di cântic armânescu (1931), Altare (1934), Ritual pentru tine (1934) și Tropare (1940). Versurile îi sunt influențate de lirica greacă, lucru vizibil în special în secțiunea Anacreontice din placheta debutului. Spiritul apolinic este tot mai pregnant începând cu Alme sol, în care soarele este slăvit ca sinteză divină a luminii, logosului și binelui, simbol al drumului ascensional și al sacrificiului altruist (,,O, Febus,/ Părinte al luminii tăcut,/ Tu verbul
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
anunța un volum căruia zece ani mai târziu îi da și titlul (Destăinuiri), mai mult delăsător decât neîncrezător în sine, poetul și-a amânat mereu debutul editorial. Câțiva prieteni devotați i-au strâns o parte din stihuri în 1921 în placheta Poezii postume , retipărită cu adăugiri și cu o prefață semnată de Ion Petrovici în 1944. Poetul Gellu Naum este fiul lui. De extracție rurală, N. caută mai întâi, ca mulți contemporani ai săi, modele în lirica lui G. Coșbuc și
NAUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
simbolism. Climatul frecvent în versurile sale este, ce-i drept, vagul sufletesc, prins în sugestii împrumutate din domeniul muzicii, obișnuite fiind „cutremurările sfioase” și „armoniile pierdute”, „cântecele de toamnă” ori „conturările fantastice”, cum se intitulează câteva din ciclurile cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
Național din orașul natal. Tânărul semnează în 1903 traduceri în ziarul ieșean „Tribuna conservatoare”, apoi, adăugându-le și versuri originale, în „Foaia familiei”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Făt-Frumos”, „Epoca”. Transpunerile în românește sunt strânse repede în placheta Traduceri (1904). Serios este N. și în studiile sale. După ce în 1906 obține licența în drept, o ia și pe cea în litere și filosofie în 1909, ambele la Universitatea din Iași. Anul următor frecventează cursul de istoria artelor la
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
mută în București, unde devine doctorand al Facultății de Litere. Scrierile lui N. pot fi împărțite în două mari secțiuni, prima cuprinzând cărțile publicate la Chișinău: culegerile de proză Poteci răzlețe (1987) și Mireasa Domnului sau Schimbarea la față (1989), placheta Memoria cuvintelor (1990) și piesa Loc de iernat (pusă în scenă în 1992 la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani), în timp ce a doua secțiune alătură volumele de poezie publicate la București: Vorbirea care vede (1999), Puncte de sprijin pentru suflet (1999
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
Armurierul Cehov, care include noi încercări de a aduce pe scenă contemporaneitatea imediată. N. este, de asemenea, autorul unor substanțiale scenarii de film (Luchian) și de televiziune (Capul de zimbru, după V. Voiculescu). Încă din poeziile de tinerețe cuprinse în placheta Teama de păsări se fac simțite înclinația lui N. spre meditația asupra condiției intelectualului și preferința pentru limbajul esopic și ironia moralizatoare („Spre Atlantide ce nu sunt/ ne îndreptau pierdute hărți,/ au ars cele mai bune cărți/ în Alexandria, demult
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
Târgoviște și Găești, terminându-l la Timișoara (1950), și Facultatea de Medicină Generală din București (1950-1956). Lucrează doi ani ca medic în mediul rural, apoi ca medic radiolog la București. Debutează în 1962 cu versuri, la „Luceafărul”, iar prima carte, placheta De-a soarele, îi apare în 1967. Va fi o prezență editorială regulată, cu numeroase cărți de versuri sau de proză, câteva fiind destinate copiilor, precum În orașul Poc-în-Plic (1985) ș.a. Frunze sub copaci nebuni (2002) este un volum de
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
NEGRIȘ, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Cibotaru; 22.VI.1938, Cucuieții Vechi, j. Bălți), poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
rusă, a Universității din Cluj. După absolvire se angajează la revista „Steaua”, beneficiind de sprijinul lui A. E. Baconsky. N. debutează cu versuri în „Almanahul literar” din Cluj (1952), iar editorial, cu cartea de versuri Cântecul constelației (1960). După altă plachetă, Ochii (1962), publică o lungă serie de romane polițiste și de aventuri. Această producție abundentă îi conturează un profil aparte printre autorii români de gen. Chiar dacă formula narativă se limitează la o stângace înregistrare a faptelor, trecându-se cu vederea
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
scriitori, pictori, muzicieni din România. Debutează în „Gazeta literară” (1962) și colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Secolul 20” ș.a. Debutul editorial al lui N. se produce relativ târziu, cu volumul de versuri Bărbații acestui pământ, apărut în 1967, urmat de placheta Anul soarelui cald (1969). Ceea ce îi caracterizează temperamentul este sentimentul de independență, de refuz al constrângerilor, dar și o puternică dorință de autoiluzionare. În poezia lui coexistă contrastele: pe de o parte - un vitalism debordant, pe de alta - o oboseală
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
lector la Editura Albatros. Debutează în 1963, cu poezia Dunăre, în „Luceafărul” (semnată Gabriela Vasilache; a folosit, cu alte ocazii, și semnătura Maria-Gabriela Vasilache). Prima ei carte este eseul Paul Valéry și modelul Leonardo (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor). Vor urma plachetele Decorul și prezența (Capricii) (1979), Elegii pentru sufletul înflorit (1981), Jurnal. Eul peregrin (1984), Partea omului (1987), Incinte (1988), romanul pentru copii Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol (1981) și diverse traduceri. A colaborat la „Echinox”, „Luceafărul
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
produs de celulele endoteliale în condiții de hipoxie și/sau sub acțiunea AT II. VEGF este mult crescut în parenchimul renal la pacienții cu ND, dar rolul său în patogeneza ND nu este încă cunoscut. Factorul de creștere derivat din plachete (PDGF) este o citokină cu acțiune proliferativă și pro-fibrotică. Nivelul său este crescut la pacienții cu ND. Blocarea experimentală a efectelor sale cu un antagonist specific a redus semnificativ proliferarea mezangială și hipertrofia renală. 5.4. Anatomie patologică Microscopic, glomeruloscleroza
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este o glicoproteină multimerică, sintetizată de megakariocite și de celulele endoteliale, ce are ca funcție principală declanșarea formării trombusului plachetar. Odată eliberați în plasmă, MMW se leagă de glicoproteina Ibα și de complexul glicoproteic IIb/IIIa, pentru a induce agregarea plachetelor. Ulterior, MMW sunt clivați în multimeri cu greutate moleculară mică, sub acțiunea unei metaloproteaze, sintetizate în principal de ficat: ADAMTS 13. Purpura trombocitopenică trombotică se caracterizează printr-un deficit sever al acestei proteaze (< 5 % față de normal). Deficitul este fie constituțional
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
factori ai coagulării, factorul de activare plachetară (PAF) și inhibitorul activatorului plasminogenului (PAI), care participă la generarea de microtrombi plachetari, bogați în fibrină, în capilarele glomerulare, ceea ce determină o insuficiență renală acută. în plus, verotoxinele sunt capabile să activeze direct plachetele (favorizând agregarea lor) și polinuclearele (inducând agresiunea acestora asupra celulelor endoteliale). SHU atipic. în SHU al adultului, în producerea leziunilor endoteliale ar putea fi implicate virusuri, bacterii, medicamente sau chiar un factor circulant de origine renală. La copil, SHU atipic
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]