1,048 matches
-
proces de reechilibrare a balanței de forțe în lume, iar avansarea NATO spre est, adică spre granițele ei, nu putea să nu stârnească reacțiile noii Rusii. Jocul este complicat, ca un cadril de pe vremuri, cu pași înainte, înapoi, laterali, cu plecăciuni, întoarceri, amabilități, dar și călcări pe picioare și priviri furioase. De exemplu, argumentului rusesc privind rostul unui sistem de apărare când nu te atacă nimeni, SUA (NATO) au răspuns prin invitarea Rusiei de a fi partener la crearea sistemului; deci
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
se cultivă în copii ,,o inimă simțitoare de toate cele ce sunt ale omeniei, împreună pătimirii cu tot ce în lumea aceasta pătimește.” El consideră că omul este o ființă educogenă, că ,,purcede din mâinile naturii imperfect, ci cu o plecăciune numai lui înnăscută către perfecțiune.” Omul nu este o ființă perfectă, dar este una perfectibilă, nu este nici bun, nici rău de la natură, dar poartă în sine ,,sămânța” de a se perfecționa. Factorul determinant în perfecționarea omului ca om este
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de a afla adevărul.” Faptul că, cele patru ediții ale cărții „Călăuză în Credința Ortodoxă” a Arhimandritului Cleopa Ilie sunt deja epuizate, este o dovadă că tezaurul de învățătură autentic ortodoxă va avea de-a pururea mulți păzitori. Facem o plecăciune adâncă în fața Mănăstirilor românești, care de sute de ani și până în ziua de astăzi, prin tipografiile lor, prin propria osteneală și cheltuială, trimit în lume Cărți de luminare a sufletului și potolire a vrajbei. CarteaCălăuză, cu dâra sa de Lumină
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fizionomia lui râzătoare, am înțeles că totul s-a terminat cu bine. Autoritatea dascălului era covârșitoare și asupra părinților. După convorbiri misterioase în spatele ușilor închise, nu mai îndrăznea nimeni să lipsească de la școală. Părinții îl salutau de la distanță cu adâncă plecăciune: „Să trăiți, domnule director!” El era directorul tuturor, trăitori în acel cartier mărginaș al Iașului, fie că aveau sau nu copii la școală. Destinul a vrut să merg, doar la propriu, pe urmele dascălului meu: Școala Nr. 23, Școala Nr.
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi, florile de
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1853]
-
sau călătorii aflați doar în trecere. Criteriile de angajare sunt: onestitatea, corectitudinea, amabilitatea, surâsul cald, comunicarea, fie și prin semne numai... La japonezi, grija pentru clienți pare împinsă până la extreme; la intrarea într-un restaurant sau magazin ești întâmpinat cu plecăciuni însoțite de cuvintele: „Irashaimase!”, „Yokoso!”( „Bine ai venit!”) și atâta simpatie... încât ai impresia că le ești cunoscut. Tokyo este capitala statului și sediul Palatului Imperial de mai bine de 400 de ani, preluând acest rol de la Kyoto. În trecut
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care, pe vremuri, viteazul și asprul Shogun Tokugawa își primea oaspeții invitați la vânătoarea de rațe sălbatice... Când am părăsit chioșcul, i-am mulțumit persoanei care ne-a preparat și servit ceaiul. Cu palmele apropiate în dreptul pieptului și cu o plecăciune, am salutat-o în stil japonez... După acest popas revigorant, am vizitat și restul grădinii. M-au impresionat locurile special amenajate pentru vânarea rațelor, vânătorile de altădată. Peisajul din grădină este rafinat; combinația dintre cireșii înfloriți și restul pomilor este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu cruțare și prudență, ca să nu te sperii. Dar nu știu să mint, prințesă. Am avut gânduri bune! Adelheid Își Înfrână calul, Împietrită. Călugărul cel rotofei continua să se vaite, se zvârcolea În toate felurile și făcea o sumedenie de plecăciuni, neuitând să tragă cu coada ochiului ca să vadă ce se Întâmplă. Bertha, care până atunci urmărise scena tăcând, neîndrăz nind să ia parte la discuție, se apropie cu respect și Întrebă cu voce stinsă. — Ce spui, bunule părinte? Domnul Bodo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuneau multe. Da, voia și el, neapărat, să vorbească cu jupânul Solomon. Mărfurile aduse erau foarte de preț și nu rezistau prea mult... Ușa se deschise și un cerșetor ieși, cu pași mici și de-a-ndăratelea, mulțumind cu o sumedenie de plecăciuni binefăcătorului său. — Ce v-am spus? șopti slujitorul. Încă un trântor! Solomon se bucură să-și revadă prietenul, pe care Îl cu noștea de mult și cu care rămăsese În bune relații. Îl Întâmpină cu afecțiune și-i oferi un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
