1,866 matches
-
deja. Vreți să mă faceți întâiul dumneavoastră slujitor? Mă ridic: — Cum îndrăznești să faci o asemenea cerere când de-abia am sosit? An-te-hai se dă cu fruntea de pământ: — Pedepsiți-mă, doamnă Yehonala. Își ridică mâna și începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu a sa. — Destul! țip eu. Eunucul se oprește. Se uită la mine cu un dor straniu, iar ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când de-abia am sosit? An-te-hai se dă cu fruntea de pământ: — Pedepsiți-mă, doamnă Yehonala. Își ridică mâna și începe să se plesnească peste ambii obraji. Nu știu ce să fac. El o ține tot așa, de parcă cea pe care o plesnește e fața altcuiva, nu a sa. — Destul! țip eu. Eunucul se oprește. Se uită la mine cu un dor straniu, iar ochii lui se umplu de lacrimi de venerație. — Ce te face să crezi că mă poți sluji mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se spune să se ridice și să stea cu fața spre est până sosește Majestatea Sa. Înainte ca împăratul Hsien Feng să coboare din palanchin, se pocnește de trei ori din bici - chemarea la liniște desăvârșită. În clipa în care plesnește biciul, toată lumea trebuie să se lase în genunchi: oamenii se aliniază în funcție de rang. Marii consilieri, prinții și alte persoane de spiță regală ocupă primul rând. Când împăratul se așează, toți trebuie să facă nouă plecăciuni, cu fruntea coborând până la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gură spre floare. Închid ochii, însă îl aud pe împăratul Hsien Feng oftând. Dezamăgire? Amărăciune? Când redeschid ochii, observ că Tung Chih s-a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-am pedepsit când a luat floarea? L-am plesnit, plângând eu însămi. Mi-am lăsat urma degetelor pe fundulețul lui și m-am urât pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-a „Călărește căluțul“ cu cel aflat pe moarte. Nu există nici măcar o fărâmă de compasiune în trupul lui micuț. Îl plesnesc pe Tung Chih. Timp de o săptămână, în loc să-l las cu Nuharoo, îmi petrec timpul cu el, observându-l. Descopăr cauza relei sale purtări. Eu aranjasem ca Tung Chih să ia lecții de călărie cu Yung Lu, însă Nuharoo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
firelor de iarbă, se plânge Nuharoo punându-și hainele. În timp ce îl îmbrac pe Tung Chih, Nuharoo se duce să-l trezească pe Li Lien-ying. — Sclavul e sigur beat, zice ea. Nu se trezește. — Ceva nu e în regulă, Nuharoo. Îl plesnesc pe Li peste față și în cele din urmă se trezește. Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă, zic eu. — Unde putem să mergem? se agită Nuharoo. Nu cunoaștem zona deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lear e un rege, nu un bătrân care s-a smintit tăvălindu-se pe jos în mijlocul unei cete de hippies,ci s-a scrântit în spiritul său, prin devitalizare, fiind un biet moșneag, și nu un bărbat în puterea vârstei plesnind de sănătate. N-are sens! Ce-ar face atunci regizorul în cazul în care ar avea de pus în scenă o piesă cu hippies? Te pomenești că le-ar pune la toți coroane de regi pe cap! Lucru care n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd scrii, faci meserie. Meserie e și cînd văcsuiești ciubote. La închisoare am pupat mîna unei pușlamale care mă plesnise: strașnic își mai știa meseria. - E important conținutul, continuă Ovidiu. - Ce-i aia!? - Trăim în era poeziei proletare. - Nu-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
plăcuse armata, s-a dedicat educației fizice. Pretextînd că nu mai are timp să învețe alte manuale, dînsa prefera geografia. Dirijîndu-și conștiincios școlarii, Urecheru îi fugărea prin toată curtea și stivuia cu ei lemnele școlii. În timpul orelor, doamna citea romane. Plesniți peste capetele tunse chilug, la orele acesteia elevii ședeau cu ochii pironiți în manual. Cînd suna clopoțelul, la repezeală, profesoara îi întreba ce au înțeles, trîntind cu droaia note rele în catalog. Nu-l cruță nici pe fratele directoarei. Clanul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe tabla de lemn copaci și pământ, munți, râuri, fluvii, nori, am desenat chiar și câteva rândunele pe cerul albastru pentru o mai bună punere sub pecetea realității. Transpirasem și mi-am dat haina jos, de atâta efort mi-a plesnit cămașa la subsuori și mi s-a udat pe piept și de-a lungul spinării. Apa din desenul meu se Învârtea Întruna și se transforma la infinit, fără ca vreun Dumnezeu ori sfânt să aibă legătură cu treaba asta. