1,400 matches
-
o aprindă vreo treizeci de secunde - bricheta făcea scântei care-i săreau pe obraz. În sfârșit, cu un gungurit de satisfacție, a reușit să tragă primul fum. - Ai... așa, un fel de nevinovăție pe față, a continuat. Am mormăit ceva, plictisit. - Bine, am hotărât că nu e cazul să vorbim despre asta. Poate altădată. Ia zi, cum mai merge școala? Cum putea să meargă, era bine; așa cum spuneau spiritele luminate, se făceau primii pași timizi spre un nou tip de educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și să găsesc setul de butoane de interfon între care se găsea și cel cu numărul cincizeci și opt. Mi-am desfășurat cercetările în cea mai mare parte sub privirile atente ale unui grup de băieți care păreau atât de plictisiți, încât parcă zăceau în fața unui televizor invizibil, cu privirile inexpresive și indiferente față de ce se întâmpla în jur, de parcă s-ar fi uitat la Richard și Judy1, cuprinși de o amorțeală plină de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la buza inferioară. Fumul era pretutindeni: În ochii săi, În păr, În haine; plutea În nori ce puteau fi tăiați și amestecați cu mâna. Se duse la bar și Își cumpără o grappa, fără să o dorească cu adevărat, dar plictisit să urmărească jocuri. Se așeză pe-o sofa din catifea plușată și-i privi pe jucătorii din cameră, sorbind din când În când din paharul din mână. Închise ochii și se lăsă să plutească pentru câteva minute. Simți sofaua cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mascara. Nu, a gâfâit ea. Pe Django. Hugo s-a cutremurat. Voia să-și omoare propriul copil? În ciuda șocului, a simțit un val de simpatie. Era clar că vorbele Laurei veneau din disperare. Femeia era, așa cum ea însăși recunoscuse, neglijată, plictisită, deprimată, singură și nu avea deloc o părere bună despre ea. Hugo a prins-o ferm de umeri și a țintuit-o la o distanță de-un metru. —Ăă, Laura. Ascultă, chestia asta sună un pic cam serios. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și-a adus aminte de el și de Theo în ambulanță. De Theo cu erupția lui, de el într-o stare de panică isterică. Dar despre astea ce știa Amanda? Sau despre scenariile cotidiene - de pildă, Theo urlând, furios și plictisit, cocoțat într-un cărucior de supermarket. Fără îndoială că, pentru Amanda, a merge să faci cumpărături cu un copil însemna să te plimbi prin Harvey Nichols cu progenitura îmbrăcată în piele de leopard, cu un asistent personal și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
râului, de ce nu?) concluzia că fusese, cumva, luat pe nepregătite de evenimentul respectiv. Și, fie vorba între noi, la o adică, un Magian redutabil poate fi surprins de ceva? Își sprijini coatele de aceeași balustradă a podului, adoptând o poziție plictisită, la doar doi metri de Scriitorul care își trăgea răsuflarea și tocmai își spunea că o tărie va fi cea mai bună dintre toate soluțiile posibile atunci când va ajunge acasă. Pe birou, laptopul Scriitorului clipi de câteva ori, ca și cum un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre cei patru ghizi, printre care se număra și pirpiriul Sailasi, care fuma ca un turc, cu un aer plictisit și neghiob. Puteți să aveți Încredere deplină În ei, sunt unii dintre cei mai Șaman 213 vrednici oameni din comunitate, care și- au dovedit În nenumă- rate rânduri curajul și iscusința, salvând numeroase vieți din diferite pericole și oferind antrenament
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care intraseră când guvernul canadian Îi transformase din vână- tori În consumatori și beneficiari de alocații. l-am Întrebat pe Sailasi ce reprezenta În definitiv insigna pe care o purta În piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — rangers. — Cum adică rangers ? am Întrebat intrigată să aud un cuvânt englez În Québec, și mai ales din gura unui inuit. mi-a făcut semn spre Jennifer, s-o Întreb pe ea, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îi aruncă o privire severă și duse degetul la buze. Aveți aici o mână de bărbați de nădejde, spuse primarul arătând spre cei patru ghizi, printre care se număra și pirpiriul Sailasi, care fuma ca un turc, cu un aer plictisit și neghiob. Puteți să aveți încredere deplină în ei, sunt unii dintre cei mai vrednici oameni din comunitate, care și-au dovedit în nenumărate rânduri curajul și iscusința, salvând numeroase vieți din diferite pericole și oferind antrenament de supraviețuire arctică
