1,260 matches
-
ea are senzația unei ființe care umblă și respiră. Au scos parchetul, l-au bătut din nou, dar zgomotele au continuat să se audă noaptea. E imposibil să mai doarmă în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile și își trage plapuma peste cap. Tremură ușor, de fiecare dată când povestește, doar la gândul nopților nedormite. Își pune întrebări a căror substanță a descoperit-o prin cine știe ce carte de parapsihologie: imginea fantomei, pe care n-o vede, dar pe care o simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să știe de ei și să-i invidieze. A simțit întotdeauna o revoltă pe care abia și-a stăpânit-o împotriva oamenilor ăstora „așezați“, incapabili, chiar și într-o duminică liniștită și îmbătată de soare, să-și dea jos dintre plăpumi mădularele murate în băuturi și să intre într-un muzeu. Dar ei sunt majoritatea. De ce i-ar învinui? Sunt oameni care s-au adaptat, n-au făcut nimic altceva decât să se adaptaze. N-a făcut și ea la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sălbăticiune mai mare a muntelui, spărgând lemne pentru plita cuhnei curând dogoritoare și pentru sobele încăperilor în care dormeau, în paturi înalte din blăni de stejar, între perne uriașe umplute cu fulgi de gâscă, macaturi cu desene înflorate, pătrate și plăpumi foarte groase, rânduind în cămară ulcelele de lut cu laptele proaspăt pus la prins al singurei vaci pe care abia mult mai târziu soacră-sa avea s-o vândă, smântânind laptele de prisos în putineiul rămas de la generația de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
astfel sau aproximativ la fel o singură dată și a cuprins-o groaza, după care, fără să-și propună cu tot dinadinsul, s-a lăsat cu viclenie în seama a ceva ce răzbătea din străfundurile ei, acoperind-o ca o plapumă, știind sau mai degrabă intuind că, purtându-se întocmai cum îi dictează acest ceva din străfundurile ei, nici nu se poate acuza ea însăși că ar fi lașă, dar nici nu pierde vreo legătură din toate câte existau cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lucrurile s-au prăbușit într-un întuneric atât de gros, încât îl puteai tăia cu cuțitul și din el au început să răsară zmei fioroși, era imposibil să mai aibă curajul să înainteze spre pătucurile lor, să se strecoare sub plăpumi, încât s-au luat de mână, au ieșit, au pipăit treptele și au coborât scara interioară, mai să se împiedice în cămășuțele lor lungi de noapte și să se dea de-a berbeleacul, până în holul mare, unde tatăl lor stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spațiu prea mic pentru traiul unui om. Acum, când îl vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prin aburul cămășii lungi în care, își zicea Andrei Vlădescu, trebuie să tremure de frig. Au băut ceai și pe urmă vin roșu. „Dezbracă-te și vino aici, lângă mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dezbracă-te și vino aici, lângă mine“, i-a zis Sultana Ștefănescu, pe trei sferturi acoperită de plapuma moale. Îl examina cu ochii negri mijiți, cu părul negru și lung învăluindu-i obrazul palid, cu brațele întinse în față pe plapumă, inerte, ca ale unei păpuși părăsite. Mai târziu obrazul îi era fierbinte și roșu, sclipirea neastâmpărată a ochilor se lenevise, îi venea să se întindă ca o pisică. Ședea în capul oaselor, cu spatele și ceafa sprijinite în pernele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îmbrăcat? a Întrebat el, bâjbâind după ochelarii cu rame subțiri de metal fără de care era aproape orb. A sunat cineva azi dimineață, sau doar am visat? — N-a fost un vis, am zis eu și m-am strecurat Înapoi sub plapumă, deși Îmi trăsesem deja pe mine jeanșii și un pulover pe gât. Am avut grijă ca părul meu să nu-i ude perna. Lily era la telefon, am continuat. Tipa de la resurse umane de la Elias-Clark a sunat la ea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nuanțe de albastru: bleu, bleumarin, albastru regal și indigo. Repet, dacă moda nu era punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru gata Înrămate, care să se potrivească cu roșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care a devenit clocotită. Am mai trăit toată povestea asta Încă vreo trei zile, după care am Început să sar din pat cu cincisprezece minute mai devreme, să dau drumul la apă și să mă bag rapid la loc sub plapumă. După ce deșteptătorul mai sună de trei ori, mă Întorc În baie pentru runda a doua, iar la momentul respectiv oglinda e deja aburită toată de la apa minunat de caldă - deși curgând Într-un jet cam anemic. M-am vârât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily n-a mai adus În discuție tema abandon-birou. M-am prăbușit Într-un sfârșit Într-un taxi (doar de data astaă la ora opt, după care, la ora zece, m-am Întins cât eram de lungă, Încă Îmbrăcată, peste plapuma de pe pat. Și Încă nu mâncasem nimic, pentru că nu puteam să sufăr ideea că trebuie s-o pornesc să caut ceva de-ale gurii și să mă rătăcesc iarăși, așa cum mi se Întâmplase În ultimele patru zile, În propriul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