echivalentul comunist al Parlamentului de astăzi) va direcționa ploaia de rapoarte, corapoarte și cuvîntări ale delegaților prezenți. După deschiderea de către Mihail Sadoveanu, tovarășul Miron Constantinescu va rosti salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Congresului Scriitorilor din R.P.R. După plecăciunile de rigoare către literatura sovietică, inspiratoare a scriitorimii române, iluminată totodată de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare a "artei pentru artă", scriitorii valoroși (numai ei, ceilalți nu! n. n.) au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trasează cu creionul și se șterg cu guma de către nebuni catalogați drept patrioți. Va afla cum morții devin cifre fără nume, în dezbateri tot mai aprinse ale unei lumi în care el își joacă simplul rol de bufon. Va mima plecăciuni și zâmbete unui public care, după ce dan- sează și se înfruptă, a doua zi ordonă moartea unor oameni nevinovați în numele unor cuvinte pompoase pe care nici nu le înțeleg pe deplin. Străzile sunt tot mai tensionate. Veștile proaste curg una
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
văzut eu sau cum am simțit eu, granițele Estului înseamnă tensiune, „închidere”, crispare. În altă ordine de idei, pentru români e frustrant că nu pot pleca spre Vestul căruia doresc să îi aparțină decât după ce se umilesc pe la ambasade, făcând plecăciuni la tot felul de funcționari mai mult sau mai puțin imbecili. Câți bani și câte eforturi sunt necesare pentru o simplă ștampilă pe pașaport. Sau nu e ștampila aceea chiar atât de „simplă”? Oricât de supărați am fi că suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făceau în stoluri aceleași arcuri în jurul turlei mănăstirei, cu aceleași țârâituri cristaline. Sufragiul ghebos, frate, cu ochi ascuțiți ne poftește la un pahar de lapte. Apoi ne gândim la plecare. Portarul, fratele Costache, cel care eri ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri, cu vorbe miorlăite, cu zâmbete, cu subînțelesuri, care s-a propus chiar de la primele vorbe să ne conducă peste munte la Agapia, care ne-a vândut cele zece ouă clocite, astăzi, după ce se zvârcolește în fața egumenului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intră părintele superior Arhim. Ieronim Crețu. Este ca un Înger. Este Înalt, la suflet și la trup, are o față senină, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenita plecăciune și-i sărut cinstitele-i mâini. Mă binecuvintează și Îmi urează „Bun venit!”. Mă invită În camera de oaspeți și-mi oferă loc. Mă servește cu o felie de pandișpan și un pahar de apă. Apoi stăm puțin de vorbă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumos marcat acel Loc cu o rozetă de ghips albă ca o stea cu multe raze. E Îngrădit cu fier forjat de culoare alb și este o icoană cu Maica Domnului În dreptul căreia arde o candelă. Îngenunchez, sărut Locul, fac plecăciune cum se cuvine și plec. Merg la Sfântul Mormânt că-i aproape, la vreo 7 m. Intru În el. Pe genunchi intru, din anticamera Îngerului. Aveam deja o stare de sfințenie acumulată de la cele pe care le văzusem până atunci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
îndată la stariție cu Vintilică, pentru a saluta pe maica stariță. Mamă-sa îi făcuse morală ca să nu se sperie de toate călugărițele în costumul lor impresionant pentru un așa mic copil. Îl învățase să-i sărute mâna, zicându-i: „Plecăciune, maică“. Nu știu cum nimerise acest termen original. Băiețelul, foarte emoționat, a ascultat-o întocmai și pe urmă s-a vârât într-un colț de unde observa toate, cu ochi mari. Noi vorbeam cu starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Filistini fără minte (germană). 113 Ce naiba (franceză). 114 Care ne rănește (franceză). 115 Maestrul Boileau (franceză). 116 Totdeauna, în versurile voastre, sensul care împarte cuvintele Întrerupe emistihul marcând pauza (franceză). 117 În favoarea sa, pentru sine (latină). 118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători începători. 127 Râpă abruptă. 128 Ocoli. 129 Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost sincer dezamăgit. Nu furios. De obicei, mă enervez, dar uite că, pentru un tip inteligent, cronica nu era decât o chestie clientelară. Îmi făcuse un hatâr vorbind despre mine. Trebuia să fac reverențe că mă băgase în seamă. Metenele, plecăciuni. De-aia dăruiești, încercam să demontez mecanismele psihologice ale lui D.V., pentru a primi în schimb recunoaștere. Or, io așa ceva nu făcusem. Problema e că nu sunt genul. Uneori, de frică să nu par pupincurist, devin mitocan. E o chestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