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el către casă, ținându-și amărăciunea de bicicletă de coarne. Ajunse În apropierea satului, acolo unde, chiar aproape de șosea, oamenii Își aruncau gunoaiele de prin gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din greșeală pe oamenii noștri. Glasul lui Mitsuhide era tăios ca o sabie; se vedea cu ușurință că mintea îi lucra cu toată viteza, iar vasele de sânge îi erau atât de tensionate, încât nu mai aveau mult până să plesnească. În timp ce priveau trupele lui Genemon trecând prin apa râului Katsura, oamenii rămași se simțeau tot mai neliniștiți. Mitsuhide încălecă la loc și, unul după altul, cei de sub comanda lui îi urmară exemplul. — Transmiteți ordinele. Aveți grijă ca nimănui să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rămase cu privirea spre Hideyoshi. Kyutaro înaintă în genunchi și spuse: Nu e momentul să ne gândim la cele trecute. Vântul schimbării suflă prin lume și e un vânt prielnic pentru tine. E timpul să ridici pânzele și să pornești. Plesnindu-și genunchiul, Kanbei rosti: — Bine zis! Cerul și pământul sunt eterne, dar viața nu înaintează decât fiindcă toate lucrurile se schimbă după anotimpuri. Privind mai detașat, este un eveniment de bun augur. Părerile celor doi îl făcură pe Hideyoshi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aici, stăpâne? — Repede! Retragerea! Înapoi! Când îl vedeau, vasalii îi vorbeau aproape ca și cum l-ar fi dojenit. Până la ultimul, muriră în luptă. Kinoshita Kageyu observă că Hidetsugu își pierduse calul și rămăsese pe jos. — Vă rog! Luați-l pe-acesta! Plesniți din bici și plecați de-aici fără să vă mai uitați în urmă! Dându-i lui Hidetsugu propriul său cal, Kaheyu își înfipse stindardul în pământ și-și croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse gura după mânecă și râse mai-mai să-i plesnească rochia la cusături. — Asta ce mai e? Noi, când râdem, o-ncasăm. Da’ acum râzi și tu! Tachinată de cele două surori ale ei, Chacha nu putea decât să râdă din ce în ce mai tare. Mama lui Hideyoshi râdea la rândul ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. 17. El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleiași slujbe. 18. Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui; a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, și i s-au vărsat toate măruntaiele. 19. Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: "Acheldama", adică: "Ogorul sîngelui." 20. În adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oamenilor muncii, după aceea, până pe 25 august, laolaltă cu poporul acesta al nostru, mai mult înclinat spre continua desfătare a stomacului proprietate personală, puteai să mergi în locuri precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau plesnind de veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin preajmă, omul se simțea suficient de patriot, ca să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
va avea de suferit poporul lumii, de pe urma acestor dezvăluiri! Îmi face mare plăcere să-ți comunic domnule, că până acum, n-a avut de suferit nici un cetățean de rând, de pe urma dezvăluirilor și probabil n-o să aibă niciodată ocazia, să-i plesnească vena de ciudă cuiva din popor, pe motiv că mărețul stat american, e atacat atât de „mârșav” de un jurnalist australian. Cât despre România în telegramele publicate pe WikyLeaks a apărut și una, care într-adevăr merită să fie luată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dar și îngrașă ceva de speriat. Deci, vai de mama care i-a făcut! Grea misie mai e și asta, de popă! Iar tu Lev Nikolaevici, sper că ai găsit vărguța ceea fermecată și măcar acolo, pe lumea cealaltă, mai plesnește-i peste bot pe nesătuii aceștia... Nostalgii necesare Am scris în toate zilele acestui an, despre tot felul de chestii, de la oameni cu capul pe umeri, până la prostie completă și iremediabilă, o conducere coruptă și criminală, și ar fi mare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu este în calendarul ortodox sau și mai nou circul ilar, numit Haloween pe care l-au preluat ca naiba, neînțelegând de fapt despre ce este vorba. Așa că, lepre complet și iremediabil jidovite, alături de maghiarime stau cu vărguța ridicată să plesnească la timp, poporul acesta atât de copilăros la funduleț, ca să nu cumva să le vină în minte ideea de a milita în favoarea națiunii române. Și în acest timp, coc la foc mic tezele potrivit cărora, România să devină prin Constituție
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
după ce am dormit liniștită în niște pijamale moi și frumoase (erau fabricate dintr-un material de foarte proastă calitate), la prima spălare mi-am dat seama că pantalonii îmi ajunseseră la genunchi, haina avea mânecile până la coate și nasturii aproape plesneau... Nu știam cu ce să mă îmbrac și am găsit o rochiță ușoară pe care o purtasem la un hram al satului... Dimineața, când pedagoga a strigat ca o lupoaică : -Hai, la înviorare, fetelor!...eu nu știam cum să cobor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]