adormiseră amândouă. Halal viață duceam toate trei. Stai așa, am o idee, a zis el și a pornit În vârful picioarelor spre bucătărie. S-a Întors cu două pungi mari de plastic pentru gunoi pe care le-a Întins peste plapuma de pe pat. A Înfipt o mână În punga cu mâncare și a scos de acolo doi hamburgeri uriași Îndesați cu de toate și un pachet enorm cu cartofi prăjiți. Nu uitase să pună și pliculețe de ketchup și tone de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trebuia să și mănânc ceva și să mă extrag din haine Înainte de a mă prăbuși. Târâitul continuu - singurul zgomot pe care nu-l puteam ignora - Începea la ora 5:30 a.m. fix. Mă străduiam să scot un picior gol de sub plapumă și să-l Întind În direcția aproximativă a deșteptătorului (plasat, În chip strategic, la celălalt capăt al patului, ca să mă oblige să mă mișcă, loveam În toate părțile până când Îl nimeream și Țârâitul Înceta. Scena asta se repeta constant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine, goală pușcă. Un tip cu aspect bolnăvicios, cu buza de sus transpirată și părul slinos, se amalgamase În cearșafurile ei: zecile de tatuaje Înspăimântătoare care se Întindeau și se Învârtejeau pe tot corpul Îi ofereau un camuflaj perfect pe plapuma ei verde cu bleu. Avea un belciug prins de o sprânceană, o grămadă de obiecte metalice Îi atârnau de urechi și două țepușe Îi ieșeau din bărbie. Din fericire, avea pe el niște chiloți, dar păreau atât de vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să plec la Paris pentru că așa era cel mai bine pentru viitorul meu, că ea nu era alcoolică și că eu nu eram o soră denaturată pentru că plecam din țară după ce Jill tocmai născuse primul copil. Dar ea adormise peste plapumă complet Îmbrăcată, iar paharul gol de cocktail trona pe masă. Laptop‑ul Toshiba era deschis lângă ea pe pat și m‑am Întrebat dacă reușise să scrie măcar un cuvânt. M‑am uitat. Bravo! Inserase Întreg antetul, inclusiv numele, grupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tip pe care Îi cunoscusem vreodată personal și Miranda Priestly Îmi spusese că eram rezonabil de competentă. Aveam impresia că toate se legau În sfârșit, că anul de sacrificii arăta primele semne ale unei posibile răsplăți. M‑am prăbușit pe plapumă, Îmbrăcată complet și am rămas cu ochii În tavan, nevenindu‑mi a crede că Îi spusesem pe șleau Mirandei că vreau să lucrez la The New Yorker și ea nu Îmi râsese În nas. Și nu țipase la mine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Înghețată. În mod normal, o asemenea zi m‑ar fi deprimat. În fond, era una dintre cele mai deprimante zile din cea mai deprimantă lună (februarieă, genul de zi În care chiar și cei optimiști preferă să se strecoare sub plapumă, iar pesimiștii nu au nici o șansă să reziste fără un pumn de antidepresive. Dar cafeneaua Starbucks era luminată și Încălzită și populată de un număr apreciabil de oameni, iar eu m‑am ghemuit Într‑unul dintre uriașele fotolii verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puțin soțul meu nu este un alcoolic adulterin În serie), Ben intră Împleticindu-se În cameră, iar mie nu-mi vine să-mi cred ochilor. —O, Doamne, Richard, ce s-a Întâmplat cu părul lui? Rich se uită atent de sub plapumă la fiul lui, care va Împlini un an În ianuarie, de parcă l-ar vedea pentru prima dată În viață. —A, Paula l-a dus la frizeria aia de lângă garaj. Spunea că-i intră părul În ochi. Arată ca unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ale adolescentului. Gângurelile devin În final mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele Îi spun să zboare, toate, cu excepția celui care-i spune să stea cu puiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cer permisiunea să intru, asemenea cuiva care stă la coadă În fața unui club și Încearcă să prindă privirea unuia dintre cei de la ușă care se uită Însă tot timpul În altă direcție. Șapte minute de aranjat perna, lupta obligatorie cu plapuma (lui Richard Îi place să-și țină un picior afară, Îndoit, lucru care fixează plapuma ca pe un covor și mă lasă pe mine dezvelită). Iau un somnifer din plante În speranța Închiderii instantanee a sistemului. 03.01: Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să prindă privirea unuia dintre cei de la ușă care se uită Însă tot timpul În altă direcție. Șapte minute de aranjat perna, lupta obligatorie cu plapuma (lui Richard Îi place să-și țină un picior afară, Îndoit, lucru care fixează plapuma ca pe un covor și mă lasă pe mine dezvelită). Iau un somnifer din plante În speranța Închiderii instantanee a sistemului. 03.01: Nu pot să dorm de teamă că somniferul e atât de puternic, că nu o să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dormitorul alor mei, alerg într-un suflet, bocănind în pantofii negri cu toc lat, mă trântesc în pat, sub pla pumă, cu pantofii în picioare, exact când aud o cheie răsucindu-se în broasca vecinilor noștri de palier. Stau sub plapumă, dârdâind goală și cu pantofii în picioare, așteptând să-mi revină pulsul la normal. Stau așa până când aud cum îmi curge transpirația pe față și cum îmi bate inima în piept. Arunc plapuma de pe mine, azvârlind cât colo pantofii care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
broasca vecinilor noștri de palier. Stau sub plapumă, dârdâind goală și cu pantofii în picioare, așteptând să-mi revină pulsul la normal. Stau așa până când aud cum îmi curge transpirația pe față și cum îmi bate inima în piept. Arunc plapuma de pe mine, azvârlind cât colo pantofii care deja au început să mă bată și zăbovesc cu palma încinsă la piept, ascultând hipnotizată, parcă pentru prima dată, bătăile puternice ale inimii. închid ochii și-mi plimb îndelung palma pe trupul care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și urâți de zăpadă, și au căzut apoi neputincioase în noroiul de pe alee. Am închis geamul, mi-am pus caseta cu Genesis și m-am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu-mă până la bărbie cu plapuma. Am închis ochii și m-am lăsat cuprinsă de muzică și de gândurile care mi se tot spărgeau în frunte, ca niște talazuri înfuriate. Dintr-odată m-am simțit obosită, mi-am simțit pleoapele grele. Nu mai voiam nimic, decât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]