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în care intraseră când guvernul canadian îi transformase din vânători în consumatori și beneficiari de alocații. L-am întrebat pe Sailasi ce reprezenta în definitiv insigna pe care o purta în piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — Rangers. — Cum adică rangers ? am întrebat intrigată să aud un cuvânt englez în Québec, și mai ales din gura unui inuit. mi-a făcut semn spre Jennifer, s-o întreb pe ea, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu-ți place jobul? - Ba da. Dar nu știu ce răspuns să le dau. Forțează să mă decid cu green card-ul... - Nu știu. Nu am încredere... - Cum adică? - Te-ai schimbat. Parcă nu mai ești tu. Niciodată nu ai fost așa. Plictisit, tracasat, obosit... Fără chef. Ce se întâmplă? - Tu mă întrebi? Nu știu, Țușca. Aș vrea sa stiu. - Ce te doare? - Nu știu. Parcă mă doare capul, creierul. Mintea. Sufletul. Inima. Nu știu. Parcă am un bolovan în mine, pe care
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Internet. - Țușca, ce faci? - Ai ceva de ascuns? - Nu am. Stai să mă loghez. A căutat pe computer o oră. - Ți-am spus că nu am nimic. Nu vreau să îmi pierd jobul. Și totuși, a găsit ceva. Eu plecasem, plictisit. I-am auzit urletele de pe hol... - Ce e asta? Ce sunt astea? Ai zis că nu ai vorbit de la servici! - Nu am vorbit. Astea sunt scrisori. - Ai trimis scrisori! My God! Nu pot crede! Tu esti tâmpit! Mă omorî, mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
chipul lui Cristos, nu după principiile sacerdoțiului păgân, ci așa cum trebuie să fie «preoții Noului Testament». «Carisma», pe care o simțim înăuntru și care este recunoscută de Biserică în momentul profesiunii, nu este un monument sau un muzeu în care, plictisiți, suntem obligați să muncim ca paznici sau «ghizi», ci este un har ce trebuie trăit în funcție de vremuri, locuri, împrejurări, constrângeri, necazuri și ambiguitățile vieții și ale istoriei, fără a putea invoca scuza altor priorități, cum ar fi viața de familie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și când Felix invita pe Titi la plimbare și acesta refuza sub cuvânt că-i este urât, Aglae sărea: - Unde să se ducă băiatul, să bată ulițele ca toți pierde-vară? Să stea acasă! Titi mai avea și altă ciudățenie. Uneori, plictisit deodată de convorbire sau de prezența oamenilor, spunea: - Mă duc să mă legăn! Atunci se așeza cu spatele pe muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intre în stăpânirea ei numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință, îi găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nici Olimpia nici un gest serios în direcția asta, încît cheltuiala căzu în spinarea familiei Tulea. Stănică ceru chiar bani să comande monument copilului fără pereche, și Otilia bănui că Pascalopol însuși fusese supus unei taxe. La înmormîntare, Olimpia fu nepăsătoare, plictisită, Stănică însă plânse cu hohote, cîștigîndu-și simpatia femeilor care se găsesc mai tot timpul prin cimitire. Pascalopol arătă celor doi un număr din Universul, în care se citea la coloana anunțurilor mortuare această compunere patetică: De-a pururi sfâșiați sufletește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei, Felix citi o umbră de preocupare. A doua G. Călinescu zi, Otilia ieși în oraș. Întors de la Universitate, Felix o găsi stând turcește pe sofaua ei, cu genunchii strânși în brațe și cu bărbia rezemată pe genunchi. - Sunt foarte plictisită! Aș vrea să fug undeva, să zbor. Ce bine de tine că ești liber! Aș vrea să fiu băiat. - Nu vrei să-mi spui ce ai? o întrebă Felix, blând. - Nimicuri, niște mizerii, de ce să le mai știi și tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era totuna pentru el cu faptul în sine de care vorbea scrisoarea. O împinse și mai tare în fundul buzunarului, cu intenția da a căuta un mijloc să se scape de ea. Costache stătu atât de mult în salon, încît Otilia, plictisită că nu vine la masă, îl descoperi învăluit într-un nor des de fum de țigară. - Papa, strigă ea, cu un reproș ce lui Costache, cu gîndulla alt lucru, i se păru grozav, dar ce faci? Ai umplut de miros