țară era bine cunoscută. Fără urmă de îndoială, a fost un moment important al culturii române tocmai ieșite din era terorii și a marxismului atotprezent. Dar toate aceste lucruri importante s-au făcut cu mari sacrificii, cu tot mai mari plecăciuni în fața partidului binevoitor. Anii amintiți au reprezentat, în aceeași măsură, începutul cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu 1. Momentul iulie 1971 a dus la exacerbarea acestui cult și, deci, la o generalizare și permanentizare a servilismului intelectualilor români. De altfel, acest
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
acesta avea toate da tele să fie luat în vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției. Săracu’ își dădea toată silința. Era băiatul bun, gata oricând să facă plecăciuni adânci și să zâmbească slugarnic în fața stăpâ nilor. Stăpânii lau remarcat și iau dat o pâine: lau angajat la Antena 1. După aceea, însă, lau lăsat să se descurce singur. Iar individul sa descurcat după cum la tăiat capul: sa construit
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
i se adreseze căpitanului cu „Domnia voastră” - pentru că se temea puțin de caznele la care l-ar fi putut supune. Dar recunoscând că era o ispită, își spuse: „Dacă e așa, nu-i voi spune Domnia voastră, nu-i voi face nici o plecăciune și nu-mi voi descoperi capul”. 53. Sosiți la locuința căpitanului, îl lăsară într-o sală de jos. Puțin după aceea, căpitanul veni să-i vorbească. Dar el, fără a da vreun semn de curtenie, răspunse în câteva cuvinte, pronunțate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mișcare, nici măcar Robyn. Apoi ușa se deschide încet și Luke reapare, ștergându-și palmele una de alta. — Nu-mi plac cei care dau buzna neanunțați, spune sec. — Bravo! strigă o femeie pe care nu o cunosc. Luke face o scurtă plecăciune, cineva izbucnește într-un râs extrem de sonor, de ușurare și curând întreaga asistență începe să aplaude. Îmi bate inima atât de tare, că nu știu dacă am să mă mai pot ține pe picioare. În clipa în care Luke vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sau poate că este un zeu travestit, cum zicea Homer : „Cu-nfățișări de oaspeți-străini se-ntâmplă că zeii/ Altfel mereu tot apar, cetăți ei străbat și colindă” (Odiseea, XVII, 485-486). În aceste condiții, conchide Andrei Cornea, „ospitalitatea - spălatul picioarelor drumeților, plecăciunea, tăierea orătăniilor, masa - devine o precauție Înțeleaptă Împotriva dezastrelor pe care o divinitate mascată, pizmașă și refuzată le-ar putea declanșa oricând” <endnote id="(716, pp. 184-185)"/>. Pe de altă parte, țăranul este ospitalier cu „străinul” (cu „celălalt”) acum, pentru ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pentru critici nu se cer cărți. și apoi cum să scoatem noi cărți cînd pentru valoare nu se pot pune pile! Vom discuta curînd multe. Sper să se producă pe aici unele modificări. Complimente doamnei din partea soției mele, dimpreună cu plecăciunea mea. Ce face Roxana? Lăcrămioara vă trimite o ilustrată. Cu toată prietenia, Mihai Drăgan P.S. Observația asupra notei e dreaptă. Fă operația necesară! </citation> (43) (44) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”16 august 1969”> Dragă Costel, Din ideea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au lepădat alții... Zău-așa. Nu cunoști prin preajmă, niscaiva peșteri... au, vreo scorbură mai micșoară, așa, pe... "pe măsura mea?" Daniil surâde, cu bucurie. Cum să nu?! Avem! Avem toate mărimile! După pofta inimii! răspunde el și face o plecăciune, râzând încetișor, cu mulțumire. Tot hâtru ai rămas și plin de duh. Domnul zâmbește amar: Haz de necaz, Sihastre... zâmbește el amar. Haz de necaz... Daniil arată spre picior, cu îngrijorare: E negru: a obrintit! Mă lași să ți-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]