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vadă pe Simion, dar amintirea ostilității cu care erau priviți acolo el și Otilia îl opri. Se întîmplau lucruri noi, într-adevăr, cu Simion; Aglae nu era totuși prea tulburată, fiindcă niciodată nu-i dăduse mare importanță. Era totuși cam plictisită. Simion mânca lupește, dar slăbea văzând cu ochii și căpătase o fixitate supărătoare în privire. Nu mai ședea locului, cuprins de o anxietate febrilă, ceea ce strica liniștea Aglaei. - Omule, dar stai odată locului, că-mi iriți toți nervii. Odatăbrodai, pictai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
repezi la ușă. Din prag strigă lui moș Costache: - Să m-asculți pe mine! Să nu faci cât ăi trăi testament.Cînd o fi și-o fi, să mă chemi pe mine, să te-nvăț eu meșteșugurile noastre avocățești. După-amiază, plictisit, Felix se hotărî să meargă la Georgeta. Urcă scările și sună. Dar după ce făcu gestul, se căi și rămase încurcat. Ce rost avea vizita lui, cum s-o G. Călinescu îndreptățească? Își dădea bine seama că fata era un fel
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmi face plăcere, deșiexagerezi. Știi, când ai de-a face ca mine cu tot felul de secături care își închipuie că te dau gata debitîndu-ți complimente de fotograf, elogiul unui om serios ca dumneata încîntă. Oh, de-ai ști ce plictisită sunt câteodată, ce descurajată! O altă Otilie i se păru lui Felix că i se destăinuie, deși comparația o socotea jignitoare până la un punct, pentru cea dintâi. O întrebă cu fraternitate: - De ce ești descurajată? Poate iei lucrurile în tragic! - O
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puțin buzele și tăcu. - Probabil afazie, vorbi doctorul, ca pentru el. - Ce este aia? întrebă Aglae. G. Călinescu Doctorul o privi cu dispreț și zise: - Și-a pierdut graiul, deocamdată, așa cred. - Cum așa? E grav? întrebă Aglae, scandalizată și plictisită. - Depinde de cauză. Asta n-o putem ști acum. Să stealiniștit în pat și mai ales să-l păzească cineva, asta e esențial. Și să mă chemați. Doctorul ceru să se spele pe mâini, făcu operația cu răceală, aruncând pe sub
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nebun, striga Aglae, eu nu știu ce-o să mă fac cutine. Mi-ai pus toata casa cu josu-n sus. Nu ți-a scurtat nimeni nici o haină, așa au fost ele. - Le chinuiți! se căină Simion. Aglae era în fond singura plictisită, fiindcă Aurica își reîncepuse turneele pe Calea Victoriei, iar Titi, placid, privea neînțelegător, legănîndu-se cu spatele rezemat de sobă și cu mâinile împreunate catolic. Când scandalul devenea mai mare, Aglae îl îndemna să se ducă în odaia lui, ca să fie liniștit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de discuții, se simțea stingherit să facă mărturisiri. I s-ar fi părut o necuviință să pomenească numele Otiliei, și chiar al Georgetei, față de un altul, și chiar să facă oricât de mici aluzii la existența lor. Ca să nu pară plictisit, întrebă pe Weissmann cum trăiește, ce scopuri urmărește, dar se căi numaidecât, având sentimentul că cere altuia indiscreții pe care el nu ar voi să le facă. Weissmann nu păru deloc contrariat și se porni pe confesiuni fără nici o umbră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și-i dau dreptate. Stănică, încredințat că a pus punctul pe i, închise cu zgomot tratatul de medicină. Felix se întunecase mai mult, iritat de readucerea în chestiune a cazului Pascalopol. G. Călinescu - Ce pot să fac eu? zise el plictisit. Nu pot și n-am cădereasă m-amestec. În curând voi fi major, și prezența mea în această casă va trebui să înceteze. - Nici nu trebuie să faci nimic. Să ai numai încredere înmine, să-mi ușurezi misiunea, să mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]